Contestatie procedura insolventei. Tardivitate formulare recurs de către contestatori. Respingere. Critici aduse sentintei primei instante ca urmare a nelegalitătii prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 cpc. Mentinerea hotărârii primei instante.

Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006, în forma în vigoare la momentul introducerii cererii de intrare în insolvenţă şi a pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.

În cazul de faţă, sentin?a civilă nr. 1040/10.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost comunicată părţilor din proces potrivit dispoziţiilor art.7 alin.31 din Legea 85/2006, respectiv atât prin BPI, cât şi potrivit Codului de procedură civilă.

Din cuprinsul cererii de recurs se observă faptul că recurenţii au înţeles a critica sentinţa primei instanţe atât ca urmare a nelegalităţii impuse de art.488 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, cât şi a celei prevăzute la pct.8, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Motivele contradictorii pot fi dovedite de existenţa unei contradicţii între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluţie (în dispozitiv este indicată admiterea acţiunii, dar considerentele acesteia vizează soluţia de respingerea a acţiunii sau de admitere în parte a acesteia), dar şi de considerentele contradictorii (cererea de chemare în judecată este considerată întemeiată, dar şi cererea de intervenţie principală este considerată la fel, deşi având acelaşi obiect, ele se exclud reciproc).

Art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006

Art.488 alin.1 pct.6 si 8 Cod procedură civilă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a Civilă sub nr. …/118/24.11.2014 contestatorii [...] şi [...] au solicitat în contradictoriu cu lichidatorul judiciar [...] al S.C. [...] S.R.L, obligarea acestuia la încheierea convenţiei având ca obiect dreptul contestatorilor de a solicita Primăriei Oraşului [...] obţinerea tuturor documentelor necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele edificate la mansarda …, situat în …, jud. Constanţa.

Motivează cererea în sensul că la data de 30.06.2009 a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP [...] sub nr. … între SC [...] SRL (fostă SC [...] SRL) actuală SC [...] SRL în faliment, în calitate de promitentă vânzătoare şi reclamanţii în calitate de promitenţi cumpărători. Obiectul acestei convenţii l-a reprezentat imobilele edificate la mansarda blocului …, situat în … pentru suma de 50.000 euro inclusiv TVA din care în baza antecontractului s-a achitat un avans de 15.000 euro, diferenţa de preţ urmând a fi achitată până la data de 15.07.2009 reprezentând data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Imobilele astfel contractate au fost executate de promitentul vânzător fără autorizaţie de construire, anterior încheierii antecontractului în prezent nefiind finalizate.

Urmare a neintrării în legalitate a promitentului vânzător cu privire la edificarea imobilelor, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, între părţi a intervenit cesiunea certificatului de urbanism autentificat sub nr…./20.08.2009 la BNP [...] la preţul plătit de 50.000 euro inclusiv TVA a tuturor drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din acesta.

În aceste condiţii reclamanţii solicită a li se recunoaşte dreptul de a solicita Primăriei Oraş [...] obţinerea tuturor documentelor necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele edificate.

Intimata, lichidator judiciar [...] al S.C. [...] S.R.L., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

Prin întâmpinare au fost invocate excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

Pentru termenul din 19.01.2015, astfel cum le-a fost pus în vedere, contestatorii au formulat precizări cu privire la temeiul de drept şi obiectul acţiunii promovate, arătând că temeiul de drept îl constituie prevederile art. 3 pct. 28, art. 5 şi art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar obiectul acţiunii îl constituie contestaţie împotriva refuzului lichidatorului judiciar de a încheia convenţia având ca obiect dreptul contestatorilor de a solicita Primăriei Oraşului [...] obţinerea tuturor documentelor necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele edificate la mansarda …, situat în …, jud. Constanţa, şi constă în obligaţia de a face a lichidatorului judiciar [...] al S.C. [...] S.R.L., respectiv de a încheia convenţia solicitată.

Prin Sentinţa civilă nr.486/23.02.2015 Tribunalul Constanţa - judecător sindic a respins contestaţia formulată de contestatori ca nefondată, precum şi excepţiile necompetenţei materiale, a netimbrării acţiunii, a prescripţiei, respectiv a tardivităţii formulării contestaţiei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs [...] şi [...], criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr.285/23.09.2015 Curtea de Apel Constanţa a admis recursul şi a dispus casarea în parte a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului.

Instanţa de control judiciar a reţinut că deşi la termenul de judecată din data de 19.01.2015, când au avut loc dezbaterile, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor şi a rămas în pronunţare numai cu privire la excepţiile invocate de intimat prin întâmpinare, prin hotărârea recurată s-a pronunţat şi pe fondul cauzei, fără ca părţile prezente să fi avut posibilitatea să-şi susţină cererea dedusă judecăţii, încălcând principiul dreptului la apărare şi al contradictorialităţii.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. …/118/2014*.

Prin sentinţa civilă nr. 1040/10.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorii [...] şi [...], în contradictoriu cu intimata [...], ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reţinut faptul că,

Prin sentinţa civilă nr. 2333/18.06.2012 pronun?ată de Tribunalul Constan?a, în dosarul nr. …/118/2009 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei debitoarei S.C. [...] S.R.L., înregistrată la Registrul Comerţului Constanţa sub nr. …/29.05.2001 (fostă S.C. [...] S.R.L.).

Prin prezenta cerere contestatorii [...] şi [...] au solicitat obligarea lichidatorului judiciar [...] la încheierea conven?iei având ca obiect dreptul contestatorilor de a solicita Primăriei Ora?ului [...] ob?inerea tuturor documentelor necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele edificate la mansarda …, jud. Constan?a.

 Cu privire la acest imobil instanţa a reţinut că la data de 30.06.2009, a fot încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … la B.N.P. [...], între [...] S.R.L. (fostă [...] S.R.L.), actuală S.C. [...] S.R.L. în faliment, în calitate de promitentă - vânzătoare ?i contestatorii [...] şi [...], în calitate de promiten?i - cumpărători.

Obiectul antecontractului l-a constituit vânzarea către contestatori a imobilelor edificate la mansarda …, situat în …., jud. Constan?a, la pre?ul de 50.000 euro inclusiv T.V.A., din care, în baza antecontractului, s-a achitat un avans de 15.000 euro inclusiv T.V.A., diferen?a de pre? urmând a fi achitată până la data de 15.07.2009, data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.

Ulterior, întrucât nu a mai fost posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică deoarece promitenta-vânzătoare nu a ob?inut intrarea în legalitate cu privire la imobilele descrise, în conformitate cu conven?ia păr?ilor cuprinsă în antecontractul de vânzare-cumpărare, între păr?i a intervenit contractul de cesiune de certificat de urbanism autentificat sub nr. …/20.08.2009 la B.N.P. [...], la pre?ul plătit de 50.000 euro inclusiv T.V.A., a tuturor drepturilor ?i obliga?iilor ce decurg din certificatul de urbanism eliberat pentru mansardarea …, situat în …, jud. Constan?a.

 Prin contractul de cesiune men?ionat, contestatorilor le-au fost conferite drepturile de a edifica/finaliza construc?ia cu destina?ie mansarde, situat în …, jud. Constan?a, de a ob?ine procesul verbal final de recep?ie a lucrării din partea Primăriei, de a înscrie imobilul în Cartea Funciară, de a înregistra construc?ia pe rolul fiscal.

Contestatorii au precizat că la data de 15.09.2014, conform procesului verbal din aceea?i dată, au ob?inut acordul Asocia?iei de Proprietari din bl. DATS, sc. B, privind autorizarea finalizării lucrărilor la mansardă de către Primăria Ora?ului [...].

Prin adresa nr. 38187/08.10.2014 Primăria Oraşului [...] a comunicat contestatorilor că nu poate elibera certificat de urbanism pentru imobilul indicat până la clarificarea situaţiei juridice a mansardelor a căror intrare în legalitate se solicită, iar prin adresa nr. 44598/11.12.2014 Primăria Oraşului [...] a comunicat lichidatorului judiciar [...] că la data perfectării contractului de cesiune de certificat de urbanism din 20.08.2009 certificatul de urbanism nr.385/30.05.2008 era expirat.

În atare situaţie, instanţa a reţinut că, deşi, contestatorii sunt interesaţi în obţinerea procesul verbal final de recep?ie a lucrării, aceştia nu au calitate în susţinerea acestui demers cât timp contractul de vânzare cumpărare nu a fost finalizat iar prin contractul de cesiune încheiat între părţi a fost cesionat un certificat de urbanism care era expirat.

În consecinţă, până la definitivarea aspectelor ce privesc situaţia juridică a imobilelor situate în …, jud. Constan?a, instanţa a apreciat că prezentul demers al contestatorilor prin care se solicită obligarea lichidatorului judiciar [...] la încheierea conven?iei având ca obiect dreptul contestatorilor de a solicita Primăriei Ora?ului [...] ob?inerea tuturor documentelor necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele edificate, nu poate fi primit.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii [...] şi [...], care au criticat-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art.488 alin.1 pct.6 şi 8 C.pr.civ.

Arată recurenţii că obiectul prezentei contestaţii nu îl reprezintă o contestaţie împotriva refuzului de a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele menţionate cum încearcă să inducă lichidatorul judiciar. Contestatorii nu au posibilitatea de a solicita lichidatorului judiciar, desemnat să conducă activitatea societăţii [...] S.R.L. (fostă SC [...] S.R.L., fostă [...] S.R.L.) şi să exercite atribuţiile prevăzute la art. 25 din Legea nr. 85/2006 în cadrul procedurii falimentului, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele menţionate întrucât aceste bunuri imobile nu au fost şi nu sunt în patrimoniul societăţii falite, toate drepturile asupra acestor imobile fiindu-le transmise contestatorilor, prin contractul de cesiune de certificat de urbanism autentificat sub nr. …/20.08.2009 la BNP [...].

Consolidarea dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise se face prin procedura administrativă de intrare în legalitate cu privire la imobilele edificate parţial, de finalizare a acestor imobile cesionate şi de obţinere a Procesului verbal final de recepţie a lucrării din partea Primăriei Oraşului [...]. La data depunerii de către contestatori a documentaţiei pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele descrise, Primăria Oraşului [...], întrucât avea cunoştinţă că imobilele fuseseră edificate parţial de către [...] S.R.L. din anul 2008, deci anterior încheierii Antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …/30.06.2009 la BNP [...] şi Contractului de cesiune de certificat de urbanism autentificat sub nr. ../20.08.2009 la BNP [...] şi că această societate intrase în faliment, le-a solicitat un înscris de la lichidatorul judiciar raportat la această situaţie juridică cum că contestatorii au dreptul rezultat din actele încheiate cu societatea [...] S.R.L. de a solicita Primăriei Oraşului [...] obţinerea tuturor documentelor necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele edificate la mansarda blocului …, situat în [...], …, jud. Constanţa.

Faţă de această solicitare a Primăriei Oraşului [...], contestatorii s-au adresat lichidatorului judiciar al societăţii [...] S.R.L., să încheie înscrisul solicitat, întrucât în contextul special al declanşării procedurii insolvenţei, debitoarea nu-şi mai poate executa obligaţiile, lichidatorul judiciar preluând aceste obligaţii, însă, lichidatorul judiciar nu a înţeles, în virtutea exercitării atribuţiilor sale, să dea curs solicitării formulate, refuzând întocmirea înscrisului necesar a fi prezentat Primăriei Oraşului [...].

Consideră rea - credinţă şi încălcând atribuţiile conferite de lege, lichidatorul judiciar nu a încheiat înscrisul solicitat întrucât acesta are cunoştinţă de faptul că aceste bunuri imobile situate la mansarda blocului …, situat în [...], …, jud. Constanţa nu au făcut şi nu fac parte din patrimoniul societăţii falite.

Am formulat prezenta contestaţie împotriva măsurii-omisiunii/refuzului lichidatorului judiciar de a încheia convenţia având ca obiect dreptul de a solicita Primăriei Oraşului [...] obţinerea tuturor documentelor necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele edificate la mansarda blocului …, situat în [...], …, jud. Constanţa.

De asemenea, au dovedit faptul că justifică un interes legitim în consolidarea dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise şi debitoarea a intrat în procedura insolvenţei, fiind persoane interesate pentru proteguirea dreptului pe care îl au contestatorii.

 Raportat la motivarea soluţiei expusă de către instanţa de fond, sub un prim aspect, respectiv că deşi contestatorii sunt interesaţi în obţinerea procesului verbal final de recepţie a lucrării, aceştia nu au calitate în susţinerea acestui demers cât timp contractul de vânzare cumpărare nu a fost finalizat, menţionează că este evident faptul că dacă contractul de vânzare cumpărare cu privire la imobile descrise ar fi fost finalizat, contestatorii nu s-ar mai fi adresat instanţei cu prezenta contestaţie întrucât dreptul de proprietate ar fi fost consolidat prin încheierea contractului de vânzare cumpărare.

Sub un alt aspect, respectiv că deşi contestatorii sunt interesaţi în obţinerea procesului verbal final de recepţie a lucrării, aceştia nu au calitate în susţinerea acestui demers cât timp contractul de vânzare cumpărare nu a fost finalizat, iar prin contractul de cesiune încheiat între părţi a fost cesionat un certificat de urbanism care era expirat, învederează instanţei că contractul de cesiune de certificat de urbanism autentificat sub nr. …/20.08.2009 la BNP [...] prin care i-au fost conferite următoarele drepturi: Dreptul de a edifica (finaliza) construcţia cu destinaţie de mansarde situată în [...], …, jud. Constanţa; dreptul de obţine Procesul verbal final de recepţie a lucrării din partea Primăriei; dreptul de a înscrie imobilul în Cartea Funciară; dreptul de a înregistra construcţia pe rolul fiscal, este perfect valabil, contestatorii având calitate în susţinerea acestui demers în virtutea contractului de cesiune încheiat, consolidarea dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise putându-se realiza doar prin procedura administrativă de intrare în legalitate cu privire la imobilele edificate parţial, respectiv: obţinerea unui nou certificat de urbanism, finalizarea acestor imobile cesionate, obţinerea Procesului verbal final de recepţie a lucrării din partea Primăriei Oraşului [...], înscrierea imobilelor finalizate pe rolul fiscal.

Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii contestaţiei.

Intimata [...], în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC [...] SRL, a depus la dosar întâmpinare.

Pe cale de excepţie, a invocat tardivitatea formulării recursului de către contestatori, în raport de dispoziţiile art. 8 alin.2 din Legea nr. 85/2006.

Pe fond a solicitat respingerea recursului declarat de contestatori ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării, cu precizarea că prezenta acţiune nu poate fi întemeiată pe prevederile art. 21 alin.2 din Legea nr. 85/2006, ca temei juridic invocat nu are corespondent în realitate.

Contestatorii nu au calitate de creditori, neformulând declaraţie de creanţă, deşi se consideră lezaţi în drepturi.

Respectând regula impusă de dispoziţiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa va da prioritate în soluţionare excepţiei tardivităţii declarării căii de atac astfel cum a fost invocată prin întâmpinare.

Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006, în forma în vigoare la momentul introducerii cererii de intrare în insolvenţă şi a pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.

Termenul special de recurs era reglementat de fostul art.8 în sensul că,

(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.

(2) Termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

...

În cazul de faţă, sentin?a civilă nr. 1040/10.05.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost comunicată părţilor din proces potrivit dispoziţiilor art.7 alin.31 din Legea 85/2006, respectiv atât prin BPI, cât şi potrivit Codului de procedură civilă.

Potrivit celor două dovezi de comunicare, hotărârea a fost comunicată la domiciliul procesual ales prin contestaţie la cabinetul avocat [...] la data de 27.05.2016.

Calculând cele 7 zile potrivit dispoziţiilor art.181 Cod procedură civilă, ultima zi a acestui termen este cea din 06.06.2016 - zi de luni, aceasta în condiţiile în care un astfel de termen nu se putea împlini în ziua de 4 iunie - zi nelucrătoare de sâmbătă, astfel încât prorogarea s-a realizat până în prima zi lucrătoare care urmează acesteia.

În condiţiile în care recurenţii contestatori s-au conformat comunicării realizate prin Codul de procedură civilă şi au înregistrat prezentul apel la data de 06.06.2016 direct la instanţă, devine excesivă impunerea unei soluţii de tardivitate din perspectiva unei comunicări bazate doar pe Buletinul procedurilor de insolvenţă.

În ce priveşte fondul cauzei se observă faptul că recurenţii contestatori au învestit judecătorul sindic cu o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art.3 pct.28 care defineşte noţiunea de lichidator şi art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006 care reglementează situaţia raportului lunar.

Potrivit acestei dispoziţii legale,

(1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate.

(2) Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. 

În condiţiile în care petitul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea de a fi obligat lichidatorul judiciar [...] al debitorului falit SC [...] SRL să încheie convenţia având ca obiect dreptul de a solicita Primăriei Oraş [...] obţinerea tuturor documentelor necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilele edificate la mansarda blocului …, situat în [...], …, jud. Constanţa, iar această solicitare nu se circumscrie condiţiilor formale ale art.21, pretenţia astfel formulată este nefondată.

Raportul lunar al lichidatorului presupune luarea sau îndeplinirea de către acesta a unor măsuri potrivit atribuţiilor conferite de lege, iar contestaţia la un astfel de raport presupune nemulţumirea creditorului, a debitorului persoană fizică, administratorului special sau orice persoană interesată cu privire la măsura luată, situaţie în care se poate efectua o cenzură a măsurii efectiv dispuse din perspectiva textului de lege presupus a fi încălcat.

În cazul de faţă recurenţii contestatori nu justifică decât calitatea de persoane interesate fără a face dovada existenţei unui raport lunar de activitate sau măcar a vreunei măsuri a lichidatorului judiciar.

Singurele acte juridice pertinente cu dosarul de faliment al debitorului SC [...] SRL (fostă SC [...] S.R.L., fostă [...] S.R.L.) sunt reprezentate de antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP [...] prin Încheierea nr…./30.06.2009 şi contractul de cesiune de certificat de urbanism autentificat de acelaşi notar prin Încheierea nr.1490/20.08.2009.

Nici unul din aceste acte juridice nu au fost folosite de recurenţii contestatori pentru a dobândi în prezenta procedură de faliment calitatea de creditori îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei astfel cum este definită de dispoziţiile art.3 pct.8 din Legea 85/2006.

Dacă antecontractul nr…./30.06.2009 ar fi putut justifica o declaraţie de creanţă numai din perspectiva neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către părţi, atitudine care ar fi avut implicaţii directe asupra avansului plătit de 15.000 euro la momentul autentificării prezentului antecontract, contractul de cesiune a certificatului de urbanism nu poate avea aceiaşi valenţă deoarece prin acesta s-a transmis în sarcina recurenţilor contestatori obligaţii de „a face”, respectiv edificarea construcţiei cu destinaţia de mansarde, obţinerea procesului-verbal final de recepţie a lucrării din partea primăriei, de a se înscrie în cartea funciară şi pe rolul fiscal al serviciului din cadrul Primăriei [...].

Operaţiunea juridică de intrare în legalitate cu privire la o construcţie presupune îndeplinirea mai multor obligaţii legale, situaţie în care acestea nu pot fi transpuse la nivelul Legii nr. 85/2006 deoarece nu este îndeplinită condiţia esenţială reglementată de art.3 pct.1 în sensul că insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.

Mai mult, situaţia juridică a certificatului de urbanism (CU) este reglementată de art.6 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, iar la alin.1 se arată faptul că acesta este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4 şi la art. 43 lit. a):

a) fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

b) stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului;

c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;

d) încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.

Totodată, la alin.5 se prevede faptul că certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii.

Raportând situaţia de fapt la dispoziţia legală astfel prezentată se observă faptul că deţinerea unui astfel de certificat de urbanism chiar şi sub forma cesiunii sale nu conferă dreptul deţinătorului/lor de a executa lucrări de construcţii.

Acest drept este recunoscut de art.7 numai în situaţia deţinerii autorizaţiei de construire astfel că la alin.1 se prevede că:

(1) Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, următoarele documente:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;

c) documentaţia tehnică - D.T.;

d) avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia;

d1) pentru proiectele de infrastructură transeuropeană de transport, avizele/şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acestuia, avizele/acordurile de principiu sau, după caz, avizele de amplasament favorabile condiţionate pentru relocarea sistemelor/reţelelor de transport şi de distribuţie a energiei electrice, gazelor naturale şi a ţiţeiului, precum şi a altor reţele de utilităţi situate pe coridorul de expropriere;

e) *** Abrogată

f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire.

În condiţiile în care edificarea construcţiei cu destinaţie mansarde situată în … s-a realizat fără obţinerea unei autorizaţii de construire, legea impune procedura intrării în legalitate astfel cum este reglementată de dispoziţiile art.59 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Operaţiunea astfel reglementată nu necesită o analiză în cauza de faţă deoarece aceasta nu are nici o relevanţă din perspectiva dispoziţiilor speciale ale insolvenţei, astfel încât şi din această perspectivă contestaţia formulată a fost respinsă în mod corect de judecătorul sindic.

Din cuprinsul cererii de recurs se observă faptul că recurenţii au înţeles a critica sentinţa primei instanţe atât ca urmare a nelegalităţii impuse de art.488 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, cât şi a celei prevăzute la pct.8, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Articolul 425 alin.1 lit. b Cod procedură civilă stabileşte că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Pentru a se dispune nulitatea hotărârii, partea interesată va trebui să dovedească, în condiţiile art. 175 alin.1 Cod procedură civilă, existenţa unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Motivele contradictorii pot fi dovedite de existenţa unei contradicţii între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluţie (în dispozitiv este indicată admiterea acţiunii, dar considerentele acesteia vizează soluţia de respingerea a acţiunii sau de admitere în parte a acesteia), dar şi de considerentele contradictorii (cererea de chemare în judecată este considerată întemeiată, dar şi cererea de intervenţie principală este considerată la fel, deşi având acelaşi obiect, ele se exclud reciproc).

Deşi evocă trei ipoteze, motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă vizează de fapt aceeaşi chestiune, respectiv nemotivarea hotărârii, întrucât formularea unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii echivalează cu o nemotivare.

În criticile formulate recurenţii nu au indicat niciuna din cele trei situaţii, astfel încât analiza prezentului recurs s-a impus numai pe temeiul cazului de nelegalitate prevăzut la pct.8.

Din cele prezentate mai sus, Curtea consideră criticile formulate ca nefondate, recursul urmând a fi respins, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe ca legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare