Anulare acte de executare, pentru că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită

Constată că prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2015, contestatorul D.  E.-F., dom. în -, în contradictoriu cu intimatele D. R. F. P. B., cu sediul în -; A. J. F. P. S., cu sediul în - şi S. F. mun. M., cu sediul în -, a solicitat anularea titlului executoriu nr.35319/20.04.2015 emis la data de 20.04.2015 de către S. F. M. M.; anularea  somaţiei din data de 20.04.2015, a deciziei nr.17054/25.02.2015, precum şi a actelor de executare subsecvente.  Totodată s-a mai solicitat să se dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii la executare.

În motivarea cererii sale, contestatorul arată că decizia de impunere nr.17054/25.02.2015  emisă de Serviciul Fiscal M.,  prin care a fost angajată răspunderea sa  alături de societatea  O. SRL, pentru plata sumei de 27.683 lei, a fost atacată cu  contestaţie  la organele fiscale . Susţine contestatorul faptul că această decizie este netemeinică şi nelegală deoarece pentru obligaţiile fiscale calculate şi aferente perioadei anterioare datei de 01.01.2010, s-a împlinit termenul de prescripţie, sens în care, înţelege să invoce prescripţia dreptului de a cere executarea pentru aceste sume. De asemenea, în decizie, se mai reţine că ar fi acţionat cu rea-credinţă împotriva societăţii O. SRL, lucru neadevărat, şi oricum faţă de împrejurarea că reaua-credinţă nu este prezumată ea ar fi  trebuit să fie dovedită.

Conclude contestatorul că în atare situaţie se impune admiterea contestaţiei sale,  în probaţiune, solicitând încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, s-au invocat prevart.172 şi urm. C. pr. fiscală coroborate cu prev.art.711 şi urm. C. pr. civilă.

Ataşat cererii introductive s-au depus în copie următoarele înscrisuri: contestaţia adresată organelor fiscale, decizia nr.17054/25.02.2015 şi chitanţă fiscală.

La data de 23 iunie 2015, contestatorul a depus o precizare la cererea iniţial formulată, în sensul în care, a arătat că înţelege să conteste şi adresele de înfiinţare a popririi emise, sub nr.50945/09.06.2015, de Serviciul Fiscal Municipal M., către unităţile cu care se află în raporturi de muncă, respectiv SC F. SRL, SC A. SRL, SC A E. I. SRL.

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice S. a depus  întâmpinare - fila 48 dosar, atât în nume propriu cât şi pentru Serviciul Fiscal M., precum şi în calitate de mandatar al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice B., solicitând respingerea contestaţiei la executare.

În motivare,  intimata arată că, în fapt, organele competente din cadrul Serviciului Fiscal M. au emis titlul executoriu nr.35319/20.04.2015 şi somaţia nr.35320/20.04.2015, acte de executare ce au avut la bază decizia nr. 17054/25.02.2015, de angajare a răspunderii solidare,  pentru plata unei datorii în sumă de 27.683 lei, reprezentând obligaţii fiscale neachitate către bugetul statului datorate de SC O. SRL. Mai arată intimata faptul că, contestatorul din prezenta cauză este administratorul unic al societăţii amintite aflată în  insolvabilitate.

Sub aspectul motivelor invocate de contestator, intimata confirmă faptul că acesta a depus o contestaţie la organele fiscale, însă, precizează că nu a fost încă soluţionată. Cu toate acestea, în mod corect, apreciază intimata, s-au emis forme de executare silită, din moment ce a existat un titlu de creanţă, întrucât potrivit art. 141 alin.2 C.pr.civilă, titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Consideră intimata că prin cererea promovată contestatorul nu invocă motive de nelegalitate cu privire la actele de executare, şi în atare situaţie, în care aspectele de nelegalitate şi de netemeinicie se referă exclusiv la decizia de impunere, contestaţia este inadmisibilă, deoarece potrivit art. 712 C. pr. civilă, titlul poate face obiectul controlului instanţei de executare numai în măsura în care legea nu prevede o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. Or, susţine intimata, în cazul de faţă există o astfel de cale procesuală pentru contestarea titlului,  prevăzută de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

În drept, s-au invocat prev. C. pr. civilă şi cele ale OG 92/2003, iar în probaţiune intimata a depus un set de înscrisuri constând în: proces-verbal de insolvabilitate, decizia nr.17054/25.02.2015, notificare, dovezi de comunicare, lista administratorilor şi asociaţilor, notă de constatare, lista activelor

Contestatorul a depus un răspuns la întâmpinare – fila 90 dosar, în care practic reiterează aceleaşi motive de anulare a actelor de executare îndeplinite cu cele din cererea iniţială.

La primul termen de judecată din 13 august 2015 a fost luată în discuţie şi admisă cererea privitoare la suspendarea executării silite, această măsură fiind dispusă până la soluţionarea prezentei contestaţii. Totodată,  la acelaşi termen, contestatorul, prin reprezentantul său, a arătat că înţelege să modifice acţiunea în sensul că înţelege să opună contestaţia sa şi terţilor popriţi SC F. SRL; SC A. SRL şi SC A E. I. SRL, aşa încât, fiind citate şi aceste entităţi juridice, le-a fost comunicată cererea contestatorului, la care au depus  întâmpinare, filele 124-126 dosar, prin care au arătat la unison că sunt de acord cu admiterea contestaţiei promovate.

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice S. a formulat apel împotriva măsurii dispuse de suspendare a executării silite .

După restituirea dosarului din apel, reprezentantul contestatorului a depus dovada soluţiei  dată de instanţa de contencios administrativ cu privire la contestaţia fiscală, din care rezultă că s-a dispus anularea deciziei nr.17054/25.02.2015, hotărârea fiind supusă recursului.

Prin urmare, din examinarea actelor şi lucrărilor, instanţa reţine următoarele:

În dosarul de executare cu nr. 35319/20.04.2015 Serviciul Fiscal Municipal M. a emis titlu executoriu şi somaţie adresată contestatorului pentru plata sumei de 27.683 lei, reprezentând datorie fiscală rezultată din decizia fiscală nr.17054/25.02.2015.

Ulterior, mai precis la data de 09.06.2015, potrivit înscrisurilor de la filele 36-38 dosar, au fost emise adrese pentru înfiinţarea popririi asupra veniturilor pe care contestatorul le obţine de la terţii popriţi SC F. SRL, SC A. SRL şi SC A E. I. SRL S., până la concurenţa aceleiaşi sume de 27.683 lei.

Decizia  fiscală nr. 17054/25.02.2015 a fost comunicată şi primită de contestator la data de 16.03.2015, potrivit dovezii de la fila 64 dosar, aspect confirmat atât de intimată potrivit celor susţinute în întâmpinare cât şi de contestator potrivit celor menţionate în contestaţia adresată organelor fiscale – fila 10 dosar.

Instanţa de executare constată că în decizia amintită nu se face nici o referire asupra vreunui termen de plată  pentru datoria impusă de organele fiscale, în sumă de 27.683 lei, înafara celui de 30 zile prevăzut de lege pentru contestarea titlului de creanţă, şi cu toate acestea, la data de 20.04.2015 se emite titlul executoriu în cuprinsul căruia se reţine că datoria ar fi devenit scadentă la o dată anterioară, respectiv în  05.04.2015.

Decizia de impunere a fost emisă în temeiul art. 27 alin.2 lit. c,d C .pr. fiscală, iar potrivit art. 28 alin.5 C .pr. fiscală, în forma de reglementare existentă la data emiterii deciziei, legea fiscală prevedea că titlul de creanţă trebuie comunicat persoanei obligate la plată, dispoziţiile art. 111 alin.2  aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit art. 111 alin.2 C. pr. fiscală, scadenţa pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, respectiv termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:

 a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Cum în cauză, comunicarea titlului de creanţă s-a realizat la data de 16.03.2015 – dovadă fiind data poştei – fila 64, în mod greşit, organele fiscale au stabilit scadenţa ca fiind în data de 5, în loc de 20, a lunii următoare.

 De altfel, contestatorul nici nu avea cum să se conformeze deciziei prin efectuarea plăţii în mod benevol, din moment ce în decizia fiscală nu era menţionată scadenţa, titlul executoriu a fost primit ulterior împlinirii ei, numai  în data de 29.04.2015 - conform dovezii de la fila 8 dosar, iar anterior nu a fost notificat în nici un fel cu privire la stabilirea scadenţei pentru data de 05.04.2015.  Nu se poate accepta ideea ca unui contribuabil care este expus unei proceduri de executare silită a averii sale personale să nu-i fie adus la cunoştinţă mai înainte de declanşarea oricărui act de executare, termenul scadent al obligaţiei sale, cu atât mai puţin acest lucru poate fi acceptat, atunci când este vorba despre un act de putere, administrativ - fiscal, iar nu, de  unul civil - convenit de ambele părţi, şi mai ales în condiţiile în care legislaţia de la acea dată stabilea un criteriu previzibil numai pentru organul emitent nu şi pentru contribuabil, în ceea ce priveşte scadenţa.

Prin urmare, se constată că titlul executoriu contestat a fost emis cu nesocotirea dispoziţiilor legale mai sus - enunţate, şi pe cale de consecinţă, se va dispune anularea lui, precum şi a actelor de executare silită subsecvente ce l-au urmat, respectiv somaţia şi adresele de înfiinţare a popririi. Din această perspectivă, cererea contestatorului este perfect admisibilă întrucât, potrivit, atât cererii sale introductive de instanţă cât şi a precizării depuse, acesta a arătat în mod expres faptul că solicită anularea titlului executoriu şi a somaţiei ,precum a mai arătat că înţelege să conteste şi adresele de înfiinţare a popririi. În ceea ce priveşte contestarea deciziei de impunere prin prisma excepţiei invocate,  a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, ea a rămas fără obiect din moment ce instanţa de contencios administrativ s-a pronunţat în sensul anulării ei în întregime.

Aşadar, pentru considerentele de fapt şi de drept enunţate, instanţa de executare în temeiul  art. 172 C. pr. fiscală rap. la art. 720 alin.1 şi 651 alin.4 C. pr. civilă - republicat, va admite în parte contestaţia promovată în sensul în care se va dispune anularea formelor de executare amintite, urmând a se respinge restul cererilor.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanţa va face aplicaţiunea art. 45alin.1 lit. f din OUG 80/2013, urmând a se dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei în sumă de 1.000 lei, fără alte despăgubiri suplimentare din onorariul avocaţial avându-se  în vedere faptul că pentru contestarea aceleaşi decizii de impunere intimata a fost obligată odată la plata unor astfel de cheltuieli de către instanţa de contencios administrativ.

Domenii speta

Spete similare