Ordin de protecţie

Chitanţă de mână . Hotarâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare

Prin acţiunea înregistrată la data de 02.12.2015 pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. de dosar 2938/223/2015 reclamanta S M C, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S G V emiterea unui ordin de protecţie împotriva acestuia, evacuarea pârâtului din locuinţă şi obligarea acestuia la păstrarea unei distanţe de 100 m faţă de locuinţă şi interdicţia ca pârâtul să se apropie de fiicele lor.

Reclamanta a arătat în motivarea acţiunii, în esenţă că din cauza acţiunilor şi inacţiunilor intenţionate ale pârâtului, pe fondul consumului de alcool atât ea cât şi ambele fiice ale cuplului sunt permanent ameninţate, pârâtul fiind o persoană agresivă atât din punct de vedere fizic cât şi verbal. A mai arătat că a fost lovită de mai multe ori de pârât iar fiica cea mare a fost strânsă de gât când a dorit să îi ia apărarea.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 217 / 2003.

Prin sentinţa civilă nr. 817/16.12.2015, a fost admisă cererea formulată de reclamanta S M şi s-a dispus evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa familiei situată în com. Şuşani, să nu se apropie de reclamantă şi de fiicele sale la o distanţă mai mică de 100 m, să nu se apropie de unitatea de învăţământ a fiicei S C A, la o distanţă mai mică de 100 m.

Prin decizia nr. 134/A/2016  a fost admis apelul declarat de pârâtul S G – V împotriva Sentinţei civile nr.817 din 16 decembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul nr. 2938/223/2015, desfiinţată sentinţa cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, Judecătoria Drăgăşani. 

S-a reţinut că prima instanţă a pronunţat sentinţa civilă criticată cu nerespectarea regulilor de procedură privind citarea pârâtului, implicit cele referitoare la dreptul de apărare al acestuia pentru că, pentru primul termen de judecată fixat la data de 16 decembrie 2015, când părţile au fost citate pentru a se prezenta la proces, nu s-a făcut dovada comunicării citaţiei către pârât iar, prima instanţă a procedat la soluţionarea litigiului în fond, fără a da posibilitatea legală pârâtului de a se apăra, de a avea acces deplin la justiţie, încălcând astfel principiile fundamentale ale procesului civil prev. de art.6,7 şi 8 Cod proc.civ. De asemenea, s-a reţinut că s-au încălcat şi prevederile art.27 alin.2 din Legea nr.217/2003, text de lege ce prevede citarea părţilor de urgenţă, citare însemnând  respectarea normelor procedurale care prevăd inclusiv dovada că cel în cauză a primit personal sau în alt mod prevăzut de lege citaţia.

În rejudecare, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială solicitată de ambele părţi.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind lipsită de interes în ceea ce priveşte emiterea ordinului de protecţie pentru S C A, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 234 din 15 aprilie 2016, Judecătoria Drăgăşani a respins cererea care o priveşte pe S C A ca fiind formulată de o persoană care nu are calitate de reprezentant şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S M-C,  în contradictoriu cu pârâtul S G-V.

A fost admisă cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 800 lei către pârât cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, referitor la cererea formulată în numele numitei S C A, instanţa constatând că aceasta este majoră, potrivit certificatului de naştere aflat la fila 13 dosar, a respins cererea care o priveşte pe S C A ca fiind formulată de o persoană care nu are calitate de reprezentant.

Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut că potrivit Legii nr. 217/22.05.2003, art. 23 alin. 1, aşa cum a fost modificată de Legea nr. 25/2012, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, anumite obligaţii sau interdicţii.

Condiţia esenţială necesară pentru a beneficia de această protecţie, este reprezentată de dovada existenţei unei stări de pericol ce decurge din exercitarea unei forme de violenţă fizică sau psihică din partea unui membru al familiei.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, la solicitarea ambelor părţi, reiese faptul că între reclamantă şi pârât există o stare conflictuală, pe fondul căreia pârâtul i-a adresat cuvinte jignitoare acesteia şi fiicei cea mare a cuplului. Cu toate acestea din coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa nu poate reţine faptul că viaţa, integritatea fizică sau psihică ale reclamantei ar fi puse în pericol printr-un act de violenţă din partea pârâtului.

Chiar, martora … ascultată la solicitarea reclamantei, a arătat faptul că nu au văzut-o pe reclamantă lovită, iar cele relatate în faţa instanţei erau cunoscute de către aceasta mai mult din povestirile reclamantei, pentru că în prezenţa sa nu au fost exercitate acte de violenţă fizică asupra reclamantei. Martora … a arătat numai că pârâtul obişnuia să îi adreseze injurii reclamantei pe fondul consumului de alcool.

Martorul …, fiind ascultat de către instanţă a arătat că nu l-a auzit niciodată pe pârât să o jignească pe reclamantă şi nici să exercite acte de violenţă asupra acesteia. Martorul a arătat că a asistat la momentul la care pârâtul i-a spus fiicei cea mare a cuplului pe un ton mai ridicat, să intre în casă şi a îmbrâncit-o spre casă. Arată că nu crede că pârâtul ar constitui un pericol pentru reclamantă, şi că părţile ar putea să convieţuiască în continuare în aceeaşi casă.

Apoi, reclamanta a susţinut că a formulat plângeri la Poliţia din Comuna Şuşani, însă, din adresa la dosar reiese că pârâtul este cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 228, respectiv furt,  art. 229 alin. 1 lit. d, respectiv furt calificat şi art. 287 alin. 1 lit. g, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

În aceste condiţii, din adresa menţionată, reiese în mod evident că petentul nu este cercetat penal pentru săvârşirea unor infracţiuni contra persoanei, fiind vorba despre infracţiuni contra patrimoniului.

În vederea emiterii în favoarea unei persoane a unui ordin de protecţie, respectiv pentru a limita alteia, pretins agresivă, libertatea de mişcare, cu consecinţele drastice prevăzute de lege în caz de nerespectare a acestora, respectiv condamnare la pedeapsa închisorii fără posibilitatea de a se dispune suspendarea executării pedepsei,  legea impune existenţa unor dovezi certe privind persoana care exercită violenţele(fizice sau psihice) şi starea de pericol ce decurge din exercitarea acestora.

 Prin prezenta acţiune, reclamanta urmăreşte să evacueze pârâtul din locuinţă şi să obţină obligarea acestuia la păstrarea unei distanţe de 100 m faţă de locuinţă şi interdicţia ca pârâtul să se apropie de fiicele lor.

Însă, aşa cum s-a arătat mai sus, pentru a se emite un ordin de protecţie împotriva unei persoane trebuie să se dovedească faptul că această persoană urmăreşte, prin acte de violenţă să pună în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică a unei persoane, aspect care în speţa de faţă nu a fost dovedit.

Prima instanţă a concluzionat că din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu reiese că pârâtul ar constitui un pericol pentru reclamantă.

Împotriva  sentinţei civile nr. 234 din 15 aprilie 2016  pronunţată de Judecătoria Drăgăşani a  declarat  apel reclamanta  S M C.

Apelul a fost declarat şi motivat în termenele prevăzute de art. 468, 470 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă aplicabil cauzei faţă de data formulării cererii de chemare în judecată, ulterioară datei de 15 februarie 2013, şi de prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012.

În motivarea apelului, apelanta a susţinut că la data de 20.04.2015 a formulat cerere de divorţ în contradictoriu cu S G V solicitând instanţei de judecată desfacerea căsătoriei dintre părţi din vina exclusivă a pârâtului, întrucât acesta consumă în mod excesiv şi frecvent alcool, iar pe fondul consumului de alcool devine agresiv fizic şi verbal, în privinţa apelantei şi a fiicei noastre majore S CA, precum şi pentru faptul că acesta a intrat într-o relaţie extraconjugală.

La data de 02.12.2015, până la pronunţarea hotărârii de divorţ a formulat o cerere de emitere a unui ordin de protecţie, întrucât pârâtul S G V şi-a intensificat acţiunile agresive asupra apelantei şi a fiicei părţilor,  S C A, apelanta fiind lovită, iar fiica fiind strânsă de gât, ca urmare a faptului că a depus acţiunea de divorţ, pârâtul ameninţând chiar că va da foc casei în care locuiesc în timp ce dormim.

În cadrul dosarului privind cererea de emitere a ordinului de protecţie a fost audiat martorul … vecina de gard (fila 30 dosar fond), care a relatat pe larg problemele cu care familia se confruntă ca urmare a comportamentului agresiv şi violent al numitului S G V.

La data de 21.01.2016 a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 101/2016 în dosarul nr. 913/223/2015 privind desfacerea căsătoriei dintre apelantă şi S G V, instanţa constatând în mod definitiv că vinovat de desfacerea căsătoriei este pârâtul S G V, datorită agresiunilor fizice şi insultelor la care sunt supuse apelanta şi fiica mai mare S C A)

In rejudecarea prezentului dosar a fost audiat martorul… care deşi nu este vecină cu părţile, a relatat că pârâtul consumă băuturi alcoolice şi devine agresiv, acesta intervenind ca apelanta să nu fie  bătută.

Mai mult decât atât, chiar şi martorul pârâtului … a relatat că pârâtul a exercitat agresiuni asupra fiicei majore a părţilor.

Prin ordonanţa din 08.12.2015 dispusă în dosarul nr. 1046/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani s-a constatat că suspectul Stelea Gheorghe Viorel a adresat ameninţări cu moartea şi a agresat-o fizic pe S C A, suspectul recunoscând săvârşirea faptelor pentru care este cercetat, organul "de urmărire1 penală reţinând că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ameninţare şi lovire sau alte violenţe.

Cu toate acestea, instanţa de fond prin Sentinţa civilă nr. 234/15.04.2016 pronunţată în Dosarul nr. 2938/223/2015* al Judecătoriei Drăgăşani a respins cererea de emitere a ordinului de protecţie, analizând în mod eronat probele administrate în cauză.

Apelanta a apreciat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa de fond a reţinut o stare de fapt eronată şi a făcut o apreciere greşită a probelor administrate în cauză

Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă fără dubiu ca S G V devine violent fizic şi verbal pe fondul consumului de alcool, pe care acesta îl consumă în mod frecvent.

Chiar dacă, hotărârea instanţei la prima judecată în fond a fost desfiinţată, declaraţia martorului … are relevanţa foarte mare, întrucât aceasta este vecină gard în gard cu familia apelantei, fiind singura persoană care cunoaşte situaţia de fapt aproape în totalitate, aceasta relatând că au fost exercitate acte de violenţă fizică şi psihică asupra apelantei şi fiicei părţilor. Chiar martorii audiaţi la fond în rejudecare, deşi aceştia sunt persoane care au văzut decât de câteva ori comportamentul intimatului au relatat că acesta are o atitudine ameninţătoare la adresa apelantei, jignind-o şi aplicând „corecţii" părinteşti fiicei cea mare.

Mai mult decât atât, martorul pârâtului, respectiv …, are o atitudine cel puţin oscilatorie, declarând în faţa organelor de cercetare penală că a scăpat-o pe S C A de tatăl său S G V, când acesta o strângea de gât, aspect reţinut prin  ordonanţa din 08.12.2015, iar în declaraţia de martor de la fila 23 să relateze că el consideră că părţile pot convieţui în aceeaşi casă şi că pârâtul nu constituie un pericol pentru apelantă şi fiică.

Instanţa de fond în rejudecare nu a observat că prin ordonanţa din 08.12.2015 dispusă în dosarul nr. 1046/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani s-a constatat că suspectul S G V a adresat ameninţări cu moartea şi a agresat-o fizic pe fiica acestora, S C A, suspectul recunoscând săvârşirea faptelor pentru care este cercetat, organul de urmărire penală reţinând că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ameninţare şi lovire sau alte violente.

Apelanta a mai susţinut că şi daca se va aprecia că cererea introdusă de fiica majoră este neconformă, neexistând mandat de formulare a acţiunii din partea acesteia, întrucât la data introducerii aceasta era majoră, probele administrate în privinţa acesteia pentru dovedirea violenţei în familie sunt câştigate cauzei, făcând dovada atitudinii şi comportamentului neadecvat pe care fostul soţ îl are faţă de familie.

Apelanta a mai susţinut că sentinţa apelată este nelegală întrucât instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu nesocotirea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 întrucât nu as avut în vedere că viaţa apelantei şi a fiicei acesteia le este pusă în pericol, intimatul ameninţându-le cu moartea.

A mai susţinut că instanţa de fond nu a observat că şi  integritatea fizică le este pusă în pericol, ambele fiind lovite de către intimat. Instanţa de fond nu a observat că şi integritatea psihică le este pusă în pericol, fiind jignite şi înjosite în mod constant de fostul soţ, lucru relatat de absolut toţi martorii audiaţi în cauză, inclusiv de martorul pârâtului …, fiind ţinute sub o stare de teroare continuă şi în prezent, acesta făcându-le vizite când este în stare de ebrietate.

Apelanta a mai arătat că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu neobservarea dispoziţiilor art. 2 lit b şi lit c din Legea 217/2003, apreciind eronat faptul că, acţiunile intimatului respectă principiile statuate de lege privind respectarea demnităţii umane, în condiţiile în care apelanta şi fiica sa sunt lovite, jignite şi înjosite în mod constant de fostul soţ.

În drept, au fost invocate prevederile art.  466 din CPC, art. 4 şi art. 23 din Legea nr. 217/2003.

Prin întâmpinarea formulată în apel, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului, susţinând că sentinţa este legală şi temeinică, instanţa de fond reţinând corect situaţia de fapt dovedită în cauză. Faţă de art. 23 din Legea nr. 217/2003, condiţia esenţiala necesara pentru a beneficia de aceasta protecţie este reprezentata de dovada existentei unei stări de pericol ce decurge din exercitarea unei forme de violenţă fizică sau psihică din partea unui membru al familiei.

Raportat la probatoriul administrat în cauza, la solicitarea ambelor părti, reiese faptul că între părţi a fost o stare conflictuala, pe fondul căreia părţile şi-au adresat cuvinte jignitoare. Cu toate acestea, din coroborarea probelor administrate in cauza, instanţa a reţinut în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea cererii, întrucât viata, integritatea fizică sau psihică ale reclamantei nu sunt puse în pericol în nici un fel.

Din declaraţia martorei ….. propusa de reclamanta, reiese ca aceasta nu a văzut-o pe reclamanta lovita sau cu urme de violenta, iar cele relatate de către aceasta erau cunoscute din spusele reclamantei, pentru că în prezenta sa nu au fost exercitate acte de violenta asupra reclamantei.

Martorul ….. o declarat că nu l-a văzut niciodată nici jignind-o si nici exercitând acte de violenta asupra reclamantei. De asemenea, acesta o arătat ca a asistat la momentul la care intimatul i-a spus fiicei sale majore, pe un ton mai ridicat, să intre in casa si a îmbrâncit-o spre casă. Acesta a mai relatat că intimatul munceşte pentru a-şi întreţine familia, că are grija de copiii săi, fiind respectat in comunitate, relaţia conjugala eşuând din cauza influentelor exercitate de membrii familiei reclamantei.

Intimatul a precizat că din adresele depuse de Politia Susani reiese că reclamanta a depus plângeri penale împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, respectiv furt calificat si nicidecum pentru infracţiuni de violenţă. Aceste plângeri au fost depuse ca urmare a respingerii cererii privind emiterea ordinului de protecţie de către instanţa de apel prin dec. civ. nr. 134/A/2016, moment în care intimatul a încercat să revină în locuinţa proprie, însa reclamanta nu i-a permis accesul.

Faţă de probele administrate în cauza, instanţa de fond a reţinut că nu poate fi admisa cererea reclamantei, întrucât, în vederea emiterii unui ordin de protecţie, respectiv pentru a limita libertatea de mişcare o unei persoane, pretins agresive, cu consecinţele drastic prevăzute de lege, legea impune existenta unor dovezi certe privind persoana care exercita pretinsele violente fizice sau psihice si starea de pericol ce decurge din exercitarea acestora.

Martora …., despre care face vorbire reclamanta, este ruda cu reclamanta, în grad prohibit de lege, fiind cumnata acesteia, iar instanţa de fond care a rejudecata fondul după desfiinţarea primei hotărâri a dispus înlocuirea acesteia.

In drept, intimatul a invocat art. 205 C. pr. civilă şi Lg. nr. 217/2003.

Analizând apelul în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile materiei deduse judecăţii, tribunalul îl apreciază ca fiind fondat în limitele şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Cu privire la situaţia juridică din cauză a  fiicei majore a părţilor, tribunalul apreciază soluţia primei instanţe ca fiind legală în condiţiile în care aceasta ar fi trebuit să formuleze acţiunea în nume propriu, iar reprezentarea acesteia, nemaifiind legală, putea fi doar convenţională, în condiţiile art. 85 din Codul de procedură civilă. În acest sens sunt prevederile art.  25 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora„cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal.

(3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:

a) procuror;

b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie;

c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.”

Cu privire la aspectele de fond ale cauzei, vizate de prezentul apel, şi care, faţă de soluţia anterioară privesc pe apelantă şi fiica minoră a părţilor, contrar considerentelor reţinute de prima instanţă referitoare la situaţia de fapt dovedită în cauză, tribunalul apreciază că în cauză reclamanta a dovedit că faţă de ea şi fiica minoră pentru care a formulat cererea în calitate de reprezentant legal sunt îndeplinite cerinţele emiterii ordinului de protecţie.

Astfel, din ordonanţa din 8 decembrie 2015, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, în soluţionarea unei plângeri depuse de reclamantă anterior formulării cererii deduse prezentei judecăţi, s-a renunţat la urmărirea penală faţă de suspectul intimat, pentru comiterea infracţiunilor de lovire şi ameninţare şi s-a impus în sarcina acestuia obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Din cuprinsul acestei ordonanţe rezultă că intimatul le-a ameninţat şi lovit pe apelantă şi fiica acestora, acesta recunoscând săvârşirea faptelor motivat de existenţa unor relaţii tensionate între soţi pe fondul acţiunii de divorţ formulate de apelantă.

Tribunalul mai reţine că prin sentinţa civilă nr. 101 din 21 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 913/223/2015, s-a admis acţiunea de divorţ, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor din vina pârâtului, instanţa pronunţându-se şi asupra altor aspecte referitoare la nume, situaţia copilului minor.

Din considerentele acestei sentinţe rezultă că vinovat de destrămarea relaţiilor de familie a fost apreciat pârâtul care are o atitudine violentă, a încălcat obligaţia de fidelitate şi respect reciproc.

De asemenea, şi din declaraţiile martorilor audiaţi, inclusiv a martorei …. care, contrar apărării intimatului, nu a fost înlăturată de către Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 134/2016 (motivul desfiinţării primei sentinţe constând în necitarea pârâtului şi nu în necesitatea administrării ori înlăturării unor probe), rezultă că intimatul are o atitudine violentă fizic şi verbal faţă de reclamantă şi fiicele acestora, obişnuieşte să consume alcool.

De asemenea, contrar susţinerilor intimatului, martora …. a declarat aspecte cunoscute personal, în mod direct, dar şi aspecte relatate de către reclamantă . Situaţia este identică şi în privinţa martorului …., audiat la cererea pârâtului, care a relatat despre inclusiv despre incidentul dintre intimat şi fiica majoră.

Potrivit art. 324 din Codul de procedură civilă, „în aprecierea declaraţiilor martorilor, instanţa va ţine seama de sinceritatea acestora şi de împrejurările în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective.”

Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003, „în sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.”

Astfel cum rezultă din art. 4 din lege, violenţa în familie se poate manifesta sub diferite forme, respectiv violenţa verbală, psihologică, fizică,sexuală, economică, socială sau spirituală.

Faţă de probele expuse mai sus, tribunalul apreciază că în cauză s-a dovedit existenţa violenţei fizice, verbale şi psihologice, intimatul agresând fizic pe apelantă, ameninţând-o pe aceasta şi provocând stări de tensiune în familie, contrare unor relaţii normale. Aceste acte de violenţă sunt de natură să pună în pericol desfăşurarea normală a vieţii apelantei şi fiicei acesteia, integritatea fizică şi psihică a acestora, motiv pentru care sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 23 din lege.

În consecinţă, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentinţă în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată.

În temeiul art. 23 din Legea nr. 217/2003 cu modificările ulterioare, tribunalul va dispune emiterea unui ordin  de protecţie  în sensul că va stabili în sarcina  pârâtului următoarele obligaţii:  -evacuarea pârâtului din locuinţa comună, pentru o perioadă  de 6  luni;- interdicţia aplicată  pârâtului  ca  pentru o perioadă  de 6  luni să nu se apropie la  o distanţă mai mică  de 100 m, de  reclamantă, de fiica minoră a  părţilor, de locuinţa comună, de unitatea  de învăţământ a minorei,  de locul de  muncă  al reclamantei.

Va fi menţinută în rest sentinţa, respectiv, sub aspectul soluţionării acţiunii faţă de  fiica majoră.

Văzând că intimatul pârât a căzut în pretenţii, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, acesta va fi obligat la plata sumei de 1550 lei cheltuieli de judecată  către  reclamantă.

În temeiul art. 31 din lege, ordinul  de protecţie  este executoriu fără  somaţie şi  trecerea  vreunui  termen  şi  se  va comunica părţilor, structurilor Poliţiei Române de la domiciliul părţilor.

Domenii speta

Spete similare