Ordonanţă preşedinţială

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. ………, reclamanta V M Z a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V G, stabilirea provizorie a domiciliului minorului V G M D până la rămânerea definitivă a sentinţei civile pronunţate în divorţ.

În motivare a arătat că în ultimul an pârâtul a început să consume alcool zilnic, provoacă scandal şi exercită acte de violenţă asupra sa şi a fiului lor.

A precizat că pârâtul a pătruns în incinta colegiului unde învaţă fiul lor, sustrăgând telefonul fiului.

Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că nu este consumator de băuturi alcoolice, ci că reclamanta este cea care a început să consume băuturi alcoolice şi etnobotanice.

A mai arătat că reclamanta nu are comportament adecvat pentru a putea oferi minorului o dezvoltare armonioasă, având în vedere că aceasta a lucrat într-un salon de masaj erotic. De asemenea a precizat el este care s-a ocupat de creşterea şi educarea minorului.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, testimonială, cu interogatoriu şi anchetă socială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 997 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, aplicabil în cauză având în vedere data promovării prezentului litigiu, „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

De asemenea potrivit art. 920 C.pr.civ., instanţa poate lua pe parcursul procesului de divorţ prin ordonanţă preşedinţială măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei minorilor.

Aşadar, procedura specială a ordonanţei preşedinţiale presupune, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv, existenţa urgenţei în luarea măsurii cerute (păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau paguba iminentă ce nu s-ar putea repara, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, precum şi neprejudecarea fondului.

În ceea ce priveşte existenţa urgenţei în luarea măsurii cerute, aceasta derivă din necesitatea de a reglementa situaţia juridică a minorilor, temporar, până la soluţionarea dosarului având ca obiect divorţ, în care instanţa se va pronunţa obligatoriu asupra capetelor accesorii divorţului, cum ar fi stabilirea domiciliului minorului şi de a asigura acestora un echilibru şi o stabilitate a relaţiilor de familie, necesitate care nu suportă întreruperi sau prorogări, orice sincopă în viaţa unui copil având efecte negative pe termen mediu şi lung.

Referitor la cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege precitat, şi anume vremelnicia măsurii, instanţa reţine că pe rol a fost înregistrat dosarul nr. 21449/281/2015, având ca obiect divorţ.

Referitor la condiţia neprejudecării fondului, instanţa reţine că se urmăreşte stabilirea unei măsuri provizorii, raportate la situaţia de fapt prezentă.

Faţă de considerentele anterior reţinute, instanţa apreciază că cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă este admisibilă.

Art. 21 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 prevede că în cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil, la evaluarea interesului copilului instanţa putând avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), şi aspecte precum:  disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă; disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale; situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane; distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

Interesul superior al copilului este o noţiune complexă, care cuprinde şi obligaţia autorităţilor competente de a lua, în privinţa minorilor, decizii care să protejeze dezvoltarea normală şi echilibrată a acestora.

Art. 2 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 stabileşte următoarele criterii pentru aprecierea interesului superior al copilului: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Din probatoriul administrat, rezultă că la acest moment părţile sunt despărţite în fapt, despărţirea producându-se în urmă cu aproximativ 3 luni, minorul locuind la început cu pârâtul, iar în prezent cu reclamanta.

Din ascultarea minorului, instanţa reţine că acesta doreşte să locuiască cu mama, fiind linişte, arătând că mama sa are grijă de el. În raport de  vârsta acestuia, 11 ani, se reţine că opinia acestuia reprezintă un element esenţial pe care instanţa să îl aibă în vedere la dispunerea măsurii.

Referitor la condiţiile materiale şi morale oferite de părinţi, se reţine că din referatul de anchetă socială rezultă că amândoi au locuinţe corespunzătoare creşterii şi educării minorului, având condiţii igienico-sanitare, dotate cu strictul necesar, locuinţa reclamantei, chiar dacă nu este proprietatea sa, fiind mai spaţioasă.

Pretinsa ocupaţie a reclamantei nu reprezintă un argument pentru respingerea cererii, câtă vreme nu s-a dovedit că primejduieşte dezvoltarea armonioasă a minorului.

În raport de elementele enunţate, se reţine că interesul superior al minorilor în acest moment este de a rămâne la mamă, astfel încât va admite cererea şi va stabili provizoriu domiciliul minorului V G M D la domiciliul mamei din comuna R, până la soluţionarea dosarului nr. ……..

În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 820 lei reprezentând taxă de timbru şi onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare