Procedura insolvenţei

Conform art. 2328 NCC preferința statului și a unităților administrativ teritoriale se impune legislațiilor speciale, în limitele în care legea specială poate reglementa această cauză de preferință, art. 153 din Legea de punere în aplicare prevăzând că ”preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor, nu va fi opozabilă terților înainte de momentul în care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate.O asemenea preferință va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferința a fost făcută publică.”

Astfel, conform art. 151 alin. 4 CPF executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea și valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terț. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal”, iar potrivit art. 151 alin. 8 CPF ”prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleaşi drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun” .

Prin urmare, preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțe bugetare (așa cum este ea reglementată de Codul de procedură fiscală) rezultă din instituirea unui gaj legal asupra bunurilor ale debitorului.

Prin Decizia civilă nr. 84/A/01.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă, a fost admis apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1078/09.11.2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. ... pe care a schimbat-o în sensul respingerii contestaţiei la tabelul preliminar formulată de creditoarea-contestatoare.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele:

Prin Sentinţa antemenţionată a fost admisă contestaţia la tabelul preliminar formulată de contestatoarea creditoare ..., în contradictoriu cu  intimata debitoarea ..., societate în faliment, reprezentantă prin lichidator judiciar ..., privitoare la tabelul de creanţe preliminar întocmit de lichidatorul judiciar pentru debitoarea intimată şi, pe cale de consecinţă:

A dispus efectuarea modificării în tabelul de creanţe aferent procedurii de insolvenţă privind pe debitoarea ..., cu  privire la natura creanţei  deţinută  de creditoarea ..., în sensul înscrierii  acesteia  ca şi  creditor garantat pentru suma de ..., urmând ca diferenţa de ... lei să  fie înscrisă  ca şi creanţă bugetară.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat că prin contestaţia la tabelul de creanţe preliminar rectificat înregistrată la data de ..., contestatoarea creditoare ..., a chemat în judecată intimata debitoarea ... societate în faliment, reprezentantă prin lichidator judiciar .... solicitând modificarea tabelului preliminar al creanţelor ..., în sensul admiterii cererii de înscriere în tabelul preliminar în calitate de creditor garantat pentru suma de ... lei (art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2015) şi în calitate de creditor bugetar pentru suma de ... (art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014) din totalul de ... lei solicitată.

Contestatorul arată că în tabelul preliminar al creanţelor publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. ... instituţia a fost înscrisă ca şi creditor bugetar pentru suma de ... lei, încălcându-se astfel prevederile art. 110 şi art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

Contestatorul susţine că la momentul înregistrării declaraţiei de creanţă, a anexat acesteia titlurile executorii în baza cărora a solicitat înscrierea la masa credală. În acest sens a anexat şi Procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. .... pentru suma de ... lei şi anexa la el.

Creditorul invocă prevederile art. 151 alin 8 din O.G. nr. 92/2003 Cod procedură fiscală şi susţine că deţine o creanţa garantată, fiind privilegiată prin simplul efect al legii, fiind incidente în cauză art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014.

Creditorul apreciază că lichidatorul judiciar trebuie să dea eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 şi că acesta avea obligaţia legală să înscrie instituţia ca şi creditor garantat pentru suma de ... lei şi creditor bugetar pentru suma de ... în Tabelul preliminar al creditorilor.

Concluzionând creditorul solicită admiterea contestaţiei formulate şi modificarea tabelului preliminar al creanţelor în sensul admiterii cererii de înscriere în tabelul preliminar al creanţelor în calitate de creditor garantat pentru suma de ... lei, conform prevederilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 privind legea insovenţei şi creditor bugetar pentru suma de ... lei conform prevederilor art. 161 alin. 1 oct. 5 din aceeaşi lege.

 În drept invocă prevederile art. 110, art. 111, art. 159 alin. 1 pct. 3 şi art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014;

Prin întâmpinarea depusă la data de ... lichidatorul judiciar ... solicită respingerea contestaţiei ca nedovedită şi netemeinică.

Lichidatorul judiciar susţine că a respins cererea AJFP ... de înscriere a sa în calitate de creditor garantat în tabelul preliminar pentru suma de ... lei având în vedere că nu există dovada existenţei unei cauze de preferinţă. Pentru a beneficia de o creanţă garantată în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului şi să înscrie un aviz de ipotecă în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare în care să identifice bunurile sechestrate. Nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte înscrierea vreunui aviz de ipoteca în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare din care să rezulte care sunt bunurile asupra cărora s-a instituit sechestru. Un aviz de garanţie care nu cuprinde bunurile sau drepturile afectate garanţiei nu poate produce nici un efect, iar daca simpla înscriere a avizului de garanţie ar conferi creanţei bugetare caracterul de creanţa garantată, ar însemna să se lase la simpla dispoziţie a creditorului bugetar, transformarea creanţei sale din bugetară în garantată.

 Ataşat cererii de înscriere a creanţei la masa credală s-au depus decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii, titluri executorii şi procesul verbal de sechestru. Toate aceste înscrisuri dovedesc doar măsuri privind începerea executării silite asupra debitorului ... şi nu constituirea unei garanţii asupra bunurilor acestuia.

Nici în susţinerea contestaţiei care face obiectul prezentei cauze nu au fost depuse acte suplimentare din care să rezulte că acest creditor ar deţine o creanţă garantată. În aceste condiţii cererea de înscriere a creanţei în sumă de ... lei ca şi creanţă garantată în temeiul art. 159 alin 1 pct.3 din Legea nr. 85/2014 este nedovedită.

Pentru toate aceste motive creditoarea solicită respingerea contestaţiei ca nedovedită şi neîntemeiată.

Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În cauză a fost întocmit tabelul de creanţe preliminar în care creditoarea contestatoare a fost  înscrisă  cu  suma de ... lei, ca şi creditor bugetar, fără a se înscrie suma de ... lei, parte din creanţa totală, ca fiind o creanţă privilegiată, în raport de p.v. de sechestru pentru bunurile mobile cu nr. ..., prin care creditoarea a aplicat  sechestrul asupra unor bunuri mobile în valoare de ... lei.

Apoi, prima instanţă a reţinut că petenta contestatoare susţine legitimitatea demersului ei, de înscriere a sumei  de ... lei, ca şi creanţă privilegiată, în raport de publicitatea sechestrului asigurată prin deposedarea proprietarului, în timp ce lichidatorul judiciar invocă legalitatea înscrierii respectivei sume tot ca şi creanţă bugetară, şi nu  privilegiată, invocând lipsa publicităţii realizate exclusiv prin Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Prima instanţă a mai reţinut că prin respectivul p.v. de sechestru se menţionează faptul că bunurile sechestrate care aparţin debitoarei ... au fost lăsate în custodie numitului ....

De asemenea, a reţinut că p.v. de sechestru este semnat atât de către reprezentantul debitoarei, cât şi de către custode, care sunt una şi aceeaşi  persoană, numitul  ....

A  mai reţinut prima instanţă că petenta invocă  disp. art. 151, al. 4 şi 8 din O.G. nr. 92/2003, iar lichidatorul judiciar  invocă  disp. art. 5, al. 1, pct. 14 şi 15 din legea insolvenţei.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale incidente în cauză, prima instanţă a reţinut definiţiile din art. 5 al. 1, pct. 14 şi 15 din legea insolvenţei, art. 2.347 din Codul civil.

Apoi, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 36 din O.G. nr. 99/1999 au  fost abrogate expres prin disp. art. 230 lit. u din Legea nr. 71/2011, începând cu data de 01.10.2011, conform cărora, la data intrării în vigoare a Codului Civil 2009, se abrogă titlul VI „Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare” al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, cu modificările ulterioare.

De asemenea, a reţinut că, potrivit art. 151, al. 8 şi 9 din  O.G.  nr. 92/2003:

„8) Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

 (9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”.

În continuare, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 153 din O.G. nr. 92/2003:

„(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

(2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artă, colecţii de valoare, acestea se ridică şi se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unităţile specializate.

(3) Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.

(4) În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă”.

A mai reţinut prima instanţă că, potrivit art. 2481, al. 1 C.civ., gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimţământul debitorului, în scopul garantării creanţei; că potrivit art. 2482 C.civ., publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă; că potrivit art. 2484 C.civ., creditorul poate, cu acordul debitorului său, să exercite detenţia prin intermediul unui terţ, însă deţinerea exercitată de acesta nu asigură opozabilitatea gajului decât din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului; iar potrivit art. 453, al.1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a reţinut că, după cum întemeiat se arată în doctrina relevantă (Tratat  practic de insolvenţă, editura Hamangiu, ed. 2004, coordonator Radu  Bufan, autor Florin Moţiu, pag. 419), „codul de procedură fiscală prevede anumite facilităţi pentru creanţele bugetare, în sensul că  asimilează astfel de creanţe, dacă  beneficiază  de un sechestru instituit asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, creanţelor garantate cu gaj, respectiv cu  ipotecă  legală (conform art. 151, al. 8, respectiv art. 154, al. 6 C.pr.fiscală).

Prima instanţă a apreciat că relevant în cauză este rezultatul dat de aplicarea disp. art. 2484 C.civ., în sensul că un creditor poate, cu acordul debitorului său, să exercite detenţia prin intermediul unui terţ, astfel încât deţinerea exercitată de acesta asigură opozabilitatea gajului din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului.

Instanţa de fond a mai reţinut că, în cauză, p.v. de sechestru  emis de creditoare este semnat  atât de debitoare, prin reprezentant, cât şi de terţul prin care se exercită posesia de către debitor şi care are calitatea de custode, conform C.pr.fiscală; că acelaşi p.v. de sechestru conţine menţiunea potrivit căreia înscrisul constatator a fost întocmit în suficiente exemplare, astfel încât un exemplar a fost comunicat reprezentantului debitoarei, care este în acelaşi  timp şi custode.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a constatat ca fiind îndeplinită cerinţa de publicitate instituită de art. 2484 C.civ., pentru a face opozabil sechestrul instituit de creditoare şi care este asimilat astfel gajului reglementat de codul civil, acesta reprezentând, totodată, o cauză de preferinţă de natură să califice creanţa creditoarei ca fiind una privilegiată, în sensul art. 5 al. 1, pct. 15 din legea insolvenţei.

Prima instanţă a apreciat că apărarea lichidatorului referitoare la lipsa interesului creditoarei în promovarea contestaţiei de faţă este nefondată, deoarece o creanţă  garantată  are un alt regim de  satisfacere, chiar şi în raport de creanţele bugetare.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel ... în calitate de lichidator judiciar provizoriu al debitoarei ..., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea contestaţiei ca nedovedită şi netemeinică.

În motivare, a arătat că pentru a asigura opozabilitatea gajului faţă de terţi şi, totodată, existenţa gajului, este necesară respectarea şi îndeplinirea formalităţilor de publicitate; că publicitatea gajului se face fie prin deposedare, fie prin înscrierea gajului la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Este evident, în opinia apelantei lichidator judiciar, că în speţă nu s-a făcut dovada înscrierii gajului la Arhiva Electronica de Garanţii Imobiliare şi, prin urmare, apreciază că se impune a se decela dacă a fost sau nu îndeplinită condiţia de publicitate a gajului prin deposedare.

Apelanta lichidator judiciar a mai arătat că, prin deposedare, debitorul ar trebui lipsit temporar, pe durata existenţei gajului, de toate drepturile sale asupra bunului, respectiv folosinţa, administrarea şi dispoziţia; că în Codul Civil se prevăd două forme de deposedare, respectiv prin deţinerea bunului de către creditor sau prin deţinerea acestui bun de către un terţ pentru creditor; că interpretarea dată de către judecătorul sindic în sensul că este îndeplinită condiţia de publicitate a gajului prin deposedare prin modalitatea deţinerii bunului gajat prin intermediul unui terţ, respectiv prin reprezentantul legal al debitoarei, este netemeinică şi nelegală.

Din punctul de vedere al apelantei lichidator judiciar, deţinerea bunului prin intermediul unui terţ, pentru a putea fi îndeplinită condiţia de publicitate, custodele, respectiv terţul, trebuie să fie o persoană străină de debitoare sau de reprezentaţii acesteia. Aceasta a arătat că, într-o altă interpretare, teza finală a articolului 2483 C.civ., „atunci când faţă de terţi se creează aparenţa că debitorul deţine bunul, gajul nu poate fi opus acestora” ar rămâne fără conţinut.

Apelanta lichidator judiciar a precizat că, din interpretarea judecătorului sindic, condiţia de publicitate este îndeplinită doar faţă de debitoare şi de reprezentantul acesteia, faţă de terţi existând aparenţa că bunurile se află în posesia şi folosinţa debitoarei, dar în speţa de faţă interesează, de fapt, efectele pe care gajul le produce faţă de terţi, respectiv faţă de ceilalţi creditori, întrucât se pune problema existenţei dreptului de preferinţă care dă posibilitatea creditorului garantat de a fi plătit cu prioritate din preţul bunului gajat, faţă de alţi creditori; că faţă de terţi este nevoie să fie îndeplinită condiţia de publicitate, respectiv de opozabilitate; că nu are relevanţă dacă debitoarea cunoştea existenţa sechestrului, câtă vreme ceilalţi creditori nu aveau cunoştinţă de existenţa vreunui gaj, deoarece dreptul de preferinţă al unui creditor afectează drepturile celorlalţi creditori, respectiv ordinea acestora de a veni la distribuirea sumelor.

De asemenea, apelanta creditoare a învederat că, ataşat cererii de înscriere a creanţei la masa credală s-au depus decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii, titluri executorii şi procesul verbal de sechestru; că toate aceste înscrisuri dovedesc doar măsuri privind începerea executării silite asupra debitorului ... şi nu constituirea unei garanţii asupra bunurilor acestuia; că, aşadar, nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte faptul că acest creditor ar deţine o creanţă garantată; că nici în susţinerea contestaţiei care face obiectul prezentei cauze nu au fost depuse acte suplimentare din care să rezulte că acest creditor ar deţine o creanţă garantată, condiţii în care cererea de înscriere a creanţei în sumă de ... lei ca şi creanţa garantată, în temeiul art. 159 alin 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, este nedovedită, în opinia apelantei.

Cu privire la caracterul garantat al sumei de ... lei, apelanta lichidator judiciar a învederat şi prevederile art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „creanţele care beneficiază de un drept de preferinţă sunt acelea care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2347 C.civ. şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă.

Apelanta lichidator judiciar a considerat că aceste dispoziţii legale nu pot fi aplicate creanţei contestatoarei, întrucât AJFP ... nu a constituit asupra patrimoniului debitorului un drept real, ci doar o creanţă fiscală, de natura contribuţiilor la bugetul de stat.

Intimata creditoare Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice .. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menţinerea în totalitate a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei şi modificarea tabelului preliminar al creanţelor debitoarei ..., în sensul admiterii cererii sale de înscriere în tabelul preliminar, în calitate de creditor garantat, pentru suma de ... lei (art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014).

În motivare, intimata creditoare a reiterat cele susţinute prin contestaţie cu privire la modalitatea de înscriere a creanţei sale în tabelul preliminar de creanţe, calitatea de creanţe bugetare pe care le deţine, precum şi considerentele de fapt şi de drept pentru care consideră că deţine o creanţă garantată.

Intimata creditoare a precizat că acest fapt este susţinut şi în doctrina relevantă care arată că: „Codul de procedură fiscală prevede anumite facilitaţi pentru creanţele bugetare, în sensul că asimilează astfel de creanţe, dacă beneficiază de un sechestru instituit asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, creanţelor garantate cu gaj, respectiv cu ipotecă legală (Tratat practic de insolvenţă, ed. Hamangiu, ed. 2004, coordonator Radu Bufan, autor Florin Moţiu).

Intimata creditoare a susţinut că, din cele de mai sus rezultă că creanţele sale sunt garantate, fiind privilegiate prin simplul efect al legii, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 5 alin. 1 pct. 15 din Legea nr. 85/2014; că având în vedere prevederile legale invocate mai sus, lichidatorul judiciar trebuie să dea eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, a susţinut intimata creditoare, administratorul judiciar avea obligaţia legală să o înscrie în calitate de creditor garantat pentru suma de .. lei, în Tabelul preliminar al creanţelor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5 pct. 15, art. 111 şi art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014; art. 205 C.pr.civ., art. 2328, art. 2333, 2347, 2484 din Codul civil, art. 151 alin. 8 din OG. nr 92/2003.

În probaţiune, intimata creditoare a ataşat procesul verbal de sechestru nr. 37969/21.07.2015, cu anexa.

Examinând apelul de faţă, prin prisma criticilor formulate de apelantă şi a prevederilor art. 466 şi urm. C. pr. civ., Curtea constată că acesta este fondat pentru considerentele următoare: 

 Conform art. 2328 NCC preferința statului și a unităților administrativ teritoriale se impune legislațiilor speciale.

Același NCC fixează însă și limitele în care legea specială poate reglementa această cauză de preferință, art. 153 din Legea de punere în aplicare prevăzând că ”preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor, nu va fi opozabilă terților înainte de momentul în care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferință va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferința a fost făcută publică.”

Trebuie reținut că norma din art. 2328 NCC este una de trimitere, ea nu instituie o cauza de preferință , ci doar menționează faptul că în domeniul creanțelor statului și ale unităților administrativ teritoriale eventualele cauze de preferință vor fi stabilite prin legi speciale.

Preferința acordată creditorilor fiscali este reglementată de Codul de procedură fiscală.

Astfel, conform art. 151 alin. 4 CPF executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea și valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terț. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal”, iar potrivit art. 151 alin. 8 CPF ”prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleaşi drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun” .

Prin urmare, preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțe bugetare (așa cum este ea reglementată de Codul de procedură fiscală) rezultă din instituirea unui gaj legal asupra bunurilor ale debitorului.

Conform art. 151 alin. 1 CPF ”sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepțiile prevăzute de lege”, iar conform art.151 alin. 6 CPF ”executorul fiscal (…) este obligat să sechestreze orice bunuri ale debitorului (decât cele care se găsesc la locul aplicării sechestrului), în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanței”.

Dispozițiile sus citate conturează mecanismul de funcționare a preferinței acordate statului pentru creanțele fiscale, reieșind că, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj asupra bunurilor debitorului care au făcut obiectul unui sechestru aplicat de organele fiscale.

Per a contrario, celelalte bunuri ale debitorului care nu au făcut obiectul sechestrului nu se cuprind în asieta acestui drept de gaj. Gajul dobândit de către un creditor este un drept de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, al urmând să se supună dispozițiilor art. 2480-2486 NCC.

În acest sens trebuie interpretate prevederile art. 142 alin. 7 CPF conform cărora ”față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

 În situația în care debitorul este supus procedurii insolvenței, semnificația art. 2328 NCC trebuie înțeleasă astfel:

Legea insolvenței instituie o preferință specială pentru creanțele bugetare în cadrul procedurii falimentului.

Art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 plasează creanțele bugetare înaintea creanțelor chirografare în ordinea creanțelor ce sunt achitate urmare a lichidării averii debitorului.

Textul trebuie citit și prin prisma prevederilor art. 121 din același act normativ care instituie regula preferinței acordate creditorilor beneficiari ai unei garanții reale, cu precizarea că această din urmă preferință vizează sumele rezultate din valorificarea bunului afectat garanției reale.

În termenii art. 2326 NCC, fiscul poate beneficia în anumite condiții de o cauză de preferință asupra unui bun (mobil) ca efect al gajului fiscal instituit asupra acelui bun, în vreme ce creditorii bugetari se bucură de un privilegiu general asupra averii debitorului.

 Curtea apreciază că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 2484 C.civ. aşa cum le-a interpretat judecătorul sindic întrucât faptul că reprezentantul debitoarei a fost desemnat drept custode nu poate fi echivalat cu ipoteza avută în vedere de norma în discuţie, respectiv exercitarea detenţiei de către creditor prin intermediul unui terţ, debitorul neputând să fie considerat terţ în cadrul acestui raport.

Reiese acest aspect cu puterea evidenţei chiar din cuprinsul textului de lege care prevede că este necesar acordul debitorului pentru a face posibilă exercitarea detenţiei de către creditor prin intermediul unui terţ.

 Aşa fiind, Curtea a pronunţat soluţia mai sus menţionată.

Domenii speta

Spete similare