Anulare decizie de solutionare contestatie.Anulare decizie de impunere.Anulare raport de inspectie fiscala

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. 2154/119/2013

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.732

Şedinţa publică din 25 septembrie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: …………

GREFIER: …………

Pe rol se află, în pronunţare, acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta S.C. ………. S.R.L. Sf.

Gheorghe în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ  REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE  BRAŞOV prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ

A FINANŢELOR PUBLICE COVASNA, pentru anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr.118/14.05.2013, a deciziei de

impunere nr. F-CV 449/29.07.2011 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. F-CV 273/29.07.2011.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile. 

Procedura de citare, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa

publică din 18 septembrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din

prezenta sentinţă, pronunţarea fiind amânată la data de 25 septembrie 2015.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de faţă,

Constată că, prin cererea formulată şi înregistrată sub dosar nr. 2154/119/2013, reclamanta SC ……….. SRL a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, anularea Deciziei nr. 118 din

14.05.2013 privind soluţionarea, de către pârâtă, a contestaţiei formulate de reclamantă,  precum şi anularea  deciziei  de

impunere nr. F-CV 449/29.07.2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată şi a raportului de inspecţie fiscală nr.

F-CV 273/29.07.2011 cu privire la stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare  cu titlu de impozit pe profit, TVA şi

impozit pe dividende, cu accesoriile aferente acestora, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 22.06.2010 a formulat către  pârâtă o cerere de compensare

având ca obiect suma de 39.494 lei, reprezentând plăţi efectuate de societate în anul 2008 cu titlu de impozit pe profit,

cerere înregistrată la pârâtă sub nr.72882/22.06.2010. Prin această cerere s-a solicitat pârâtei să dispună compensarea

sumelor  datorata la bugetul CAS, CASS, şomaj, impozit pe salariu şi TVA până  la concurenţa sumei de 39.494  lei.

În urma acestei cereri, inspectorii din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală Covasna au efectuat un control fiscal

asupra activităţii reclamantei, fiind întocmit raportul de inspecţie F-CV nr.273/29.07.2011, în baza căruia s-a emis decizia

F-CV nr.449/29.07.2011 .

În cadrul raportului de inspecţie fiscală menţionat s-a stabilit că prin operaţiunile derulate de către societatea

reclamantă  s-a adus un prejudiciu bugetului de stat sub aspectul plaţii taxei pe valoarea adăugată, al impozitului pe

profit şi al impozitului pe dividende în sumă totală de 422.277 lei.

Reclamanta a formulat în termen legal contestaţie împotriva deciziei F-CV nr.449 din 29.07.2011, cât şi a raportului de

inspecţie F-CV nr.273/29.07.2011 emis de inspectorii din cadrul A.J.P Covasna, apreciind  decizia emisă ca fiind în mod

vădit netemeinică şi nelegală şi criticând-o pentru  modul eronat de calcul al impozitului pe dividende şi impozitului pe

venit, efectuat de către inspectorii fiscali în cadrul raportului de inspecţie fiscală.

Se arată că prin contestaţia formulată reclamanta a contestat valorile considerate de organele fiscale drept bază de

calcul, valori obţinute în urma anulării înregistrărilor contabile aferente facturilor emise de S.C. G….. S.R.L., S.C. H…..

L…… S.R.L. şi S.C. A…. E…. S.R.L.

Având în vedere suspiciunile legate de realitatea şi legalitatea tranzacţiilor efectuate de societatea reclamantă cu

cele trei societăţi mai sus menţionate, pârâta  DGFP Covasna emite decizia nr. 751/21.10.2011 prin care s-a dispus

suspendarea soluţionării contestaţiei formulate până  la soluţionarea dosarului penal nr.167/P/2011 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Covasna vizând efectuarea de cercetări  asupra legalităţii şi realităţii  tranzacţiilor efectuate de 

reclamantă, procedura administrativă urmând a fi reluată la pronunţarea unei soluţii definitive în această cauză.

Prin ordonanţa din  data de 11 ianuarie 2013 a  Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna  s-a dispus neînceperea 

urmăririi penale, stabilindu-se că din coroborarea probelor administrative nu au rezultat date în sensul că cele 153 de

facturi ce fac obiectul dosarului reflectă operaţiuni fictive şi că  au fost înregistrate în contabilitate doar în scopul

deducerii de TVA.

Faţă de soluţia parchetului, reclamanta apreciază că, în ce priveşte realitatea şi  legalitatea operaţiunilor

înregistrate în contabilitatea sa în anul 2008, a rezultat că întreaga sumă înregistrată în contabilitate reflectă

operaţiuni reale,  realizate în mod legal. Ca atare, nu se poate susţine că  cele 153 facturi emise de S.C. G……. S.R.L.,

S.C. H…... L…..  S.R.L. şi S.C. A…… E….. S.R.L. reflectă operaţiuni fictive şi că  ar fi fost efectuate doar în scopul

deducerii de TVA.

Soluţia Parchetului de pe lângă  Tribunalul Covasna, rămasă definitivă la data de 11.03.2013, trebuia avută în vedere

de către pârâtă la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei F-CV nr.449/29.07.2011, emisă în baza raportului

de inspecţie generală la S.C VILATI S.R.L F-CV nr.273/29.07.2011 – ceea ce nu s-a întâmplat, pârâta  prin decizia F-CV

nr.449/29.07.2011  dispunând anularea înregistrărilor contabile aferente facturilor emise de S.C G…… S.R.L., S.C H…. L…….

S.R.L şi S.C A…….. E…… S.R.L. şi  stabilind o altă valoare drept bază de calcul a impozitului pe profit, pe dividende şi

TVA.

Referitor la valorile considerate drept bază de calcul pentru TVA şi obligaţii de plată aferente TVA, reclamanta 

susţine  următoarele:

Conform declaraţiei de TVA (declaraţia 300), începând cu perioada supusă controlului, respectiv oct.2009 şi până la

data transmiterii ultimei declaraţii de TVA înainte de control, respectiv luna iunie 2012, reclamanta  a declarat

următoarele valori aferente TVA de plată, respectiv TVA de recuperat:

- oct. 2009: TVA de plată 793 lei, conform declaraţiei 300 înregistrate la A.F.P. Sf. Gheorghe  sub

nr.181861/25.11.2009;

- nov. 2009: TVA de recuperat 28.962 lei, la sfârşitul perioadei de raportare, conform declaraţiei 300  nr.

467/08.12.2009;

- dec.2012: 'TVA de recuperat 44.597 lei, la sfârşitul perioadei de raportare, conform declaraţiei 300  nr.

20619/21.01.2010;

- ian.2010: TVA de recuperat 40.751 lei, la sfârşitul perioadei de raportare, conform declaraţiei 300  nr. 

22124/22.02.2010;

- febr.2010: TVA de recuperat 40.848 lei, la sfârşitul perioadei de raportare, conform declaraţiei 300 nr. 

48681/17.03.2010;

- martie 2010: TVA de recuperat 40.943 lei, la sfârşitul perioadei de raportare, conform declaraţiei 300 nr.

274/20.04.2010;

- aprilie 2010:  TVA de recuperat 41.038 lei, la sfârşitul perioadei de raportare, conform declaraţiei 300 nr.

53057/11.05.2010;

- mai 2010: TVA de recuperat 37.46........ lei, la sfârşitul perioadei de raportare, conform declaraţiei 300 nr.

54155/08.06.2010;

- iunie 2010: TVA de recuperat 36.925 lei, la sfârşitul perioadei de raportare, conform declaraţiei 300 nr.

300/06.2010.

Prin anexa nr.20 a raportului de inspecţie fiscală –intitulată TVA suplimentar şi accesorii calculate,  organele de

control din cadrul D.G.F.P. Covasna  au  stabilit că taxa pe valoarea adăugată de plată datorată de societatea reclamantă

către bugetul statului este în valoare de 75.193 Iei, la care se adaugă majorări/dobânzi calculate şi penalităţi de

întârziere, rezultând un total de 112.005 lei. Algoritmul de calcul prezentat de inspectorii fiscali este următorul:

- se consideră TVA de plată suma de 112.118 lei (TVA aferentă facturilor menţionate mai sus şi pe care inspectorii

fiscali le-au anulat din evidenţa fiscal-contabilă a societăţii SC VILATI SRL);

- se diminuează această valoare cu suma 36.925 lei declarată de societatea reclamantă ca TVA de recuperat conform

declaraţiei de TVA;

- prin diferenţă, inspectorii fiscali stabilesc  suma de 75.193 lei (112.118 - 36.925) ca sold datorat de societatea

reclamantă cu titlul de  TVA de plata către bugetul statului. La acest sold s-au calculat  majorări de întârziere şi

penalităţi.

Faţă de aceste aspecte, reclamanta susţine  următoarele:

Valoarea de 112.118 lei, considerată TVA de plată de către inspectorii fiscali, se datorează anulării în mod nelegal

din evidenţa fiscal-contabilă a celor 153 facturi în valoare totală de 702.212,45 lei, aspect tranşat prin  ordonanţa emisă

la data de 11.01.2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna. Însă reclamanta apreciază că această sumă nu este

justificată, neputându-se calcula nici accesoriile, având în vedere că valoarea corectă ce trebuie reţinută este cea

indicată prin declaraţia  300 (decont de TVA) formulată de societatea reclamantă, respectiv 36.925 lei valoare negativă

reprezentând TVA de recuperat.

 În ceea ce priveşte  impozitul pe dividende:

 Baza impozabilă stabilită în cadrul raportului de inspecţie fiscală este în valoare de 701.713 lei, care reprezintă

diferenţa dintre valoarea totală a facturilor anulate de inspectorii fiscali din evidenţa contabilă a SC ……… SRL

(reclamanta), 702.212,45 lei şi valoarea de 499 lei rămasă neachitată din aceste facturi. La această valoare s-a calculat

cota  de impozit de 19 %, rezultând suma de  133.651 de lei. Reclamanta impută  inspectorilor fiscali, pe de o parte, faptul

că au aplicat în mod eronat cota de impozit pe dividende de 19% în loc de 16 %, cota prevăzută de lege, iar pe de altă

parte, faptul că aceştia  nu au luat în calcul la stabilirea bazei de impozitare suma de 93.099,95 lei reprezentând soldul

contului 455, respectiv suma împrumutată de asociaţii societăţii şi care trebuia să fie scăzută din valoarea bazei

impozabile pentru calculul impozitului pe dividende.

În aceste condiţii valoarea considerată bază de calcul pentru impozitul pe dividende de către inspectorii din cadrul

D.G.F.P Covasna în urma controlului efectuat la SC ….. SRL,  rezultă din anularea facturilor în sumă totală de 702.212,45

lei aferentă tranzacţiilor efectuate.

Ca urmare a soluţiei pronunţate de organele de cercetare penală, luând în considerare valoarea facturilor mai sus

menţionate este fără dubiu stabilit că valoarea de 701.713 lei reţinută de organele de control nu este corectă, trebuind să

reţină că societatea nu datora la momentul efectuării controlului impozit pe dividend şi nu datorează nici în prezent un

astfel de impozit

În ceea ce priveşte stabilirea impozitului pe profit, reclamanta arată că potrivit celor reţinute de către inspectorii

fiscali,  baza impozabilă este stabilită la valoarea de 407.405 lei. La reţinerea acestei sume nu s-a avut în vedere suma de

31.746 de lei ce reprezintă impozitul calculat şi plătit la anul 2009, ca urmare a declaraţiilor depuse în termen de către

societatea reclamantă.

Astfel, dacă se luau în considerare  sumele achitate de societate cu titlul de impozit pe profit, diferenţa ce urma a

fi stabilită era de 37.390 lei.

Faţă de aceste aspecte, reclamanta  apreciază că decizia nr. l18/14.05.2013 emisă de către pârâtă este nelegală şi

solicită anularea acesteia.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri  şi expertiză de specialitate contabilă.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.8 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.212 combinat cu art.218  Cod

proc.fiscală.

Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a solicitat respingerea

acţiunii reclamantei ca fiind netemeinică şi menţinerea actelor administrative atacate, ca fiind legale şi temeinice.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în fapt, organele de control fiscal din cadrul AIF Covasna au efectuat

la reclamantă o inspecţie fiscală generală, urmare căreia s-a întocmit decizia de impunere nr. F-CV 449/29.07.2011 emisă în

baza raportului de inspecţie fiscală nr. F-CV 273/29.07.2011, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de

plată în sumă totală de 409.428 lei, reprezentând: impozit pe profit în sumă de 65.185 lei şi majorări de întârziere

aferente în sumă de 33.528 lei; TVA în sumă de 75.193 lei şi majorări de întârziere aferente în sumă de 36.813 lei; impozit

pe dividende persoane fizice în sumă de 133.651 lei şi majorări de întârziere aferente în sumă de 65.058 lei.

Organul de control fiscal, verificând perioada supusă inspecţiei fiscale, 2008 - trim. I 2011, a constatat că

societatea de la înfiinţare şi până la trimestrul III al anului 2008 inclusiv era plătitor de impozit pe veniturile

microîntreprinderilor. În trimestrul IV al anului 2008, societatea a realizat venituri mai mari de 100.000 Euro potrivit

prevederilor art. 1071 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel potrivit prevederilor art. 109 alin.2 şi 3 din

Codul fiscal, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 Euro, acesta va

plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără

posibilitatea de a mai beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu. Calculul şi plata impozitului

pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre limitele prevăzute de acest articol, fără

a se datora majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit datorat se scad plăţile reprezentând impozitul pe

veniturile microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal.

Societatea a depus declaraţia de menţiuni nr. 176/27.01.2009 prin care a înştiinţat organul fiscal de modificarea

tipului de impozit datorat.

Cu ocazia controlului efectuat s-a constatat că societatea în perioada octombrie -decembrie 2009 a înregistrat în

evidenţa contabilă facturi având ca obiect prestări servicii respectiv achiziţia de materiale auxiliare (evidenţiate în

rulajul debitor al conturilor 302.08 "Alte materiale consumabile" concomitent cu 602.08 "Cheltuieli privind alte materiale

consumabile", respectiv 628 "Alte cheltuieli cu servicii prestate de terţi",

- facturi în valoare totală de 136.780,16 lei emise de SC H… L…. SRL având ca obiect achiziţia de materiale de

construcţii (ciment, polistiren, multi bat, fier beton,diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, adeziv

etc.). Facturile erau întocmite cu valori totale sub limita de 5.000 lei şi achitate în numerar, în ziua întocmirii. Soldul

final al furnizorului este zero;

- facturi în valoare totală de 432.561,71 lei emise de SC G….. SRL, având ca obiect achiziţii de materiale de

construcţii (ciment, polistiren, multi bat, fier beton diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, var,

adeziv etc.), respectiv "prestări servicii" fără să fie specificată pe facturi natura acestora sau să existe documente

legale conform cărora organul fiscal ar fi putut identifica natura, cantitatea sau structura serviciilor prestate. Facturile

erau la fel întocmite cu valori totale sub limita de 5.000 lei şi achitate în numerar, în ziua întocmirii,  soldul final al

furnizorului fiind de  2.499 lei;

- facturi în valoare totală de 132.870,58 lei emise de SC A…. E…. SRL având ca obiect achiziţii de materiale de

construcţii (ciment, polistiren, multi bat, fier beton diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, var,

adeziv etc.). Facturile au fost  întocmite în cursul lunii decembrie 2009 cu valori totale sub limita de 5.000 lei şi

achitate în numerar în cursul lunii ianuarie 2010,  soldul final al furnizorului fiind  zero.

Astfel, s-au efectuat tranzacţii în valoare totală de 702.212,45 lei din care TVA în sumă de 112.118 lei.

În vederea verificării legalităţii şi realităţii tranzacţiilor efectuate cu cele trei societăţi, organul de inspecţie

fiscală a solicitat efectuarea unor controale încrucişate. În urma controalelor efectuate s-a constatat că societăţile

partenere în perioada verificată (semestrul II 2009 şi semestrul I 2010) nu au depus declaraţii fiscale (inclusiv declaraţia

394, rezultând neconcordanţe cu pondere de 100% în tranzacţiile declarate de părţi în aplicaţia informatică ce gestionează

declaraţia informativă D394). Totodată, s-a constatat că societăţile în cauză au declarat sedii fictive, reprezentanţii

legali se sustrag de la efectuarea controalelor fiscale şi derulează operaţiuni suspecte. În cazul SC H…. L….. SRL

tranzacţiile efectuate s-au constatat a fi în totalitate nereale şi nelegale.

Organul de control fiscal a verificat şi situaţia de lucrări efectuate unicului beneficiar al societăţii SC S………  SRL

care au stat la baza emiterii facturilor fiscale către această societate. Din situaţiile puse la dispoziţie - evidenţa

contabilă - nu reiese în mod clar necesitatea de materiale consumabile la lucrările executate. Mai mult, din evidenţa

contabilă a societăţii reiese faptul că, deşi s-au prestat lucrări de construcţii - montaj pentru SC S…….. SRL în perioada

2009-2010, facturi având ca obiect achiziţia de materiale consumabile au fost înregistrate numai în perioada octombrie -

decembrie 2009 şi provin exclusiv de la cele trei societăţi mai sus menţionate. Astfel, în urma verificării evidenţei

contabile, respectiv din situaţia de lucrări executate emise către SC S……… SRL şi puse la dispoziţia organului de control nu

se justifică înregistrarea acestor servicii.

Pârâta a mai  arătat că, având în vedere elementele de fapt reţinute şi prezentate, respectiv principiul contabil a

prevalenţei economicului asupra juridicului prevăzut în Ordinul 3055/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile

conforme cu directivele europene, în baza căruia "documentele justificative care stau la baza înregistrărilor contabile a

operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc... să fie în concordanţă cu

realitatea, (...) contractele încheiate între părţi trebuie să prevadă modul de derulare a operaţiunilor. În temeiul art. 11

alin.1 din Codul fiscal actualizat, „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod,

autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic". Astfel, organul de inspecţie

fiscală a considerat tranzacţiile derulate în perioada octombrie - decembrie 2010, detaliate mai sus, cu societăţile SC

G…….. SRL, SC H…. L….. SRL şi SC A….. E…. SRL, ca fiind  fără scop economic delimitabil şi definibil,  operaţiunile neavând

ca scop obţinerea unui beneficiu clar,- anulând astfel efectele contabile şi fiscale ale  tranzacţiilor asupra evidenţei

contabile  fiscale a societăţii.

Faţă de dispoziţiile art. 11 alin.1 din Codul fiscal coroborat cu art. 21 alin.1 din Codul fiscal, „pentru

determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării

de venituri impozabile" şi cu art. 21 alin.4 lit. f din Codul fiscal, nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal

„cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se

facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor", organul de inspecţie fiscală a

procedat la anularea înregistrărilor contabile aferente facturilor emise de cele trei societăţi partenere, urmată de

stabilirea unui profit contabil suplimentar în sumă totală de 306.454,15 lei (585.181 lei cheltuieli înregistrate în baza

facturilor minus pierderea contabilă în sumă de 278.726,85 lei conform balanţei de verificare aprilie 2010).

Astfel, organul fiscal a stabilit un profit impozabil fiscal suplimentar în sumă de 360.274 lei (585.181 lei

cheltuieli înregistrate în baza facturilor minus pierderea fiscală înregistrată de societate în sumă de 224.907 lei). S-a 

stabilit pentru anul 2008 şi 2009 profitul impozabil fiscal suplimentar în sumă de 407.405 lei,  după care s-a procedat la

calcularea impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 65.185 lei aferent căruia au fost calculate accesorii în

valoare totală de 33.185 lei (majorări de întârziere/dobânzi în valoare de 23.750 lei şi penalităţi de întârziere în valoare

de 9.778 lei).

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin.1 din Codul fiscal, în temeiul art. 145 alin.1 din Codul fiscal, „dreptul de

deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei...", coroborat cu art. 134 alin.2 din Codul fiscal, „exigibilitatea

taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele

obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată...", respectiv art. 146 alin.1 lit. a) „condiţii de

exercitare a dreptului de deducere: (1) pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii a.) pentru taxa datorată sau achitată, aferent bunurilor care i-au fost ori urmează să îi

fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană opozabilă,

să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 755", coroborate cu art. 155 alin.5 lit. h din Codul fiscal, 

"factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii: ...denumirea serviciilor prestate...", organul de inspecţie

fiscală a stabilit TVA - ul înregistrat în evidenţa contabilă în baza facturilor emise de SC G….. SRL, SC H…. L…. SRL şi SC

A…. E….. SRL în sumă totală de 112.118 lei, ca nedeductibil fiscal.

S-a procedat  la calcularea TVA-ului stabilit suplimentar în sumă de 75.193 lei aferent căruia au fost calculate

accesorii în valoare totală de 36.813 lei (majorări de întârziere/dobândă în valoare de 25.534 lei si penalităţi de

întârziere în valoare de 11.279 lei ), în temeiul art. 11 alin. (1) din Codul fiscal actualizat, coroborat cu prevederile

art. 7, punctul 12, conform cu care se consideră distribuţie de dividende „o distribuire în bani sau în natură, efectuată de

o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea

persoană juridică" şi art. 67, alin. (1) a aceluiaşi act normativ, respectiv „obligaţia calculării şi reţinerii impozitului

pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi”,

organul de inspecţie fiscală a considerat tranzacţiile derulate în perioada octombrie-decembrie 2010, detaliate mai sus, cu

societăţile SC G….. SRL, SC H…. L….. SRL şi SC A…. E….. SRL fără un scop economic delimitabil şi definibil (operaţiunile nu

au avut ca scop obţinerea unui beneficiu clar), anulând astfel efectele contabile şi fiscale ale tranzacţiilor asupra

evidenţei contabil-fiscale a societăţii SC ….. SRL (reclamanta), după care a anulat înregistrările contabile aferente plăţii

în numerar a facturilor emise de cele trei societăţi partenere în suma totală de 701.713 lei. Organul fiscal, reţinând

intenţia legiuitorului de a stabili prin lege calitatea persoanei care beneficiază de sumele acordate (în speţa noastră,

asociatul), nu şi provenienţa sumelor distribuite/ridicate, a stabilit o bază impozabilă la nivelul sumelor ridicate din

casieria societăţii în baza chitanţelor pe numele celor trei societăţi mai sus menţionate şi a calculat un impozit pe

dividende suplimentar în sumă de 133.651 lei, aferent căruia au fost calculate accesorii în valoare totală de 65.058 lei

(majorări/dobânzi de întârziere în valoare de 25.534 lei şi penalităţi de întârziere în valoare de 11.279 lei).

În consecinţă, pârâta  arată că organul de control fiscal în urma verificărilor efectuate a constatat lipsa

elementelor suplimentare în ceea ce priveşte realitatea şi legalitatea tranzacţiilor efectuate de reclamantă cu cele trei

societăţi menţionate mai sus.

S-a mai arătat că prin ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi de declinare de competenţă din 11.01.2013,

pronunţată în dosarul nr. 167/P/2011 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, s-a reţinut faptul că:

- numitul O. S. (administrator şi asociat unic al SC H…. L… SRL) a  cesionat părţile sociale deţinute numitului A. I. 

şi a negat orice implicare în activitatea societăţii după momentul cesiunii părţilor sociale (deşi scrisul din facturile

fiscale şi chitanţele emise către SC …. SRL (reclamanta) a fost executat de către acesta conform Raportului de constatare

tehnico-ştiinţifică nr. 252112/01.08.2012). De asemenea, s-a constatat faptul că impresiunile de pe ştampila aplicată pe

facturile şi chitanţele emise de SC H… L… SRL au fost efectuate cu ştampila societăţii, respectiv seria şi numărul cărţilor

de identitate înscrise pe facturi aparţin altor persoane decât cea indicată ca şi delegat al societăţii SC H…. L…. SRL.

- Cu privire la  SC A…. E…… SRL, în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că impresiunile de ştampilă de pe

toate facturile şi chitanţele emise de către această societate nu au fost efectuate cu ştampila societăţii, respectiv seria

şi numărul cărţilor de identitate înscrise pe facturi aparţin altor persoane decât cea indicată ca şi delegat al societăţii

SC A… E… SRL. De asemenea, s-a reţinut faptul că administratorul societăţii SC A… E…. SRL a declarat că nu a avut niciodată

relaţii comerciale cu SC …… SRL (reclamanta).

- Cu privire la SC G…….. SRL, în urma cercetărilor efectuate de organele de cercetare penală, s-a constatat faptul că

seria şi numărul cărţilor de identitate înscrise pe facturi aparţin altor persoane decât cea indicată ca şi delegat al

acestei societăţii. De asemenea, s-a reţinut faptul că reprezentanţii SC G…. SRL, numiţii M. A. şi A. I. C.,  au negat orice

implicare în activitatea societăţii după data cesionării părţilor sociale din data de 19.08.2009 (conform Raportului de

constatare tehnico-ştiinţifică nr. 251446/23.04.2012, un număr de 50 buc. facturi fiscale şi 51 buc. chitanţe au fost

întocmite în cursul lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie 2009 de numitul M. A. ).

Astfel, s-a reţinut faptul că toate facturile şi chitanţele emise de SC G….. SRL, SC A… E…….. SRL şi SC H… L… SRL n-au

fost înregistrate în contabilitate de către SC …… SRL (reclamanta) şi au provenienţă neidentificabilă, respectiv nu pot fi

confirmate aceste operaţiuni de nici unul dintre cei trei societăţi furnizoare.

Faţă de această stare de fapt, pârâta arată că în ce priveşte TVA-ul, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 126

alin. 1 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora "(1) Din punct de vedere al taxei sunt

operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: c) livrarea bunurilor sau prestarea

serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acţionând ca atare".

Prin urmare, organul de inspecţie fiscală în mod corect a reţinut că operaţiunile efectuate de petentă cu SC G…… SRL,

SC A….. E……. SRL şi SC H… L…. SRL, nu intră în sfera de aplicare a TVA, respectiv nu întrunesc condiţiile de deductibilitate

prevăzute de art. 145 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

De asemenea, cu privire la impozitul pe profit, respectiv deducerea cheltuielilor efectuate de societate în baza

facturilor emise de SC G….. SRL, SC A…. E…. SRL şi SC H… L…. SRL, în cauză sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 lit.

f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora „(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: 

cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă

dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor metodologice ".

Având în vedere această stare de fapt şi prevederile legale mai sus arătate, pârâta consideră că organul de control în

mod întemeiat a stabilit că cheltuielile deduse de societate în baza facturilor emise de SC G…… SRL, SC A…. E….. SRL şi SC

H…. L….. SRL, nu sunt deductibile, întrucât aceste documente sunt emise de entităţi neidentificabile, respectiv nu întrunesc

condiţiile de document justificativ care să dea dreptul la diminuarea impozitului pe profit datorat.

Cu privire la critica reclamantei legată de modalitatea de calcul al impozitului pe dividende, susţinând că organele

fiscale au aplicat în mod eronat cota de 19% la calculul impozitului pe dividende în loc de 16% cât datorează potrivit

prevederilor legale, pârâta arată că organele de control fiscal în urma constatărilor efectuate au anulat înregistrările

contabile efectuate de societate, aferent plăţii facturilor emise de SC G….. SRL, SC A……. E….  SRL şi SC H…. L….. SRL, în

sumă totală de 701.713 lei, şi au calculat impozit pe dividende în sumă de 133.651 lei, astfel cum s-a consemnat în anexa 21

la Raportul de inspecţie fiscală nr. 273/29.07.2011.

În drept, privind cota aplicabilă la stabilirea impozitului pe dividende sunt aplicabile prevederile art. 67 alin. 1

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora:

 "Art. 67. Reţinerea impozitului din veniturile din investiţii

 (1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la

fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului

pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi.

Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul

dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au

aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului

următor."

Faţă de această stare de fapt constatată şi descrisă în anexa nr. 21 la Raportul de inspecţie fiscală nr.

449/29.07.2011, de prevederile legale mai sus menţionate, pârâta consideră că în mod corect şi legal s-a stabilit baza netă

de impozitare a impozitului pe dividende în sumă de 701.713 lei. În mod corect s-a calculat impozit pe dividende în sumă de

133.651 lei cu aplicarea cotei de 16% .

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin raportul de inspecţie fiscală nr. F-Cv nr. 273 din 29 iulie 2011, inspectorii din cadrul Activităţii de inspecţie

fiscală Covasna au stabilit în sarcina părţii reclamate obligaţii fiscale suplimentare constând în impozit pe profit

suplimentar în sumă de 65.185 lei, majorări aferente  în sumă de 33.528, taxă pe valoarea adăugată în sumă de 75.193 lei,

dobânzi/majorări de întârziere TVA în sumă de 36.813 lei, precum şi impozit pe dividende în sumă de 133.651 lei şi majorări

de întârziere de  65.058 lei.

 În baza raportului de inspecţie fiscală nr. F-Cv 273 din 29 iulie 2011, pârâta a emis decizia de impunere  privind

obligaţiile fiscale suplimentare de plată  nr. F-CV 449/29.07.2011,  prin care  reclamanta a fost obligată la plata

impozitului pe profit suplimentar, a taxei pe valoarea adăugată suplimentară şi a impozitului pe dividende, împreună cu

accesoriile aferente fiecărui tip  de impozit  (f.49-55).

Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestaţie la pârâta D.G.F.P. Covasna  (f.56),  care prin

decizia nr. 118 din 14 mai 2013 a respins contestaţia (f.71-77).

În ceea ce priveşte impozitul pe profit contestat în cuantum de 65.185 lei şi a majorărilor de întârziere aferente

acestuia, tribunalul reţine că prin raportul de inspecţie fiscală  nr. Cv 273 din 29 iulie 2011 şi decizia de impunere 

privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată  nr. F-CV 449/29.07.2011, organul de control a arătat că societatea

reclamantă în perioada octombrie - decembrie 2009 a înregistrat în evidenţa contabilă facturi având ca obiect achiziţia de

materiale auxiliare, evidenţiate în rulajul debitor al conturilor 302.08 "Alte materiale consumabile" concomitent cu 602.08

"Cheltuieli privind alte materiale consumabile", respectiv 628 "Alte cheltuieli cu servicii prestate de terţi".

Astfel, din probele administrate în cauză reiese că reclamanta  a înregistrat în evidenţa contabilă facturi în valoare

totală de 136.780,16 lei emise de SC H…. L…. SRL având ca obiect achiziţia de materiale de construcţii constând în ciment,

polistiren, multi bat, fier beton de diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, adeziv (f. 196 – 203

vol.I).

Organul de control fiscal a reţinut că facturile erau întocmite cu valori totale sub limita de 5.000 lei şi achitate

în numerar, în ziua întocmirii, astfel soldul final al furnizorului fiind zero.

Se constată că majoritatea facturilor  au o valoare  aproximativ de 4.996 lei, că la rubrica furnizor  este trecută

societatea H… L… SRL, fără să aibă toate datele de identificare: adresă, cont bancar, capital social, iar la rubrica delegat

fiind consemnat numele de T. T.  având cartea de identitate …. nr. ……. , fără să existe  şi date cu privire la mijlocul de

transport.

Prin adresa nr. 4808 din 28 iulie 2010, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a adus la cunoştinţa pârâtei

că SC H… L….  SRL nu a mai depus  declaraţii privind obligaţiile fiscale la bugetul de stat  pentru perioada ianuarie

2009-2010, cu excepţia trimestrului I al anului 2010, din care rezultă că societatea nu datorează impozit pe profit.

Decontul de TVA nu a mai fost depus  pentru perioada  martie 2009 - iunie 2010 şi nu s-a depus nici declaraţia informativă

privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României (cod 394) pentru perioada ianuarie 2009-iunie

2010.

S-a mai arătat că în urma unor controale încrucişate efectuate  de către organele fiscale competente, s-a  stabilit

că furnizorii Societăţii Comerciale H… L….  SRL  sunt societăţi cu comportament atipic, denumite generic societăţi

„Fantomă”, care nu pot fi identificate la sediile declarate, iar reprezentanţii acestora nu pot fi găsiţii la domiciliile

declarate.

S-a mai constatat de către organele de control ale Gărzii Financiare că nici unul din furnizorii  lui H…. L…. SRL nu

au desfăşurat activitate cu acestea.

La data de 27 ianuarie 2010, SC H…. L….. SRL a fost trecută pe lista  contribuabililor inactivi (f. 194 vol.I).

De asemenea, se reţine că reclamanta a înregistrat în evidenţele sale contabile facturi în valoare totală de

432.561,71 lei emise de SC G……… SRL, având ca obiect achiziţii de materiale de construcţii constând în ciment, polistiren,

multi bat, fier beton diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, var, adeziv etc. şi  facturi care

privesc  "prestări servicii", fără să fie  specificată  natura acestor servicii  (f. 169-193 vol.I).

Cu ocazia controlului, organul fiscal nu a putut identifica alte documente  legale conform cărora să se fi putut

identifica natura, cantitatea sau structura serviciilor prestate. Facturile sunt întocmite cu valori totale de 4998 lei şi

care, conform jurnalului de plăţi, au fost achitate în numerar, în ziua întocmirii.

Totodată, se constată că facturile emise de SC G……. SRL nu conţin  toate datele de identificare  la rubrica furnizor

şi nici  mijlocul de transport cu care s-a efectuat livrarea bunurilor, existând menţionat doar numele delegatului în

persoana  numitului I. A., posesor al cărţii de identitate seria … nr. ……….

Din procesul-verbal din 27 august 2010, întocmit de Serviciul Fiscal nr.1 din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor

Publice Braşov,  reiese că obiectul de activitate al SC G…… SRL  este “comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al

materialelor de construcţii şi echipamente sanitare”, cod CAEN 4673.

Prin sentinţa civilă nr. 61/C din 12 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a dispus dizolvarea societăţii 

în baza dispoziţiilor art. 237 alin.1 lit. b) din Legea nr. 31/1990.  Societatea în perioada martie 2009 - iunie 2010 nu a

depus declaraţii, deconturi, raportări semestriale şi anuale la organul fiscal, iar numiţii A. I. şi M. V. (persoane ce

figurează în perioade diferite ca fiind administratori şi asociaţi unici ai societăţii)  nu s-au prezentat la organul fiscal

în urma solicitării acestuia de a le pune la dispoziţie actele societăţii (f.166, 167 vol.I).

De asemenea, se reţine că partea reclamantă a înregistrat în evidenţele sale contabile facturi în valoare totală de

132.870,58 lei emise de SC A….. E…..  SRL având ca obiect achiziţii de materiale de construcţii constând în ciment,

polistiren, multi bat, fier beton diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, var, adeziv etc. Toate

facturile au fost întocmite în cursul lunii decembrie 2009  şi au valori totale de peste 4000 lei, dar  sub limita de 5.000

lei. Facturile au fost achitate în numerar, în cursul lunii ianuarie 2010 (f. 155-164 vol.I).

Tribunalul constată că prin procesul-verbal nr. 377 din 8 noiembrie 2011, întocmit de inspectori din cadrul

Administraţiei Finanţelor Publice a Sectorului 3 Bucureşti  s-a arătat că obiectul de activitate al SC A…. E… SRL  este

“comerţul  cu amănuntul al articolelor de fierărie, al articolelor de sticlă şi a celor pentru vopsit, în magazine

specializate, iar  administrator social  şi asociat unic este  T. P. M.

Societatea în anul 2009 a utilizat documente fiscale cu regim special - facturi fiscale cu seria …..  de la nr.351 la

nr.400, de la nr. 442 la 500. Facturile au fost achiziţionate  de la SC …………. SRL cu factura seria FLM1 nr.

A56013063/14.03.2008. De asemenea, SC A… E…. SRL a utilizat în perioada 17.11.2009 - 31.12.2009 facturi cu regim special cu

seria …… de la nr. 0000401 la nr. 0000420. Societatea în perioada amintită nu a anulat facturi şi nici nu a emis facturi

storno. SC A…. E….  SRL a depus  deconturile fiscale la organul fiscal, a întocmit şi întocmeşte jurnale pentru vânzări şi

cumpărări, iar pentru perioada 01.07.2009-31.12.2009 a depus la AFP sector 3 declaraţia informativă privind

livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul  naţional sub nr. 120401/20.01.2010 aferentă semestrului IV al

anului 2009.

Potrivit informaţiilor pe care le deţine Administraţia Finanţelor Publice Sectorul 3 Bucureşti pe baza declaraţiei 

informative privind livrările, achiziţiile/şi prestările de servicii existentă la dosarul fiscal al SC A…. E….. SRL,  SC …..

SRL (reclamanta) nu figurează  că a avut relaţii comerciale cu aceasta.

S-a mai arătat prin acelaşi proces-verbal că toate facturile ce figurează în evidenţele reclamantei, aşa cum sunt

enumerate în conţinutul procesului-verbal, nu figurează ca fiind emise de SC A…. E….  SRL, nu sunt documente ale acesteia,

nu figurează în  jurnalele de vânzări aferente lunilor iulie - decembrie 2009  şi nici nu corespund plajei de numere

ridicate de această societate de la tipografie.

S-a mai arătat că singurele facturi înregistrate în jurnalele de vânzări din perioada 01.07.2009 - 31.12.2009 se

referă la veniturile obţinute de societate din efectuarea activităţii principale, respectiv comerţul cu articole din sticlă,

instalaţii sanitare, electrice în magazine specializate (f. 143, 144 vol.I).

Nu în ultimul rând, tribunalul reţine că numita T. P. M., administrator şi asociat unic al SC A…. E….  SRL,  prin nota

explicativă şi declaraţia dată  organelor fiscale ale AFP Sector 3 Bucureşti, a declarat, în mod constant, că nu a avut

relaţii comerciale cu SC  …. SRL (reclamanta) şi că a emis numai facturi fiscale cu regim special purtând seria … ( f.150,

151 vol.I).

De asemenea, agentul constatator a reţinut că în urma verificării dispoziţiilor de lucrări/devize/procese-verbale

încheiate cu SC S…… SRL, fiind singura societate beneficiară a  lucrărilor executate de reclamantă, a constatat că nu  s-au

folosit bunurile achiziţionate de la cele trei societăţi mai sus amintite, întrucât lucrarea realizată de reclamantă pentru

societatea amintită a fost aceea legată de lucrări de izolaţie, zidărie, tencuieli, gletuiri, zugrăveli, montare parchet,

compartimentări cu gips carton, montare gresie şi faianţă. Pe baza evidenţei contabile, organul de control a stabilit că  nu

reiese şi nu au fost  necesare  materiale consumabile la lucrările executate  de reclamantă la SC S…… SRL. Astfel, în urma

verificării evidenţei contabile a reclamantei cât şi analizării situaţiei de lucrări executate la SC S……… SRL şi puse la

dispoziţia organului de control, nu se justifică înregistrarea achiziţiei bunurilor de la cele trei societăţi furnizoare.

 În temeiul art. 21 ali.1 şi 4 din Codul fiscal, organul de control  fiscal a anulat înregistrările contabile aferente

facturilor emise de SC G….. SRL, SC H…. SRL şi SC A… E….. SRL şi a stabilit un profit contabil  suplimentar în sumă totală

de 306.454,15 lei. A constatat că reclamanta a înregistrat cheltuieli în baza facturilor emise de cele trei societăţi

comerciale în sumă totală de 585.181 lei.

Prin ordonanţa de neîncepere a urmăriri penale din 11 ianuarie 2013, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Covasna a  reţinut că scrisul de mână cu care s-a completat  un număr de 50 facturi şi chitanţe emise de SC G….

SRL a fost executat de M. G., iar pentru restul facturilor nu s-a putut stabili scriptorul. S-a mai constatat ca urmare a

efectuării  constatării tehnico-ştiinţifice că  seriile cărţilor de identitate consemnate în facturi aparţin altor persoane

decât cele indicate în dreptul acestor date din facturile expertizate şi care poartă denumirea emitentului  SC G….. SRL.

Administratorii acestei societăţi au declarat că după ce au cesionat părţile sociale nu au avut nicio implicare în

activitatea societăţii. Cu privire la SC A….. E….. SRL, procurorul a reţinut că aceasta nu a avut  relaţii de afaceri cu  SC

…. SRL (reclamanta), iar scrisul de pe facturi  nu a fost realizat de T. P. M. Impresiunea ştampilei SC A…. E…. SRL nu este 

identică cu impresiunile de  ştampilă de pe facturile şi chitanţele emise  cu denumirea acestei societăţi. Potrivit

raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 252112 din 01.08.2012, efectuat în dosarul penal nr. 167/P/2011, procurorul

a reţinut că impresiunile de ştampilă de pe toate facturile şi chitanţele emise de SC H…. L….. SRL au fost create  cu

aceeaşi ştampilă care a fost aplicată pe actul adiţional  al acestei societăţi din 20.01.2009. S-a mai prezumat că scrisul

de pe factura nr. 260/31.12.2009 ar fi fost probabil executat de O. S., iar  pentru celelalte facturi  nu s-a putut stabili

scriptorul. Audiat, O. S. a negat orice implicare în activitatea societăţii  după momentul cesionării părţilor sociale către

A. I., operaţiune care s-a realizat la data de 20.01.2009.

Dispoziţiile Ordinului ministrului finanţelor publice nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme

cu directivele europene prevede că "documentele justificative care stau la baza înregistrării contabile a operaţiunilor

economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, ... să fie în concordanţă cu realitatea, ...

contractele încheiate între părţi trebuie să prevadă modul de derulare a operaţiunilor".

De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. 11, alin.1 din Codul fiscal prevăd că pentru determinarea profitului

impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,

iar  art. 21 alin.4 lit. f) din Codul fiscal stabileşte că nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal „cheltuielile

înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada

efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor".

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reţine că  toate facturile  înregistrate de parte

reclamată în evidenţele sale contabile au la rubrica emitent cele trei  societăţi comerciale mai sus amintite, societăţi

care prin reprezentanţii lor legali au declarat că nu au avut relaţii comerciale cu  SC …. SRL (reclamanta), că nu au

furnizat mărfuri sau servicii  către reclamantă, că din declaraţia informativă a SC A…. E…..  reiese cu certitudine că nu a

furnizat bunuri societăţii reclamante, că niciuna dintre facturi nu are completată rubrica privind transportul mărfurilor

(mijlocul de transport presupus că ar fi realizat operaţiunea de transport), ceea ce înseamnă că  acestea nu au fost

livrate, că persoanele  menţionate ca delegaţi în cuprinsul facturilor nu  sunt  angajate la societăţile

furnizoare-emitente,  că datele de identitate  menţionate  ca fiind ale acestora nu le aparţin, că nu s-au dovedit

serviciile pretins prestate de SC G…. SRL şi, nu în ultimul rând,  marea majoritate a produselor  descrise în facturile

aflate la dosar nu putea fi  consumată la societatea S….. SRL, societatea la care reclamanta a prestat servicii, întrucât

pentru aceasta din urmă s-au efectuat doar lucrări de izolaţie şi de montare parchet, faianţă şi gresie pentru care nu au

fost necesare materiale de construcţii  de genul fier beton, bloc ceramic, ciment, cuie etc. Reclamanta nu a putut justifica

organului de control şi nici instanţei (la dosarul cauzei nu a depus înscrisuri contabile) consumul şi gestiunea bunurilor

cuprinse în facturile emise de societăţile  mai sus amintite, pentru  a se putea reţine că  au fost desfăşurate în interesul

său economic.

Aşadar, în mod corect organul de inspecţie fiscală a procedat la anularea înregistrărilor contabile aferente

facturilor emise de cele trei societăţi şi la stabilirea unui profit contabil suplimentar în sumă totală de 306.454.15 lei

(585.181 lei cheltuieli înregistrate în baza facturilor - pierderea contabilă în sumă de 278.726,85 lei conform balanţei de

verificare aprilie 2010).

De asemenea, s-a stabilit un profit impozabil fiscal suplimentar în sumă de 360.274 lei (585.181 lei cheltuieli

înregistrate în baza facturilor - pierderea fiscală înregistrată de societate în sumă de 224.907 lei). S-a  stabilit pentru

anii 2008 şi 2009 un profit impozabil fiscal suplimentar în sumă de 407.405 lei, după care s-a procedat la calcularea

impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 65.185 lei.

Or, este evident că în temeiul art. 11 alin.1 din Legea nr. 571/2003,  organul fiscal la stabilirea sumei unui impozit

sau a unei taxe în înţelesul prezentei legi, poate să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic.

Prin urmare, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că  tranzacţiile efectuate cu societăţile SC G…… SRL,

SC H…. L…. SRL şi SC A…. E…. SRL sunt fictive (aşa cum reiese din  procesele-verbale încheiate în urma controalelor

încrucişate), nefiind efectuate cu scop economic delimitabil şi definibil. Aceste tranzacţii nu au avut ca scop obţinerea

unui beneficiu clar pentru societate, ci doar pentru administratorul ei.

Ba mai mult, tribunalul reţine că reclamanta nu a prezentat  documente justificative  din care să rezulte  modul de

stabilire a valorii serviciilor prestate de SC G….. SRL, respectiv care să cuprindă date referitoare  la conţinutul

acestora, cantitatea de muncă prestată, tariful orar, lucrările efectiv realizate pentru beneficiar (SC …… SRL). Pentru

facturile emise de SC G…… SRL nu sunt întocmite situaţii de lucrări, nu există rapoarte de lucru care să ateste  efectuarea

lor, aşa cum se observă din conţinutul  raportului fiscal  încheiat de organele de control  pentru SC ….. SRL (reclamanta).

Faţă de aceste aspecte, tribunalul reţine că, potrivit art. 21 ali.4 lit.m) din Codul fiscal,  nu sunt deductibile

cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă

dovada efectuării  operaţiunii sau intrării în gestiune, cât şi cele  ca servicii de management, consultanţă, asistenţă sau

alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor

 desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte.

Pct. 44 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevede că înregistrările în evidenţa contabilă se fac

cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea

persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare. Aceeaşi prevedere o are şi art. 6 din Legea

nr. 82/1991- legea contabilităţii, care stipulează că orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în

momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de

document justificativ. Documentele  justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea

persoanelor care le-au întocmit,  vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Se mai reţine că  art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că "Profitul impozabil se

calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de

venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile",

precum şi că "La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor

potrivit normelor de aplicare". În cuprinsul

normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din

22 ianuarie 2004, făcându-se referire la dispoziţiile art. 19 din cod se precizează că "Veniturile şi cheltuielile care se

iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile

date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte

elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile

nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal".

În raport cu aceste reglementări legale, profitul impozabil constă, deci, în diferenţa dintre

veniturile realizate din orice sursă şi suma cheltuielilor deductibile. Or, în accepţiunea

prevederilor art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, "sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în

scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".

În această privinţă, însă, este de observat că prin art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal se subliniază

că "nu sunt deductibile", între altele, "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document

justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz,

potrivit normelor”.

Or, văzând că partea reclamantă nu a respectat dispoziţiile financiar-contabile pentru  înregistrarea bunurilor în

evidenţa sa contabilă,  respectiv nu sunt întocmite situaţii de lucrări pentru a se arăta  cantităţile de muncă prestată,

tariful orar, lucrările realizate şi nici justificarea reclamatei pentru ce a angajat astfel de operaţiuni, tribunalul 

constată că aceste operaţiuni  sunt fictive  şi nu reale.

Drept urmare, în mod corect şi legal  organul de control fiscal a reîncadrat operaţiile economice descrise în

facturile emise de cele trei societăţi comerciale furnizoare şi aflate la dosar, luând măsura neadmiterii deductibilităţii

cheltuielilor reprezentând valoarea facturilor menţionate, de 702.212,45 lei, la calculul  impozitului pe profit şi a TVA. 

Urmare a reîncadrării operaţiunilor de achiziţii ca nedeductibile, a rezultat în sarcina SC …..  SRL, ca fiind de

plată către bugetul statului,  un impozit pe profit suplimentar de  65.185 lei.

Văzând dispoziţiile art. 119 din OG nr. 92/2003, cât şi anexele  raportului de inspecţie fiscală contestat,

tribunalul  reţine că în mod temeinic şi legal s-a stabilit şi calculat în sarcina părţii reclamante SC ….. SRL  obligaţia

de a plăti  majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 33.528 lei. 

Cu privire la taxa pe valoarea adăugată, reţinută prin raportul de inspecţie fiscală  nr. F-Cv 273/29.07.2011,

tribunalul reţine că, potrivit art. 146 ali.1 lit. a) din Legea nr. 571/2003, pentru exercitarea dreptului de deducere a

taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor

care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în

conformitate cu prevederile art. 155, precum şi dovada plăţii în cazul achiziţiilor efectuate de către persoanele impozabile

obligate la aplicarea sistemului TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziţionează

bunuri/servicii de la persoane impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare;b) pentru taxa aferentă

bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în

beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(6), să deţină

o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 1551alin. (1);

Totodată, conform art. 145 alin.2 lit. a) din Legea nr. 571/2003, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa

aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunii taxabile.

Faţă de starea de fapt reţinută, constatată şi descrisă  în capitolul cu privire la impozitul pe profit, tribunalul

făcând aplicarea corectă a dispoziţiilor înscrise în art. 21 alin. (4) lit. f) şi în art. 145 alin. (8) lit. a) şi b) din

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi în art. 6 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se

impune să considere că taxa pe valoarea adăugată în sumă de 112.118 lei nu poate fi dedusă din facturile  înregistrate în

evidenţele contabile ale reclamatei în sumă totală de 702.212,45  emise de SC G…. SRL, SC H… L… SRL şi SC A… E… SRL şi nici

nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative

prezentate mai sus nu conţin şi nici nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data

efectuării operaţiunii pentru care pretinde şi se solicită deducerea acestei taxe.De asemenea,

prin art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se prevede, la alin. (1), că "Orice operaţiune

economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în

contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", iar la alin. (2) că "Documentele justificative care

stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat,

precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz". În acelaşi spirit, prin

dispoziţiile Legii nr. 571/2003 s-a precizat că "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice

persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei". Ca urmare, potrivit acestor reglementări lipsite de echivoc, taxa pe

valoarea adăugată nu se poate deduce şi nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă

documentele justificative nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data

efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată.

Totodată, conform art. 145 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,  dreptul de deducere ia naştere la momentul

exigibilităţii taxei, iar potrivit art. 134  alin.2 din aceeaşi lege, faptul generator reprezintă faptul prin care sunt

realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea

fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata

acestei taxe poate fi amânată.De asemenea, art. 146 din

Codul fiscal statuează că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească

condiţii cu privire la factura de livrate a mărfii, respectiv .. a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor

care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să fie prestate în beneficiul său de

către o persoana impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;

Astfel, s-a reţinând că toate facturile şi documentele de plată emise de SC G….. SRL, SC A….. E…..  SRL şi SC H…. 

L….. SRL au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC …..SRL (reclamanta) şi că au provenienţă neidentificabilă,

respectiv nu pot fi confirmate aceste operaţiuni de nici una dintre cele trei societăţi furnizoare datorită  faptului că  SC

H…. L…. SRL nu a mai depus  declaraţii privind obligaţiile fiscale la bugetul de stat  pentru perioada ianuarie 2009 - 2010,

că nu a depus declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României ( cod 394)

pentru perioada ianuarie 2009 - iunie 2010, că scrisul  de mână de completare a unui număr de 50 facturi şi chitanţe emise

de SC G…… SRL a fost executat de M. G.  care a declarat că nu a avut relaţii comerciale cu SC …. SRL (reclamanta), de faptul

că seriile cărţilor de identitate consemnate în facturi aparţin altor persoane decât cele indicate  în dreptul acestor date,

că facturile care privesc "prestări servicii", emise de SC G….. SRL nu sunt confirmate cu alte documente justificative cu

privire la natura acestora, de faptul că obiectul de activitate al SC A…. E…. SRL  este “comerţul  cu amănuntul al

articolelor de fierărie, al articolelor de sticlă şi a celor pentru vopsit, în magazine specializate, şi pentru că şi

administratorul social  şi asociat unic T. P. M. al SC A…. E… SRL  a declarat că nu a emis  facturi către reclamantă,

întrucât nu a avut relaţii comerciale cu aceasta, aspecte care dovedesc că  operaţiunile efectuate  de reclamantă prin

facturile aflate la dosar nu au un scop economic delimitat, fiind realizate fictiv . Prin urmare, în mod corect organul de

inspecţie fiscală a considerat că suma de 112.118 lei reprezentând TVA aferent sumei de 702.212,45 lei  nu este deductibilă

fiscal.

Faţă de aceste aspecte, tribunalul  reţine că în mod corect şi legal, organul de control a stabilit în sarcina

reclamantei un TVA suplimentar de plată în sumă de 75.193 lei şi majorări de întârziere aferente în sumă de 36.813 lei,

conform art. 119 din OG nr. 92/2003. În ceea ce priveşte impozitul pe dividende, tribunalul reţine că,

potrivit art. 36 din Codul fiscal, o persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o persoană juridică

română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende reţinut către bugetul de stat, astfel cum

se prevede în prezentul articol. Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra

dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române. Impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la

bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie/plăteşte dividendul. În cazul în

care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale,

impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Se reţine din definiţia dată dividendului de art. 7 din Codul fiscal că reprezintă  o distribuire în bani sau în

natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de

participare la acea persoană juridică, exceptând următoarele:

a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de

participare ale oricărui participant la persoana juridică;b) o distribuire efectuată în legătură cu

dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii de către persoana juridică, ce nu modifică pentru participanţii

la persoana juridică respectivă procentul de deţinere a titlurilor de participare;

c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;

d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către

participanţi;e) o distribuire de prime de emisiune, proporţional

cu partea ce îi revine fiecărui participant.

De asemenea, se reţine că, potrivit art. 11 din Legea nr. 571/2003, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe

în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau

pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau

o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de

aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de

tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice

obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar

putea fi acordate. Aşadar, văzând că facturile ce poartă la rubrica emitent denumirea celor trei societăţi

comerciale  nu pot fi luate în considerare ca evidenţiind operaţiuni reale datorită  faptului că din materialul probator

administrat în cauză reiese că aceste societăţi comerciale nu au avut relaţii de afaceri cu reclamanta  şi cum

administratorul acesteia a ridicat din casierie aceste sume de bani  aferente tuturor facturilor înregistrate în evidenţele

sale contabile, tribunalul reţine că sumele ridicate reprezintă o distribuire de  dividende în sensul textelor de lege 

menţionate mai sus  pentru care  se datorează un impozit pe dividende suplimentar în sumă de 133.651 lei.

Prin urmare, în mod legal şi temeinic, organul fiscal a stabilit în sarcina societăţii reclamante un impozit pe

dividende în sumă de 133.651 lei şi accesorii în cuantum de 65.058 lei.

În ce priveşte raportul de expertiză contabilă  efectuat în cauză, tribunalul urmează  a nu-l valida şi a nu-i da

valoare probatorie în cauză datorită faptului că, deşi  au fost admise în mod repetat obiecţiunile formulate de pârâtă la

acesta, expertul s-a mulţumit a pune concluzii în cauză prin intermediul lui doar prin raportare la  soluţia de neîncepere a

urmăririi penale, fără să ţină seama de starea de fapt  reţinută de procuror în dosarul penal nr. 167/P/2011 şi nu a ţinut

cont de legislaţia fiscală care  defineşte noţiunea de document justificativ capabil să poată produce efecte în urma

înregistrării sale în evidenţele contabile. 

Ba mai mult, tribunalul  reţine că ordonanţa procurorului nu are autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele

dezlegate, ci dimpotrivă acest act care îşi  găseşte aplicare în dreptul procesual – penal şi civil, reprezentă

caracteristica hotărârilor judecătoreşti definitive de a căpăta puterea lucrului judecat, în sensul de a nu mai putea fi

atacate decât prin căile de atac extraordinare (în condiţiile limitative şi speciale ale legii procesuale), bucurându-se,

astfel, de o prezumţie absolută de adevăr juridic.

Văzând că reclamanta nu a făcut dovada plăţii diferenţei de onorariu ce a fost stabilit pentru expertul contabil N.

I., tribunalul urmează a obliga reclamanta SC ….. SRL să plătească expertului suma de 390 lei, potrivit dispozitivului de

mai jos. 

Faţă de aceste considerente, tribunalul, în baza dispoziţiilor Legii nr. 571/2003, ale OMFP nr. 3055/2010 şi ale OG

nr. 92/2003, va  respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată, potrivit dispozitivului de mai jos.

Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC ……… SRL, cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, ………., CIF

……., înregistrată la ORC sub nr. ……., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov,

cu sediul în mun. Braşov, str. Mihail Kogălniceanu, nr. 7, jud. Braşov, prin  Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice

Covasna cu sediul procesual ales în mun. Sf. Gheorghe, str. Bem Jozsef, nr. 9, jud. Covasna, având ca obiect anularea

Deciziei nr. 118 din 14.05.2013 privind soluţionarea contestaţiei de pârâtă, precum şi anularea  deciziei  de impunere nr.

F-CV 449/29.07.2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată şi a raportului de inspecţie fiscală nr. F-CV

273/29.07.2011cu privire la stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare  cu titlu de impozit pe profit, TVA şi impozit pe

dividende cu accesoriile aferente acestor.

Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta să plătească  expertului N. I. suma de 390 lei cu titlu de diferenţă onorariu expert.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25.09.2015.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare