In cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe.

Decizie 446 din 20.04.2016


In cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.  În ceea ce priveşte moştenitorii care nu-şi pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai „moştenitorii”, deci persoanele care au calitatea de moştenitor şi nu cele care au pierdut această calitate, fiind considerați străini de succesiune printr-un certificat de moștenitor.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 446/20.04.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Tecuci reclamantul PG a solicitat în contradictoriu cu pârâţii PV, PA, PAC, PDA, ME, PE, PC, PG, GM, HM, PG, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COMUNEI B. şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA GALAŢI să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1xxxx-xx/1994 emis în temeiul legii fondului funciar de pe urma defunctului PS, în sensul de a fi radiaţi din titlu de la rubrica moştenitori numiţii PV, PA, PD, ME, GG, HM, PS.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este singurul dintre moştenitori care  a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului PS, potrivit certificatului de moştenitor nr. 3XX/198X emis de Notariatul de  Stat Tecuci.

De asemenea, a mai arătat că este singurul moştenitor de pe urma defunctei PC, conform certificatului de moştenitor nr. 3XX/1990 emis de fostul Notariat de Stat Tecuci, că ceilalţi moştenitori nu au formulat cerere de reconstituire a  dreptului de proprietate, fiind străini de succesiune prin renunţare, iar ME nu are  vocaţie succesorală.

Prin sentinţa civilă nr. 1XXX/1X.0X.2015 pronunţată de Judecătoria Tecuci, s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că potrivit Legii nr. 18/1991, cereri de  reconstituire a dreptului de proprietate au formulat la autorul Pamfile St. Stefan şi următorii moştenitori: PG, PV, PA, PD, ME si PS, mai puţin GG şi  HM.

Au fost reţinute dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora „moştenitorii care nu îşi pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorilor lor.Ei sunt consideraţi repuşi în  termenul de acceptare a moştenirii prin cererea adresată comisiei”.

Împotriva sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Tecuci a declarat apel reclamantul PG, considerând că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

 Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Tecuci prin prisma motivelor de apel, instanţa de control judiciar a reţinut că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

La data de 21.01.1980 a decedat numitul PS, moştenitori ai acestuia rămânând soţia supravieţuitoare PC şi PG, în calitate de fiu, în timp ce copiii PV, PA, PD, PS sunt străini de succesiune prin renunţare, iar fiul PG este străin de succesiune întrucât nu a acceptat-o în termenul legal, astfel cum reiese din certificatul de moştenitor nr. 3XX/2X.0X.1980.

La data de 13.09.1989 a decedat şi numita PC, iar potrivit certificatului de moştenitor a rămas unic moştenitor PV, însă prin sentinţa civilă nr. 1zzz/0z.1z.2014 pronunţată de Judecătoria Tecuci, definitivă şi irevocabila prin neapelare, s-a constatat nulitatea acestuia, astfel că pârâta ME, fiica defunctei din prima căsătorie, are vocaţie succesorală la moştenirea acesteia prin retransmitere.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 după autorul PS, de către următorii moştenitori: reclamantul PG şi pârâţii PV, PA, PD, PS şi ME, astfel cum reiese din cererea depusă la dosarul cauzei fiind emis astfel titlul de proprietate nr. 1xxx-xx/1x.0x.1994.

Prin urmare, pârâta ME trebuie să figureze pe titlul de proprietate, astfel că cererea formulată în contradictoriu cu moştenitorii acesteia este nefondată, iar întinderea drepturilor succesorale poate fi stabilită cu ocazia unei eventuale ieşiri din indiviziuni.

De asemenea, instanţa de fond a constatat şi faptul că o astfel de cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost formulată şi de PG sau moştenitorii acestuia, respectiv pârâtele GG şi  HM.

S-a reţinut că pentru ca o persoană să poată veni la moștenire în temeiul legii trebuie să aibă, în afara capacitații succesorale, vocație succesorală legală, să nu fie nedemnă şi să nu fie înlăturată de la moștenire prin voința testatorului.

Așadar, pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moștenire în temeiul legii, ea trebuie să aibă vocație legală concretă, în sensul că aceasta face parte din categoria moștenitorilor legali şi a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C.civ.

Totodată, instanța a reţinut că potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

În cauză, prin certificatul de moștenitor, pârâţii PV, PA, PD şi PS au fost declarați străini de succesiune, însă cu toate acestea figurează în calitate de moștenitori în cuprinsul titlului de proprietate. Instanța a reţinut că, spre deosebire de certificatul de moștenitor, un titlu de proprietate nu este de natură a atesta calitatea de moștenitor legal sau testamentar a unei persoane sau întinderea drepturilor şi bunurile succesorale.

Totodată, instanța a avut vedere că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 şi nu se poate susține că în cauză a intervenit o repunere în termenul de acceptare a succesiunii.

Astfel, s-a reţinut că în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, „calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii”. În ceea ce priveşte „moştenitorii care nu-şi pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor”.

Așadar, analizând conţinutul textului de lege menţionat anterior, este de observat ca prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai „moştenitorii”, deci persoanele care au calitatea de moştenitor şi nu cele care au pierdut această calitate, fiind considerați străini de succesiune printr-un certificat de moștenitor.

S-a reţinut în acest sens că numiţii PV, PA, PD si PS şi-au exprimat opţiunea succesorală prin renunţare, fiind consideraţi străini de succesiune conform art. 696 C.civ, precum şi faptul că renunţarea la moştenire este un act juridic indivizibil, care priveşte toate bunurile prezente şi viitoare din patrimoniul defunctului. Succesibilul nu poate renunţa în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul. De asemenea, renunţarea nu poate fi retractată de renunţători sau moştenitorii acestuia, întrucât cotele de moştenire ce se cuveneau moştenitorilor au fost acceptate, în sensul art. 701 C.civ.

Mai mult, s-a avut în vedere şi faptul că prin decizia nr. XI/2007 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta şi-a exprimat opinia potrivit căreia beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C.civ., iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.

În prezenta cauză, s-a reţinut că au calitatea de renunţători doar numiţii PV, PA, PD si PS, în timp ce autorul PG nu a renunţat în mod expres la moştenirea tatălui, însă acesta sau moştenitorii acestuia nu au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 şi nu au putut beneficia de repunerea în termenul de acceptare a moştenirii.

Faţă de toate acestea, s-a constatat ca se impune a fi înlăturaţi din titlul de proprietate numiţii PV, PA, PD si PS, GG şi HM (moştenitoarele lui PG).

În consecinţă, s-a reţinut că sentinţa atacată nu este legală şi temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., apelul a fost admis, a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată şi în rejudecare, a fost admisa in parte cererea şi s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate, în sensul înlăturării din cuprinsul acestuia a numiţilor PV, PA, PD si PS, GG şi HM.