Contestatie la executare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA NOVACI

NOVACI

ÎNCHEIEREA nr. xxx

Şedinţa publică de la 17 Mai 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE XX

Grefier XXX

Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petent XXX şi pe intimat XXX, având ca obiect contestaţie la executare

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10/05/2016 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere însă instanţa, pentru a putea delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17/05/2016, când în urma deliberării a pronunţat următoarea încheiere:

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă la data de 16/10/2015 sub număr dosar XXX/267/2015, petenta X, reprezentată prin primar X a formulat contestaţie împotriva executării silite pornită la cererea creditorului DD, în baza Sentinţei civile nr. XXX din 05 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, definitivă, (titlu executoriu) solicitând  anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare X/E/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc XX din Novaci, şi anume: anularea încheierii din data de 05.10.2015, prin care s-a încuviinţat executarea silită, care face obiectul Dosarului nr. XXX/E/2015, prin care se înregistrează cererea de executare a creditoarei şi se încuviinţează executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlul executoriu mau sus menţionat precum şi anularea  Somaţiei din data de  05.10.2015 precum şi a Încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat că intimata  DD, a solicitat în luna octombrie anul 2015, executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. XXX din 05.12.2008, a Tribunalului Gorj, pronunţată în Dosar nr. XXX/95/2008, că, în concluzie, dreptul de a obţine executarea silită s-a prescris.

A arătat că, în conformitate cu art. 2516 din Noul Cod Civil „Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare".

Termenul de prescripţie conform art. 705 Cod de Procedură Civilă:

(1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive

Efectele împlinirii termenului de prescripţie conform art. 706 Cod de Procedură Civilă:

(2) Prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită si orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

De asemenea, în susţinerea motivelor invocate în contestaţia la executare au arătat că, obiectul executării silite îl constituie contravaloarea tichetelor cadou reglementate de Legea nr. 193/2006,  şi care fac obiectul executării silite, însă acestea nu sunt drepturi de natură salarială şi nu pot face obiectul O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar şi în concluzie nu s-a suspendat procedura de executare silită conform art. 1, alin. 2 din ordonanţa sus¬menţionată.

În susţinerea unui astfel de punct de vedere  a  arătat că tichetele-cadou sunt considerate venituri de natură salarială începând  abia cu data de 01.07.2010, prin OUG nr. 58/2010, Capitolul IV, pct. 13, prin care a fost modificat Codul Fiscal.

Arată de asemenea că acest lucru se regăseşte în Codul Fiscal actualizat la art. 55 alin. 3, lit. h..

Aşadar, arată că în momentul pronunţării Sentinţei civile nr. 7446 din 05 dec. 2008, tichetele-cadou nu erau considerate venituri de natură salarială, cursul prescripţiei dreptului de a le solicita nu a fost suspendat în niciun fel, în consecinţă sunt incidente prevederile art. 705 Cod de procedură civilă.

Cu privire la capătul de cerere privind anularea somaţiei din data de 05.10.2015, precum şi a încheierii prin care se stabilesc cheltuieli de executare în Dosar nr. XXX/E/2015, s-a motivat că având în vedere că Dispozitivul Sentinţei Civile nr. XXX din 05.12.2008, a Tribunalului Gorj, titlu executoriu, face referire la aproximativ 70 de creditori şi cunosc faptul că aproximativ 60 dintre aceştia au contactat acelaşi executor judecătoresc, şi anume pe domnul XX,  li se pare exagerat ca pentru fiecare în parte să pună în sarcina debitorului câte  823,6 lei (la alte dosare chiar mai mult), asta însemnând 823,6 lei X 60 debitori = 49.416 lei. Au susţinut că, probabil domnului executor i se pare o sumă mică, dar pentru bugetul unei instituţii publice este o sumă foarte mare şi nejustificată. Că, nejustificate sunt şi sumele prevăzute ca şi cheltuieli de transmitere prin poştă de 4X4,9 lei = 19,6 lei deoarece domnul executor nu s-a folosit de servicii poştale, aducând personal toate cele 60 de dosare de executare la sediul Primăriei X, aşa cum rezultă şi din procesul-verbal încheiat la data de 09.10.2015.

De asemenea, arată că tot nejustificate sunt şi consultaţiile în legătură cu constituirea actelor de execuţie de 200 lei pentru fiecare dosar în parte, având în vedere că sunt toate la fel în toate cele 60 de dosare, deci nu a făcut aşa mare efort de a da consultaţii.

În continuare arată că, Somaţia emisă în data de 05.10.2015, este greşit şi abuziv îndreptată către Comuna X, judeţul Gorj, deoarece comuna nu a fost parte în litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. xxx/95/2008, în care a fost (pronunţată Sentinţa Civilă nr. xxx din 05.12.2008 a Tribunalului Gorj, intimaţi fiind Grupul Şcolar xx şi Consiliul Local xx Că, executorul judecătoresc face confuzie între comuna xx şi Consiliul Local, acesta din urmă fiind constituit conform Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 art. 28 şi următoarele, fiind alcătuit din 13 consilieri locali. Mai mult, arată că,  încheierea executorului judecătoresc din data de 05.10.2015, prin care s-a încuviinţat executarea silită, care face obiectul Dosarului nr. xx/E/2015, prin care se înregistrează cererea de executare a intimatei creditoare face referire la Liceul Tehnologic xx şi Consiliul Local xx, nu la comună, la fel şi încheierea prin care se stabilesc cheltuieli de executare, în consecinţă, consideră că Somaţia este un abuz.

A susţinut contestatoare că  în conformitate cu prevederilor art. 30 alin. 1 şi 2 din OUG 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, Comuna xx este scutită de taxă de timbru.

În dovedirea celor susţinute s-au depus la dosar următoarele înscrisuri conforme cu originalul:Somaţia emisă la data de 05.10.2015 în Dosar nr.xx/E/2015 emisă de BEJ xx; încheierea cu privire la cheltuielile de executare dosar nr. xx/E/2015; încheierea din dosar nr. xx/E/2015 din data de 05.10.2015 cu privire la înregistrarea cererii şi încuviinţarea executării silite; Sentinţa civilă nr. xx din data de 05.12.2008 a Tribunalului Gorj, pronunţată în Dosar nr. xxx/95/2008, Procesul verbal încheiat la sediul Primăriei comunei xx cu nr. 5835/09.10.2015 cu ocazia predării de către domnul executor xx a celor 60 de dosare de executare şi ordonanţa guvernului pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar – fiscale.

În drept,  cererea a fost întemeiată  pe dispoziţiile art. 711-715 din Noul Cod de Procedură Civilă, modificat prin Legea nr. 138/2014.

Având în vedere dispoziţiile art. 411 alin. 2 din Codul de Procedura Civila, au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în cauză pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la  contestaţia la executare.

Din oficiu s-a dispus înaintarea de către executorul judecătoresc a unei copii certificate de pe dosarul execuţionale nr. xx/E/2015 al BEJ xx, aceasta fiind înaintată şi depusă la dosar la data de 01/03/2016 (filele 51-67).

În cauză, în baza dispoziţiilor art.7 din OG nr.22/2002 s-a reţinut că este scutită contestatoarea de la plata taxei de timbru şi cauţiunii.

În cadrul etapei cercetării procesului a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri solicitată de către contestatoare.

Analizând pe fond prezenta contestaţie la executare, în considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin Încheierea din data de 05.10.2015, Biroul Executorului Judecătoresc xx a încuviinţat executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlul executorii, constând în Sentinţa civilă nr. xx din data de 05.12.2008 a Tribunalului Gorj, pronunţată în Dosar nr. xx/95/2008, irevocabilă, la cererea creditorului intimat xx, fiind constituit în acest sens dosarul execuţional nr. xx/E/2015.

În data 05.10.2015, au fost emise  în dosarul execuţional anterior indicat, Încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, Somaţia de executare  şi un Procesul verbal prin care suma pentru care a început executarea silită a fost actualizată, acte de executare comunicate contestatoarei la data de 09.10.2015, primele 2 fiind contestate alături de Încheierea de încuviinţare a executării silite prin prezenta contestaţie la executare.

Potrivit art. 622 alin. 1, 2 şi 3 Cod proc. civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe, sau printr-un alt titlu, se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care, debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, iar executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor, sau altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.

Din analiza motivelor contestaţiei la executare formulate,  instanţa reţine, sintetizându-le că s-a invocat de către contestatoare  faptul că dreptul intimatei creditoare de a obţine executarea silită s-a prescris, întrucât suma pentru care s-a demarat executarea silită  reprezentată de  contravaloarea tichetelor cadou nu reprezintă un drept de natură salarială, şi, pe cale de consecinţă, nu fac obiectul  O.U.G, nr. 71/2009, nefiind suspendată procedura de executare silită potrivit acestui act normativ, care să conducă şi la suspendarea termenului de prescripţie, că somaţia emisă la data de 05.10.2015 este greşit şi abuziv îndreptată către Comuna xx, deoarece aceasta nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească pusă în executare, cu atât mai mult cu cât în încheierea de încuviinţare a executării silite  se face referire la  Liceul Tehnologic xx şi Consiliul Local xx şi nu la contestatoare, şi nu în ultimul rând că sumele pretinse cu titlu de cheltuieli de executare sunt prea mari şi nejustificate. 

Prin dispoziţiile art. 712 alin.1 Cod proc. civ. s-a statuat că ,,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare,, la alin.3 al aceluiaşi articol fiind prevăzut că după începerea executării, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea, contestaţiei la executare  anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 670 alin.4 din acelaşi cod, a fost prevăzut că sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de  executare  de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pot fi cenzurate de către instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulată de partea interesată.

Contestaţia la executare reprezintă aşadar mijlocul procedural prin intermediul căreia oricare dintre părţile interesate, debitor, creditor sau terţ vătămat, pot cere şi obţine desfiinţarea măsurilor ilegale de urmărire silită.

În cauza dedusă judecăţii, titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă emisă încă din anul 2008.

În ce priveşte primul motiv de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite reprezentat de faptul că dreptul  intimatei creditoarei de a solicita executarea silită  s-a prescris aspect care atrage în situaţia constatării incidenţei sale, nelegalitatea actelor de executare silită efectuate cu nerespectarea termenului în care poate cere executarea silită, instanţa reţine că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele motive:

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită, reprezintă așa cum a fost definită de doctrina și practica judiciară mijloc de stingere a dreptului creditorului de a pune în executare, pe cale silită, titlul său executoriu, care presupune neglijarea exercitării acestui drept timp mai îndelungat.

În primul rând în dezacord cu opinia  contestatoarei instanţa reţine că sumele din titlu executoriu, reprezentate de contravaloarea tichetelor cadou reprezintă drepturi de natură salarială şi sunt supuse astfel dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Pentru a decide astfel instanţa reţine că tichetele cadou fiind drepturi de care beneficiază  cadrele didactice, personal din sectorul bugetar au natura unor drepturi salariale, în condiţiile în anul 2008, data pronunţării hotărârii judecătoreşti puse în executare, odată cu apariţia Ordinului ministrului muncii, familiei si egalităţii de şanse nr. 92/2008, aceste cadouri reglementate prin Legea nr.193/2006 privind acordarea tichetelor cadou si a tichetelor de creşa si normele de aplicare a acesteia, au fost cuprinse in baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale in mod explicit pentru salariaţi, indiferent de entitatea care le acorda tichetele cadou faptul că acestea  or, tocmai cuprindere acestora din perspectiva prelevării contribuţiilor sociale constituie un element care, contribuie la calificarea acestor ca şi drepturi salariale.

Faptul că ele au fost recunoscute ca atare doar prin  modificarea adusă  art.  55 din Codul fiscal, prin O.U.G nr. 58/2010, nu are relevanţă în opinia instanţei cu privire la caracterul acestora de drepturi salariale, în condiţiile în care tocmai pentru a evita  eventuale speculaţii şi a certifica acest caracter  legiuitorul a apreciat că se impune modificarea Codului fiscal  şi a înţeles să includă tichetele cadou în mod expres în această categorie.

Raţionamentul contestatoarei potrivit căruia nemenţionarea acestora în mod expres în cuprinsul codului fiscal atrage lipsa caracterului de drepturi salariale este în opinia  instanţei greşit, în condiţiile în  care un atare caracter a fost recunoscut, aşa cum s-a arătat mai sus prin legislaţia secundară, la nivelul anului 2008, prin Ordinului ministrului muncii, familiei si egalităţii de şanse nr. 92/2008.

În sensul că tichetele cadou au caracter de venituri salariale, s-a pronunţat şi Î.C.C.J prin Decizia nr. 6051/2013, pronunţată Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. 297/59/2010 , pentru perioada analizată  în respectivul dosar instanţa supremă stabilind că ,, nu pot fi încadrate în categoria cheltuielilor sociale, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 şi nici nu pot fi excluse din veniturile salariale şi considerate neimpozabile, nevizând evenimente de natura celor menţionate în art. 55 alin. (4) lit. a) C. fisc.,, şi deşi practica judiciară nu constituie izvor de drept în sistemul nostru, considerentele instanţei supreme vor fi avute în vedere şi însuşite de către instanţă în prezenta cauză. 

Mai mult, în speţă, în condiţiile în care nu a intervenit prescripţia dreptului de a cere executare silită la momentul modificării aduse codului fiscal, odată recunoscut caracterul de drept salarial la nivelul anului 2010 prin voinţa legiuitorului, instanţa reţine că  odată cu apariţia, O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aceasta s-a aplicat implicit şi sumelor aferente tichetelor cadou neexecutate încă de către intimată, cursul termenului de prescripţie de 3 ani în privinţa dreptului intimatei creditoare de a cere executarea silită, şi care a început să curgă la data rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. xx din data de 05.12.2008,  fiind suspendat, astfel încât la momentul demarării executării silite  la data de 05.10.2015 acesta nefiind împlinit, urmare tocmai a suspendării intervenite.

Instanţa a apreciat că neîntemeiat este şi motivul de anulare a somaţiei invocat de contestatoare,  bazat pe faptul că aceasta nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească pusă în executare, şi că ar avea astfel calitatea de terţ vătămat prin executare, în condiţiile în care în litigiul finalizat cu emiterea titlului executoriu a figurat ca parat Consiliu Local xx,  una din persoanele obligate la plată, care s-a aparat sub aceasta denumire, pe fondul cauzei, fără să invoce apărări referitoare la lipsa capacităţii sau calităţii sale procesuale.

Este adevărat că potrivit art. 21 coroborat cu art.23 din Legea nr. 215/2001 subiect de drept este unitatea administrativ-teritoriala, iar consiliul local este doar autoritate deliberativă care  alături de primari rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii, însă, atunci când in raporturile cu particularii sau cu alte autorităţi obligaţiile sunt asumate, în mod formal, de consiliul local, acesta acţionează ca un veritabil mandatar al unităţii administrativ-teritoriale.

Potrivit prevederilor  de mai sus, consiliul local nu are personalitate juridică și nici patrimoniu propriu, deşi prin dispoziţiile Legii nr. nr. 215/2001, acestuia i-au fost  acordate largi atribuţii privind rezolvarea treburilor publice din unităţile administrativ teritoriale,  rezolvare care în mod cert implică relaţionarea cu alte persoane instituţii şi angajarea acestuia în raporturi obligaţionale, cum astfel se întâmplă destul de des în practică, una din atribuţiile sale, stabilite prin dispoziţiile art. 36 alin.6 lit. a, pct. 1 din acelaşi act normativ, fiind aceea de a asigura, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia.

Interpretând sistematic și teleologic dispozițiile art. 21 din Legea administrației publice locale, rezultă că atunci când o autoritate publică constituită la nivelul unității administrative, potrivit legii - cum este cazul consiliului - a fost parte în proces, şi nu a înţeles să invoce lipsa capacităţii sale procesuale de folosinţă, cea care trebuie să îndeplinească obligațiile impuse prin hotărâre judecătorească definitivă, inclusiv de natură pecuniară, este unitatea administrativ-teritorială, singura care dispune de patrimoniu propriu, sumele urmând a fi asigurate din bugetul local în acest sens fiind prevederile art. 21 alin. 5 teza a-II-a care stabilesc că despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunţate de instanţa de judecată şi rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.

Ca urmare, față de prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, coroborate cu articolele  din acelaşi act normativ care stabilesc atribuţii pentru consiliul local, titularul obligației de plată este unitatea administrativ-teritorială, chiar dacă nu a fost parte în proces, întrucât  consiliul local a figurat în procesul în care  s-a pronunţat hotărârea  devenită titlu executoriu ca entitatea ce asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia,  acționând ca o autoritate publică cu activitate administrativă în cadrul unității administrativ-teritoriale.

Aceasta întrucât, așa cum s-a reținut anterior, consiliul a stat în proces în locul persoanei juridice de drept public, dar calitatea sa de parte a vizat numai drepturile și obligațiile procesuale, legitimarea sa procesuală fiind circumscrisă, la limitele competenței sale, determinată de lege (atribuții  privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia ).

Cu privire la drepturile băneşti cuvenite  intimatei creditoare, instanţa aşa cum a reţinut mai sus acestea reprezintă drepturi de natură salarială, stabilite printr-o hotărâre judecătorească, în sensul O.U.G. nr.71/2009.

Contestatoarea este la rândul ei instituţiei publica astfel că  deşi nu s-a invocat de către contestatoare instanţei îi revine obligaţia de a constata dacă în cauză sunt sau nu incidente dispoziţiile art.2 alin.2 din acelaşi act normativ, potrivit cărora „în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.

Conform art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, cu modificările şi completările ulterioare,  plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la data de 31.12.2011, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se realizează  după o procedură de executare care începe astfel:

a)în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

astfel încât în cursul termenului prevăzut la alin. (1) apare că orice procedură de executare silită ar fi suspendată de drept.

Cu toate acestea instanţa reţine că prin art. 35 alin.2 din O.U.G. nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice s-a stabilit  că ,,începând cu luna martie 2015, prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, şi ale art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, persoanele juridice de drept public, instituţiile şi autorităţile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, pot plăti, în condiţiile prezentului articol, tranşa aferentă anului 2016., la alin.5  fiind prevăzut că plata sumelor prevăzute la alin. (2) - (4) se realizează eşalonat în patru tranşe egale, după cum urmează:

a) prima şi a doua tranşă începând cu 1 martie 2015;

b) a treia tranşă începând cu 1 iunie 2015;

c)a patra tranşă începând cu 1 februarie 2016.

 astfel încât  ţinând cont că în privinţa sumele aferente anilor 2015-2016 s-a dispus plata anticipată, nici suspendarea de drept în baza art. art.2 alin.2  nu mai operează în cauză.

Mai reţine instanţa că deşi în speţă este vorba de un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, ce constată o creanţă certă lichidă şi exigibilă încă din anul 2009, ea nu a fost executată de bunăvoie de către contestatoare , nici măcar ca urmare a apariţiei O.U.G. nr.71/2009 , nefiind făcut vreun demers privind obţinerea sumelor necesare efectuării plăţii, intimata fiind pusă în situaţia de a nu-şi putea recupera suma la care este îndreptăţită printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, datorită comportamentului contestatoarei.

Prin adoptarea şi aplicarea O.U.G. nr.71/2009 nu se neagă existenţa şi întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi nici nu se refuză punerea în executare a acestora, ci doar se stabileşte o modalitate de executare eşalonată, justificată de apărarea stabilităţii economice a statului,  autorităţile publice cărora li  e aplică e necesar să dea dovadă că înţeleg să se  supună dispoziţiilor respectivului act şi să întreprindă măsurile necesare pentru plata eşalonată, or, în cauză contestatoarea nu a efectuat vreun demers în acest sens, considerând, aşa cum a arătat că creanţei intimatei nu i se aplică respectivele dispoziţii şi aşteptând să se prescrie  dreptul acesteia de a cere executarea silită.

În condiţiile în care contestatoarea neagă că prevederile O.U.G. nr.71/2009 ar fi aplicabile şi creanţei deţinute de  intimată,  aşteptarea  împlinirii termenului prevăzut pentru plata  nu ar face decât să conducă la tergiversarea executări silite cu incidenţă asupra dreptului intimatei la un proces echitabil ştiut fiind faptul că executarea silită reprezintă o fază a procesului , aşa cum s-a statut de către C.E.D.O.

În schimb instanţa a apreciat întemeiat ultimul motiv invocat de contestatoare privind modalitatea de stabilire de către executorului judecătoresc a cuantumului  cheltuielilor de executare.

Potrivit art. 670 alin.4, Cod proc. civ. sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de  executare  de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pot fi cenzurate de către instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare, formulată de partea interesată, iar conform art.670 alin.1 şi 2 din acelaşi cod, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită, este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul în care creditorul a renunţat la executare, sau dacă, prin lege, se prevede altfel.

Din coroborarea celor două texte de lege, rezultă că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare constituie titlu executoriu, ce poate fi cenzurat de către instanţă pe calea contestaţiei la executare, întrucât nu a fost emis de o instanţă judecătorească.

Instanţa reţine că suma stabilită de către executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli executare, prin încheiere  este compusă din  suma de 219,60 lei, cu titlu de contravaloare consultaţii în legătură cu constituirea actelor de execuţie şi cheltuieli de transmitere prin poştă  şi suma de 604 lei, reprezentând onorariul executorului.

Instanţa analizând sumele de mai sus, prin raportare la dispoziţiile art. 670 alin. 3 Cod proc civ,. reţine că în cuprinsul respectivului text legal, nu este menţionată ca şi cheltuială de executare contravaloarea consultaţiilor în legătură cu constituirea actelor de execuţie, motiv pentru care în mod greşit a fost reţinută suma de 200 lei cu acest titlu.

Nici în privinţa sumei de 19,60 lei instanţa reţine că nu s-a făcut justificarea acestei sume cu înscrisuri doveditoare, nefiind depus la dosarul execuţional vreo dovadă în acest sens, ba din contră cu înscrisul de la  12 dosar contestatoarea a arătat că actele de executare au fost depuse la sediul său  şi nu transmise prin poştă, susţinere care nu a fost combătută prin dovedirea unei situaţii contrare.

Instanţa analizând suma percepută cu titlu de onorariu executor reţine că în conformitate cu prevederile anexei la Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2550/14.11.2006, pentru emiterea somaţiei, onorariul minimal este de 20 lei şi cel maxim de 400 lei iar pentru executarea mobiliară a  creanţelor de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei, plus un procent de 2% din suma care depăşeşte 1.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite, onorariul maximal fiind de 10% din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti arată la art. 39 alin (1) că aceştia au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

În raport de cele două acte normative şi obiectul executării silite pentru care prin încheierea din 05.10.2015 s-au stabilit cheltuielile de executare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc se observă că suma stabilită cu acest titlu 604 lei a fost stabilită în limite legale dar în cuantum maxim.

Potrivit art. 669 alin. 4 teză ultimă C.p.civ. care face trimitere la dispoziţiile art. 451 alin. 2 şi 3 C.p.civ., onorariul executorului judecătoresc poate fi redus de către instanţă, în mod motivat, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

În raport de aceste criterii, ţinând seama de obiectul executării silite, complexitatea acesteia şi activitatea desfăşurată, rezultată din cuprinsul actelor dosarului de executare până la acest moment executare silită prin poprire, precum şi ce urmează a se desfăşura,  ţinând cont că executarea silită se desfăşoară împotriva unei instituţii publice, iar statul este întotdeauna solvabil, instanţa apreciază că onorariul stabilit la nivelul maxim este vădit disproporţionat, urmând a fi redus la suma de 400 lei.

În  atari condiţii, pentru motivele ce preced instanţa apreciind că suma de 219,60 lei, cu titlu de contravaloare consultaţii în legătură cu constituirea actelor de execuţie şi cheltuieli de transmitere prin poştă  a fost stabilită de către executorul judecătoresc  în mod netemeinic, va dispune anularea, în parte, a actului de executare intitulat ÎNCHEIERE din data de 05.10.2015, emisă de către  Biroul Executorului Judecătoresc  xx, în dosarul execuţional nr.xx/E/2015, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, în ceea ce priveşte suma de 219,60 lei, reţinută în cuprinsul acestuia cu titlu de contravaloare consultaţii în legătură cu constituirea actelor de execuţie şi cheltuieli de transmitere prin poştă.

Întrucât în actele de executare, SOMAŢIE din  data de 05.10.2015 şi  ÎNCHEIERE din data de 05.10.2015, emise de către  Biroul Executorului Judecătoresc  xx, în dosarul execuţional nr.191/E/2015, a fost inclusă şi suma de 219,60 lei, cu titlu de contravaloare consultaţii în legătură cu constituirea actelor de execuţie şi cheltuieli de transmitere prin poştă, iar onorariu executorului a fost redus la suma de 400 lei apreciată de către instanţă ca nejustificată, instanţa va dispune îndreptarea respectivelor acte de executare în sensul modificării din cuprinsul acestora a cuantumului sumei datorate de contestatoare cu titlu de cheltuieli de executare de la suma de 824 lei la suma de 400 lei,  ca urmare a înlăturării obligaţiei de plată a sumei de 219,60 lei, prin anularea parţială a ÎNCHEIERII din data de 05.10.2015 şi a reducerii cuantumului onorariului executorului judecătoresc de la suma de 604 lei la suma de 400 lei.

Întrucât  nu a indicat motive de nulitate a actelor de executare întocmite, care să poată fi invocate din oficiu şi nici de îndreptare a acestora, actele de executare întocmite de către  Biroul Executorului Judecătoresc  xx, în dosarul execuţional nr.xx/E2015, astfel cum au fost anulate parţial sau îndreptate prin prezenta încheiere urmează să fie menţinute.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată instanţa reţine că potrivit art. 453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat procesul să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligaţiei de restituire stând tocmai culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.

Instanţa reţine că, în cauză, părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată aspect de care va lua act prin dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite, în parte, contestaţia la executare formulată de către contestatoarea xxx, reprezentată prin Primar,  cu sediul în sat xx, comuna xx, jud. Gorj, în contradictoriu cu intimatul DD, cu domiciliul în sat XX, com. XX, jud. Gorj.

Dispune anularea, în parte, a actului de executare intitulat ÎNCHEIERE din data de 05.10.2015, emisă de către  Biroul Executorului Judecătoresc  XX, în dosarul execuţional nr. XXX/E/2015, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, în ceea ce priveşte suma de 219,60 lei, reţinută în cuprinsul acestuia cu titlu de contravaloare consultaţii în legătură cu constituirea actelor de execuţie şi cheltuieli de transmitere prin poştă.

Dispune îndreptarea actelor de executare, SOMAŢIE din  data de 05.10.2015 şi  ÎNCHEIERE din data de 05.10.2015, emise de către  Biroul Executorului Judecătoresc  XX, în dosarul execuţional nr.XXX/E/2015, în sensul modificării din cuprinsul acestora a cuantumului sumei datorate de contestatoare cu titlu de cheltuieli de executare de la suma de 823,6 lei la suma de 400 lei,  ca urmare a înlăturării obligaţiei de plată a sumei de 219,60 lei, prin anularea parţială a ÎNCHEIERII din data de 05.10.2015 şi a reducerii cuantumului onorariului executorului judecătoresc de la suma de 604 lei la suma de 400 lei .

Menţine actele de executare întocmite de către  Biroul Executorului Judecătoresc  XX, în dosarul execuţional nr. XX/E2015, atacate cu prezenta contestaţie la executare, astfel cum au fost anulate, parţial sau îndreptate prin prezenta încheiere.

Ia act că părţile nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la sediul Judecătoriei Novaci.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 17 mai 2016.

Preşedinte,

DSGrefier,

PMG

Redactat/Tehnored. Ș.D.

Tehnored. U.M.

Ex.4

 03 Iunie 2016

Domenii speta

Spete similare