Cerere valoare redusa.cheltuieli de judecata taxa de notificare respinse

R O M Â N I A

Judecătoria Medgidia

Medgidia, str. Independenţei nr. 14, jud. Constanţa

Înregistrată în evidenţa A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068

Dosar nr. 5979/256/2015

SENTINŢĂ CIVILĂ  nr. 3543

Şedinţa din camera de consiliu din data de 10.09.2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: V. P.

GREFIER: C.-M. Z.

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă-pretenţii formulată de reclamanta S.C. … S.A. în contradictoriu cu pârâta O. D.

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu, se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită, cauza soluţionându-se fără citarea părţilor, conform art. 1030 alin. (1), (2) C. proc.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidenţiază părţile, obiectul pricinii, stadiul procesual şi modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Acţiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 6 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum reiese din chitanţa aflată la fila 8 din dosar.

Cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune înfăţişarea părţilor, în sensul de a avea loc o dezbatere orală, instanţa respinge această solicitare, întrucât nu este necesară o dezbatere orală raportat la motivele invocate de către reclamantă.

Conform art. 131 alin. (1) C. proc.civ., instanţa procedează la verificarea competenței și în baza art. 126 alin. (1), (2) din Constituția României, art. 1028, art. 94 pct. (3), art. 107 alin. (1) C. proc.civ. și art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.

În baza art. 238 alin. (1) C. proc.civ., instanţa estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de o zi, durată apreciată ca fiind rezonabilă în raport de obiectul cauzei şi de probele ce se impun a fi administrate.

În baza dispoziţiilor art. 255 alin. (1) şi art. 258 alin. (1) C.proc.civ., încuviinţează pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate la dosar, considerând că sunt admisibile potrivit legii și concludente, fiind apte să conducă la soluționarea procesului.

În temeiul art. 255 alin. (1) şi art. 258 alin. (1) C.proc.civ., instanţa nu încuviințează pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtei, apreciind această probă ca nefiind utilă cauzei.

Instanța constată că pârâta nu a solicitat încuviințarea sau administrarea de probe.

În conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. proc.civ., instanţa declară cercetarea procesului încheiată.

Nemafiind cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța, în temeiul art. 394 alin. (1) C. proc.civ., declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. 5979/256/2015, reclamanta … S.A., a chemat în judecată pe pârâta O. D., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 341,69 lei, reprezentând debit apă/canal facturat în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015, la plata penalităţilor de întârziere aferente debitului principal solicitat, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, până la achitarea debitului restant, fără a se depăşi valoarea obligaţiei principale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 80 lei, din care 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 30 lei – taxă de notificare prin executor judecătoresc.

În motivare, reclamanta a arătat că, în baza convenţiei de facturare individuală a consumului de apă şi servicii canalizare nr. 2002/21.03.2013, pârâta a beneficiat de furnizarea de apă potabilă şi preluarea apei uzate.

A mai învederat reclamanta că, pentru serviciile prestate, s-au emis facturi în perioada octombrie 2014-ianuarie 2015, pe care pârâta nu le-a achitat.

… S.A. a solicitat să aibă loc o dezbatere orală, pentru a evita acordarea de noi termene în situaţia în care instanţa de judecată solicită detalii suplimentare asupra situaţiei de fapt.

În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 241/2006, art. 1025-1032 C.proc.civ., art. 1270, art. 1272, art. 1350, art. 1516, art. 1523 din Codul Civil.

Cererea a fost legal timbrată, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cu 50 de lei, conform chitanţei depuse la dosarul cauzei (fila 8).

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Sub aspectul probatoriului, reclamanta a solicitat, iar instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, la dosarul cauzei.

Instanţa nu a încuviinţat pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtei, apreciind această probă ca nefiind utilă cauzei.

Analizând înscrisurile administrate în cauză, în lumina prevederilor legale incidente, instanţa de judecată constată următoarele:

În fapt, … S.A. a încheiat cu reprezentantul ales al condominiului situat în oraşul Cernavodă, …, judeţul Constanţa, contractul nr. …/21.03.2013 privind furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, la nivelul imobilului evidenţiat (filele 20-23).

… S.A., având CUI …, a încheiat cu pârâta, cu CNP … (ce avea, la data respectivă, numele de familie A.), convenţia de facturare individuală a consumului de apă şi servicii canalizare nr. ../21.03.2013 (filele 26-28), anexă la contractul evidenţiat anterior, pârâta urmând a beneficia de serviciile menţionate la imobilul din oraşul Cernavodă, …judeţul Constanţa.

Reclamanta a emis facturile fiscale nr. ../31.10.2014 în valoare de 124,50 lei,

../30.11.2014 în valoare de 17,66 lei, ../31.12.2014 în valoare de 74,16 lei, ../31.01.2015 în valoare de 125,37 lei (filele 14-17), primite de pârâtă pe bază de semnătură (filele 33-36).

Instanţa are în vedere şi faptul că pârâta nu a prezentat o altă situaţie de fapt.

În drept, astfel cum reiese din art. 1026 alin. (1) C.proc.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.

Făcând aplicarea textului mai sus menţionat, din prisma alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, instanţa constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.

În baza art. 1270 alin. (1) C.civ. „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Astfel, părțile sunt obligate să execute întocmai toate prestațiile la care s-au îndatorat prin contract.

Convenţia de facturare individuală evidenţiată anterior impune, în esenţă, două tipuri de obligații: pentru … S.A., cele de furnizare a apei şi a serviciilor de canalizare, iar pentru pârâtă, de plată a prețului.

1. Cu privire la capătul de cerere principal, constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 341,69 lei, reprezentând debit apă/canal facturat în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015

Întinderea serviciilor prestate de către reclamantă şi neachitate este determinată prin tabelele nominale privind defalcarea consumurilor pe apartamente, pentru lunile octombrie 2014 – ianuarie 2015 (filele 29-32), corelativ facturilor fiscale emise pe numele pârâtei pentru acelaşi interval de timp, depuse la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

În cauză, reclamanta și-a onorat obligațiile contractuale, aspect necontestat de pârâtă. Art. 273 alin. (1) C.proc.civ. statuează faptul că „înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părți până la proba contrară”. Instanţa reţine astfel că facturarea debitelor evidenţiate probează faptul că reclamanta și-a executat obligațiile sale asumate prin contract. Din acest motiv, reclamanta are dreptul la plata prețului, în conformitate cu art. 1350 C.civ.

Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligaţiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, în sensul că, după ce primul probează existenţa obligaţiei, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, şi întrucât pârâta nu a făcut dovada dovada liberării de obligaţie prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanţa reţine că pârâta, deşi a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.

Instanţa constată şi faptul că pârâta nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere sau vreo imposibilitate de a-şi executa obligaţia.

Conform art. 1031 alin. (2) C.proc.civ., în cazul în care nu se primeşte nici un răspuns de la partea interesată (în cauză, pârâta) în termenul stabilit la art. 1030 alin. (4), (6) sau (8) C.proc.civ., instanţa se va pronunţa cu privire la cererea principală […] în raport cu actele aflate la dosar.

Instanţa are în vedere că, în conformitate cu art. 10 pct. 1 din convenţia de facturare evidenţiată anterior, utilizatorul individual are obligaţia să achite integral şi la termen contravaloarea facturilor emise de către operator privind serviciile restante.

Aşadar, dat fiind faptul că pârâta nu şi-a achitat obligaţia de plată faţă de reclamantă, aceasta datorează suma de 341,69 lei, reprezentând debit apă şi servicii de canalizare, facturate în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015.

În temeiul art. 1350 alin. (1), (2), art. 1531 alin. (1), (2) C.civ., instanţa va admite capătul principal de cerere şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 341,69 lei, reprezentând contravaloare apă şi servicii de canalizare, facturate în perioada octombrie 2014 - ianuarie 2015.

2. Cu privire la capătul de cerere accesoriu, constând în obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente debitului principal solicitat, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, până la achitarea debitului restant, fără a se depăşi valoarea obligaţiei principale

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (15) din Legea nr. 241/2006, pârâta avea obligaţia să efectueze plata prestaţiilor executate de … S.A., în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor. Acest aspect este prevăzut şi de art. 19 din convenţia de facturare individuală evidenţiată anterior.

Potrivit art. 1535 alin. (1) C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Conform art. 31 alin. (16) din Legea nr. 241/2006, (prevedere evidenţiată şi în art. 20 din convenţia de facturare individuală evidenţiată anterior), neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage după sine penalităţi de întârziere, după cum urmează:

a) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;

b) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

c) valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului şi se constituie venit al operatorului.

Având în vedere aceste texte legale, instanţa apreciază că reclamanta este îndreptăţită la recuperarea penalităţile de întârziere la plată aferente debitului principal neachitat de 341,69 lei, calculate potrivit art. 20 din convenţia de facturare individuală şi la nivelul prevăzut de art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Conform art. 24 din convenţia de facturare individuală încheiată între părţi, în cazul în care pe parcursul derulării contractului vor apărea modificări legislative privind modul de calcul al penalităţilor, acestea se vor calcula în funcţie de termenele şi cuantumurile prevăzute de legislaţia în vigoare la data emiterii facturilor.

Modificările succesive ale art. 120 alin. (7) din O.G. 93/2003, în ceea ce priveşte nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare se vor reflecta în calculul penalităţilor datorate de către pârâtă reclamantei, nivelul procentual al acestora fiind în raport de data emiterii fiecărei facturi fiscale, conform art. 24 din convenţia de facturare individuală încheiată între părţi.

Pentru motivele expuse, instanţa urmează să admită capătul de cerere accesoriu şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, calculate asupra debitului principal neachitat (contravaloare apă şi servicii de canalizare) facturat în perioada octombrie 2014 - ianuarie 2015, începând cu ziua imediat următoare scadenţei fiecărei facturi fiscale emise şi până la achitarea integrală, fără ca penalităţile corespunzătoare fiecărei facturi să poată depăşi debitul principal neachitat aferent facturii respective.

3. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă

Potrivit art. 1032 alin. (1) C.proc.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, conform art. 249, art. 394 alin. (3), art. 453 alin. (1) C.proc.civ., partea care a câştigat procesul şi care solicită acordarea cheltuielilor de judecată este ţinută să le probeze, cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor.

3.1 Taxa judiciară de timbru

Conform art. 451 alin. (1) teza I C.proc.civ., cheltuielile de judecată includ taxele judiciare de timbru.

Faţă de faptul că reclamanta a depus la dosarul cauzei chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru (fila 8), instanţa va dispune obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor  necesare determinate de proces şi efectiv dovedite, respectiv la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

3.2 Onorariu notificare prin executor judecătoresc

Pentru ca acest capăt de cerere să fie admis, onorariul executorului judecătoresc aferent notificării transmise ar trebui să se circumscrie dispoziţiilor art. 451 alin. (1) teza finală C.proc.civ., ce prevede faptul că, în categoria cheltuielilor de judecată, sunt incluse şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Art. 1032 alin. (2) C.proc.civ. statuează că instanţa nu va acorda părţii care a câştigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare.

Conform art. 1521 C.civ., punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.

Instanţa constată că reclamanta a susţinut că, prin notificarea nr. 18507/18.02.2015 emisă de … S.A. şi comunicată prin Biroul executorilor judecătoreşti S.-C. A. şi S.-C.G.-S., pârâtul a fost pus de drept în întârziere, conform art. 1523 alin. (2) lit. c) C.civ.  (fila 6, 12, 13).

Reclamanta a făcut dovada achitării sumei de 30 lei, cu titlu onorariu executor judecătoresc, aferent notificării (fila 10), precum şi a comunicării notificării prin executor judecătoresc (filele 12, 13).

În primul rând, conform art. 1523 alin. (2) lit. c) teza a II-a C.civ., debitorul se află de drept în întârziere atunci când, fiind vorba de o obligaţie cu executare succesivă, refuză ori neglijează să îşi execute obligaţia în mod repetat.

Contractul privind furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, la nivelul întregului condominiu, având ca anexă convenţia de facturare individuală a consumului de apă şi servicii canalizare, este apreciat de instanţă ca fiind un contract cu executare succesivă. Astfel, obligaţiile .. S.A. se execută în timp, printr-o prestaţie continuă pe toată durata contractului (asigurarea apei şi a serviciilor de canalizare), iar obligaţiile pârâtei se execută printr-o serie de prestaţii repetate la anumite intervale de timp (plata lunară a serviciilor facturate).

Conform referatului grefierului întocmit în baza art. 95 alin. (11) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, pe rolul Judecătoriei Medgidia au existat/există şi alte litigii cu acelaşi obiect, între aceleaşi părţi (filele 3-4). Astfel, reclamanta a invocat şi anterior prezentei cereri de chemare în judecată pretinse neexecutări ale obligaţiilor contractuale. Instanţa arată că nu este învestită să se pronunţe asupra acelor pretinse pretenţii.

Actele repetate de neexecutare din partea pârâtei (privind facturile fiscale emise în perioada octombrie 2014 - ianuarie 2015, neachitate) sunt apreciate de instanţă cel puţin ca o neglijenţă în executarea obligaţiei cu executare succesivă.

Instanţa are în vedere faptul că, în cazul obligaţiilor cu executare succesivă, caracterul repetitiv al neexecutării are drept consecinţă punerea de drept în întârziere a debitorului, scutindu-l pe creditor de obligaţia de a-l pune formal în întârziere în mod repetat pe debitor.

Prin urmare, pârâta era de drept în întârziere, faţă de prevederile art. 1523 alin. (2) lit. c) teza a II-a C.civ.

În al doilea rând, art. 1523 alin. (1) C.civ., statuează că debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.

Efectele punerii în întârziere constau, în principiu, în aceea că debitorul începe să datoreze creditorului daune pentru executarea cu întârziere a obligaţiei (daune-interese moratorii) şi că debitorul îi datorează creditorului daune pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei (daune-interese compensatorii).

Instanţa constată că art. 10 pct. 1, art. 19 din convenţia de facturare individuală încheiată între părţi stipulează expres că utilizatorul individual are obligaţia să achite integral şi la termen (15 zile de la data emiterii) contravaloarea facturilor emise de către operator. Conform art. 6 pct. 4 teza I din acelaşi contract, reclamanta are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanţă de la utilizatorii individuali.

Raportat la prevederile legale menţionate mai sus reiese faptul că, în cauza de faţă, pârâta era de drept în întârziere, motivat de faptul că, în contract (art. 20 din convenţia de facturare individuală încheiată între părţi), s-a prevăzut efectul punerii în întârziere, respectiv faptul că, imediat după scadenţă, debitorul datorează penalităţi de întârziere, adică daune-interese moratorii.

Prin stabilirea dreptului creditorului la penalităţi de întârziere de la data scadenţei, şi a dreptului la daune pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei (prejudiciul evaluat convenţional fiind egal cu debitele restante scadente), părţile au stabilit că, în cazul neîndeplinirii obligaţiei, debitorul pârât este de drept în întârziere, nefiind astfel necesară punerea în întârziere. În argumentare, instanţa reţine că, în acelaşi sens, Tribunalul Constanţa s-a pronunţat prin decizia nr. ../26.04.2015, din dosarul civil nr. …/256/2014.

Instanţa are în vedere şi art. 1535 alin. (1) C.civ., ce statuează că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Prin urmare, cât timp debitorul era de drept în întârziere, o nouă punere în întârziere a acestuia prin comunicarea unei notificări prin intermediul executorului judecătoresc nu era posibilă. Astfel, informarea în cauză nu era necesară şi nici utilă pentru soluţionarea acţiunii în pretenţii decurgând din raporturile contractuale dintre părţi. Această notificare nu putea influenţa nici acordarea cheltuielilor de judecată către creditoarea reclamantă, din moment ce în favoarea ei legea stabilise punerea de drept în întârziere a debitorului, nefiind permis ca pentru debitul propriu-zis să opereze punerea în întârziere de drept, iar pentru cheltuielile de judecată să se pretindă o altă procedură suplimentară.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 30 lei, cu titlu de onorariu executor judecătoresc, urmând a admite în parte cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta … S.A., CUI .., J13/…/1991, cont bancar .. deschis la B.C.R., cu sediu în …, în contradictoriu cu pârâta O. D., CNP .., cu domiciliul în ….

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei 341,69 lei, reprezentând contravaloare apă şi servicii de canalizare, facturate în perioada octombrie 2014 - ianuarie 2015.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, calculate asupra debitului principal neachitat (contravaloare apă şi servicii de canalizare) facturat în perioada octombrie 2014 - ianuarie 2015, începând cu ziua imediat următoare scadenţei fiecărei facturi fiscale emise şi până la achitarea integrală, fără ca penalităţile corespunzătoare fiecărei facturi să poată depăşi debitul principal neachitat aferent facturii respective.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Medgidia.

Executorie de drept.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10.09.2015.

PREŞEDINTE GREFIER

 V. P. C.-M. Z.

Domenii speta

Spete similare