Contestaţie împotriva deciziei de compensare emisa de avas

Dosar nr.  **********

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 17.09.2015

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE ********

GREFIER **********

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ******** în contradictoriu cu pârâta *********, având ca obiect „anulare act – contestaţie”. 

La apelul nominal făcut în şedinţă publică,  a răspuns contestatorul, prin avocat ****** cu împuternicire avocaţială seria B nr. 1617750/2015 depusă la dosar (fila 9), lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează faptul că la data de 16.09.2015, intimata a depus note scrise şi dosarul administrativ, după care:

Tribunalul faţă de cererea de judecare în lipsă a cauzei,  având în vedere că prezenta cauză se află la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, procedează, conform art. 131 alin. 1 Cod Procedură Civilă, la verificarea competenţei şi constată următoarele: este competent general, material şi teritorial având în vedere că litigiul este de competenţa instanţelor române, reținând obiectul litigiului, contestaţie formulată împotriva Deciziei emisă de *********, reținând dispozițiile art. 35 din legea nr. 165/2013 precum şi faptul că sediul unităţii pârâte emitente se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul, în conformitate cu disp. art. 238 cod procedură civilă pune în discuţia părților estimarea duratei procesului.

Contestatorul, prin avocat, apreciază că pricina este în stare de judecată la acest termen de judecată.

Tribunalul pune în discuţie excepţia inadmisibilităţii stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, prin alte mijloace în afara grilei notariale, invocată prin întâmpinare de către intimata *********.

Contestatorul, prin avocat, arată că aspectul invocat de intimată nu este o excepţie.

Tribunalul constată că excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare de intimata ********* nu reprezintă o veritabilă excepţie procesuală ci o chestiune de fond ce urmează a fi examinată în ansamblul apărărilor, susţinerilor şi probatoriului administrat în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, acordă cuvântul asupra probelor.

Contestatorul, prin avocat, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi dosarul administrativ ataşat.

Tribunalul, în temeiul disp. art. 255 cu referire la art. 258 cod procedură civilă, apreciind ca admisibilă proba cu înscrisuri respectiv cele ataşate cererii de chemare în judecată precum şi dosarul administrativ, o încuviinţează şi o constată administrată.

Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, Tribunalul deschide dezbaterile  asupra fondului procesului

Reclamantul, prin avocat, depune note scrise şi arată că prin decizie irevocabilă în data de 07.02.2013 Curtea de Apel Bucureşti -  Secţia a III-a Civilă a stabilit că Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului trebuia să emită o dispoziţie cu propunere de despăgubiri pentru un număr de 38.366 de acţiuni, în condiţiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, obligaţia stabilită în sarcina A.A.A.S. nefiind o simplă obligaţie de a face astfel cum se apără intimata invocând Decizia nr.715 a Curţii Constituţionale a României ci de stabilirea modalităţii de acordare a despăgubirilor cât şi de cuantumul acestora. Precizează că  art. 31 din legea nr. 10/2001 stabileşte că evaluarea despăgubirilor nu se mai efectuează de către evaluatori, nefiind un caz general, ci un algoritm simplu stabilit de lege şi de norme prin care A.A.A.S., efectuând calcule de actualizare stabileşte valoarea despăgubirilor, valoarea fiind stabilită prin hotărârea irevocabilă la suma de 1.300.303 RON. Art. 16 alin.7 şi 8 din Titlul VII din legea nr. 247/2005 trebuia obligatoriu aplicat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în sensul emiterii dispoziţiei de acordare de despăgubiri pe suma de 1.300.303 RON. Menţionează că până la data de 20.05.2013 Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor  nu şi-a îndeplinit obligaţia şi odată cu intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013, invocă faptul că nu mai aplică dispoziţiile legii nr. 247/2005 ci stabileşte valoarea prin puncte conform legii nr. 165/2013, fapt ce constituie o încălcare a principului separaţiei puterilor în stat astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 686/26.11.2014. Arată că, CNCI  este succesoarea în drepturi şi obligaţii a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea C.N.C.I. se menţionează că această instituţie emite titluri de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice C.C.S.D. iar art. 41 alin.5 din legea nr. 165/2013 cu trimitere la art. 21 din aceeași lege pe care îl invocă în întâmpinare intimata nu constituie un motiv de respingere a contestaţiei întrucât art. 41 alin.1 din legea nr. 65/2013 precizează că Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu poate modifica hotărâri ale Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor şi stabilirea unor despăgubiri acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile. Faţă de aspectele învederate, solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 cod procedură civilă, urmează să amâne pronunţarea, motiv pentru care,

D I S P U N E

Amână pronunţarea la data de 01.10.2015.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.09.2015.

Preşedinte, Grefier,

********  *******

Dosar nr.  *******

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 01.10.2015

Tribunalul în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 08.10.2015.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01.10.2015.

Preşedinte, Grefier,

********  *******

Dosar nr.  *******

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ****

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 08.10.2015

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE ********

GREFIER *******

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ******în contradictoriu cu intimata *********, având ca obiect „anulare act – contestaţie”. 

Dezbaterile asupra cererii au avut loc în şedinţa publică din data de 17.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 cod procedură civilă, a amânat pronunţarea la data de 01.10.2015 şi 08.10.2015, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă la data de 29.05.2015 sub nr.*******, contestatorul ******a formulat contestaţie împotriva Deciziei de Compensare nr. ****/*** emisa de intimata *********, prin care a solicitat anularea deciziei ca nelegala și în consecinţă obligarea intimatei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenta sumei de 1.300.303 RON, conform dis. art. 2 lit. c)  din  Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, aprobat prin Decizia nr.249/21.06.2013 a Primului Ministru, coroborat cu disp. art. 16 si 17 Titlul VII din Legea 247/2005 in vigoare la data de 19 mai 2013.

În motivarea contestației, reclamantul a arătat că la data de 07.02.2013 (sub regimul Titlului VII din Legea 247/2005, anterior intrării în vigoare a Legii 165/201,  a fost  pronunţată, cu caracter irevocabil, Decizia civila nr. **** a Curţii de Apel București - Secția a III - a Civilă, prin care a fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziţie/decizie cu propunere de despăgubiri pentru 38.366, acţiuni deținute de autorii săi la fosta S.C. **** societate anonima (potrivit Titlului VII din Legea 247/2005).

Ca urmare a acestei decizii irevocabile și în executarea ei, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fosta AVAS) a emis Decizia nr. ***** (Anexa 4), prin care se propune acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005: d-lui ******pentru 38.366 acţiuni, deținute în nume propriu si de către autori la fosta S.C. ******anonima, în suma de 1.300.303 lei. Conform acestei decizii, date pentru punerea in executare a unei hotărâri judecătoreşti ramase irevocabile, procedura urmată trebuia să fie conformă cu Titlul VII din Legea nr.247/2005.

Astfel, in conformitate cu disp.art.16 alin.7 si 8 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 în forma în care aceasta a fost în vigoare până la data de 20 mai 2013 (data intrării in vigoare a Legii nr.165/2013), Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, trebuia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire "până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie (art.16 alin.9 Titlul VII din Legea nr.247/2005).

Lucrurile nu s-au desfășurat conform procedurii aplicabile, ajungându-se la emiterea de către Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor, succesoarea în drepturi și obligaţii a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 17 din Legea nr.165/2013), a Deciziei de Compensare nr. ******,  în loc să fie emisă o decizie reprezentând titlu de despăgubire, care să aibă ca obiect suma de 1.300.303 RON si nu 1.300.303 puncte de compensare.

Este evident că principiul neretroactivității legii civile (care include si principiul stabilității și securităţii raporturilor juridice civile), precum si principiul separaţiei puterilor in stat, impun ca o lege sau o decizie a unui organ administrativ să nu poată desfiinţa efectele unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Aceste principii au fost în numeroase cazuri evocate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de Înalta Curte de Casaţie si Justiție a României, dar si de Curtea Constituţionala a României.

Cu titlu de exemplu, în repetate rânduri, Curtea Constituțională a statuat că hotărârea judecătorească este supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să se poată aplica acesteia.

Cu alte cuvinte “teza potrivit căreia o autoritate, alta decât o instanţă de judecată, "poate să cenzureze sub orice aspect o hotărâre judecătoreasca definitivă şi irevocabilă, care a dobândit autoritate de lucru judecat, echivalează cu transformarea acestei autorităţi în putere judecătorească, concurentă cu instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, in România, există persoane/instituţii/autorităţi cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele prevăzute de Constituţie şi de lege, deci care sunt mai presus de lege. Or, o astfel de interpretare este în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie ”( a se vedea CCR Decizia nr.686/26.11.2014 paragraful 23).

Curtea Constituţionala a mai statuat la paragraful 27 al aceleiaşi decizii următoarele:

Curtea constată că prin reglementarea în sarcina Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului a competenţei de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii şi a cuantumului despăgubirilor şi în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească echivalează cu instituirea unei noi căi de atac şi, implicit, a unui sistem concurent cu sistemul instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei. Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 17 alin. (1) Ut. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Leşea nr. 165/2013 contravin şi prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

Cu alte cuvinte, deși la momentul emiterii Deciziei de Compensare nr.****** dispoziţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 erau parţial abrogate, aceasta împrejurare nu are nicio consecinţă asupra efectelor Deciziei civile nr. **** a Curţii de Apel București - Secția a III-a Civila, deoarece aceasta a fost pronunţata sub imperiul unei legi aflate in vigoare, iar Decizia *** din **** a fost de asemenea emisă în executarea acestei hotărâri judecătoreşti, când era în vigoare aceeaşi Lege nr. 247/2005, Titlul VII.

Abrogarea unor dispoziţii de drept material ale Legii 247/2005 nu are efect retroactiv, dreptul acordat prin hotărârea judecătorească irevocabilă și pus în executare prin decizia entității competente este definitiv câștigat, el putând fi modificat ca urmare a apariţiei unor dispoziţii de drept material ulterioare.

O lege nu poate abroga efectele unei hotărâri judecătorești.

Prin urmare, reclamantul consideră că este îndreptățit la obţinerea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire având ca obiect suma de 1.300.303 RON, iar nu 1.300.303 puncte, urmând ca valorificarea titlului de despăgubire să se facă potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, care este aplicabil, întrucât astfel, s-a decis printr-o hotărâre judecătoreasca, pronunţata și rămasă irevocabilă înainte de apariţia Legii nr.165/2013.

Neprocedând legal, intimata a emis o decizie de compensare neconformă cu legea, care se impune a fi anulată în întregime și, în locul ei, intimata urmează a fi obligata să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 1.300.303 RON, sens în care a solicitat admiterea acţiunii  astfel cum a fost formulata.

În drept, au fost invocate  disp. art. 16, 17 Titlul VII din Legea nr.247/2005, art. 2 lit “c” din Regulamentul aprobat prin decizia 249/2013 a Primului Ministru, art.35 si 34 din Legea nr.165/2013, deciziile Curţii Constituţionale relevante, precum si orice alte dispoziţii legale aplicabile.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta ********* a invocat excepţia inadmisibilităţii stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, prin alte mijloace în afara grilei notariale, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În cuprinsul întâmpinării, pârâta a arătat referitor la excepţia inadmisibilităţii stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent printr-o altă modalitate decât cele stabilite de Legea nr. 165/2013, că potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005,  că evaluarea pretenţiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi în mod aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură şi totodată a fost înfiinţată o entitate competentă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce urmau a fi acordate în temeiul acestui act normativ

Prin urmare, nicio altă entitate/instanţă judecătorească nu se putea substitui acestor atribuţii stabilite de legiuitor în sarcina Comisiei Centrale.

 Ulterior, prin Legea 165/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013 s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor  care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor si funcţionează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Potrivit noii legi, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din această lege: ”Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate si depuse. în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Dispoziţiile art. 4 din legea nr.165/2013 sunt de imediată aplicare.

Conform art. 17 alin.1, lit. a din actul normativ invocat mai sus, noua comisie (CNCI) validează/invalidează. în tot sau în parte, deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii stabilirii măsurilor reparatorii prin alte mijloace în afara celor prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

În ce priveşte fondul cauzei, pârâta a arătat că pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate în raport cu dispoziţiile legale în vigoare.

Astfel,  reclamantul ******, în calitate de moştenitor al foştilor proprietari a formulat şi depus notificările nr. ***/2001 şi ***/2001, având ca obiect terenul situat în municipiul Bucureşti, *******, respectiv terenul situat în municipiul Bucureşti, fosta *******.

În dovedirea dreptului de proprietate a fost depus actul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. **** de Tribunalul Ilfov - Secţia Notariat, ***** au vândut aceste imobile către societatea ****, terenurile în suprafaţă de 4363 mp şi 692 mp fiind înscrise în cartea funciară pe numele acestei societăţi, conform proceselor verbale nr**** şi nr. *****.

Conform procesului verbal al Adunării Generale din 30.06.1946 erau 50.000 acţiuni şi figurau ca acţionari ai acestei firme următorii: succesorii lui **** cu 6000 acţiuni, ***** cu 8766 acţiuni, ***** cu 29000 acţiuni, ***** cu 600 acţiuni, C***** cu 3334 acţiuni, ***** cu 2200 acţiuni şi ****** cu 100 acţiuni.

În anul 2011, reclamantul a formulat o acţiune în contradictoriu cu Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa să constate calitatea sa de persoană îndreptăţită la obţinerea de despăgubiri, pentru terenurile situate în Bucureşti, ****** (3783 mp) şi nr. **** (720,94 mp), terenuri ce au aparţinut societăţii “****”, naţionalizată, precum şi să fie obligată pârâta la emiterea unei decizii de acordare a măsurilor reparatorii.

Prin Decizia civilă nr. ****, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. *****, instanţa a admis în parte cererea modificată şi a obligat pârâta AAAS să emită dispoziţie/decizie cu propunere de despăgubiri pentru 38.366 acţiuni deţinute de autorii reclamantului şi de reclamant, la fosta SC ****” - societate anonimă, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În executarea hotărârii judecătoreşti nr. ****/2013, AAAS a emis în favoarea reclamantului, Decizia nr. **** din ****13, prin care a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. d-lui ******(...). pentru 38.366 acţiuni deținute în nume propriu si de către autori la fosta SC ***** - societate anonimă. în sumă de 1.300.303 lei, calculată până la data de 28.02.2013.

Ulterior, dosarul aferent Deciziei nr. ****/***.2013, emisă de AAAS, precum şi întreaga documentaţie stat la baza emiterii acesteia, a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, sub nr. ****/CC.

 În condiţiile date, dosarul de despăgubire nr. ****/CC se înscrie în situaţia prevăzută de legiuitor la art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013.

Pârâta ********* a validat Decizia Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului şi a emis în favoarea reclamantului ******, Decizia de compensare nr. ******, în cuantum de 1.300.303 puncte.

A mai învederat  că, susţinerile reclamantului referitoare la nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti de către pârâta *********, sunt neîntemeiate, având în vedere că Decizia civilă nr. ****/2013 a fost pronunţată în contradictoriu cu AAAS, care de altfel, respectând această hotărâre a emis în favoarea d-lui ******, Decizia nr. ****/****.2013.

În acelaşi timp, pârâta *********, a soluţionat dosarul de despăgubire nr. ****/CC, în mod corect şi cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale în vigoare, aplicabile în materia retrocedărilor.

Referitor la pretenţia reclamantului de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi nu a deciziei de compensare prin puncte, pârâta a arătat că este  neîntemeiată.

Astfel, odată cu modificarea cadrului normativ din domeniul restituirii proprietăţilor prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a dat posibilitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida dosarele de despăgubire soluţionate în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziţiile cu caracter tranzitoriu ale art. 41 din lege a fost stabilită şi modalitatea punerii în executare de către CNCI a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile până la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

În acest context, pârâta a precizat că în procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013,  poate emite titluri de despăgubire şi decizii de compensare.

Titlurile de despăgubire se emit doar pentru cele două situaţii expres si limitativ prevăzute la art. 41 alin din lege: în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare legii, precum si în cazul sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive si irevocabile la data intrării în vigoare a legii.

În situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instanţa a obligat doar la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (5), potrivit cărora, dosarul de despăgubire va fi soluţionat în condiţiile art. 21 din lege, iar în cazul validării dispoziţiei/deciziei entităţii învestite de lege, ********* va emite o decizie de compensare prin puncte.

Această interpretare dată dispoziţiilor legale este susţinută şi de opinia Curţii Constituţionale, exprimată prin Decizia nr. 269/2014.

Faţă de toate argumentele expuse, pârâta a solicitat  admiterea excepţiei invocate, iar pe fond respingere acţiunii ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate dispozițiile cuprinse in Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr.247/2005, Legea 165/2013 modificată şi completată arin Legea nr. 368/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.

La data de 17.09.2015 reclamantul ******a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor și argumentelor paratei *****, în cuprinsul acesteia fiind reluate argumentele expuse în motivarea cererii de chemare în judecată.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat în copie dosarul administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele :

Prin decizia civilă nr. ****/****2013 pronunțată de Curtea de Apel București –Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și Familie,  irevocabilă, pârâta din acea cauză, ****** a fost obligată să emită dispoziție/decizie cu propunere de acordare de despăgubiri pentru 38366 acțiuni deținute de autorii reclamantului ******la fosta SC **** – societate anonimă, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.

În executarea acestei hotărâri judecătorești, Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului  a emis la data de ****, decizia nr. ****, prin care a propus acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, în sumă de 1.300.303 lei calculată până la data de 28.02.2013, dispunându-se, totodată, înaintarea deciziei către Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 16 alin.8 din Titlul VII al legii nr. 247/2005.

La data de 26.03.2015,  pârâta **** a emis decizia de compensare nr. ****** prin care  a decis validarea Deciziei Autorității pentru Administrarea Activelor Statului și a stabilit că măsurile reparatorii în 1.303.303 puncte în favoarea reclamantului ******.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat prezenta contestație, considerând că este îndreptățit la obţinerea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire având ca obiect suma de 1.300.303 RON, iar nu 1.300.303 puncte, urmând ca valorificarea titlului de despăgubire să se facă potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, care este aplicabil, întrucât astfel, s-a decis printr-o hotărâre judecătoreasca, pronunţata și rămasă irevocabilă înainte de apariţia Legii nr.165/2013.

Examinând contestația prin raportare la argumentele expuse de reclamant, a probatoriului administrat și al prevederilor legale incidente, Tribunalul constată caracterul neîntemeiat al acesteia.

Astfel, se constată că prin decizia civilă nr. ****/****.2013 pronunțată de Curtea de Apel București –Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și Familie,  irevocabilă, ****** a fost obligată să emită dispoziție/decizie cu propunere de acordare de despăgubiri pentru 38366 acțiuni deținute de autorii reclamantului ******la fosta SC **** – societate anonimă, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.

Potrivit disp. art. 41 alin. 1 din legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

Așa fiind, raportând textul legal menționat situației de fapt dedusă judecății, Tribunalul observă că reclamantul nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele avute în vedere de acesta.

Astfel, se constată că reclamantul nu deține o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție, care să stabilească suma  cu titlu de despăgubire, prin  decizia civilă nr. ***/****2013 pronunțată de Curtea de Apel București –Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și Familie, irevocabilă, **** fiind obligată să emită dispoziție/decizie cu propunere de acordare de despăgubiri pentru 38366 acțiuni deținute de autorii reclamantului ******la fosta SC ***** – societate anonimă, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.

De asemenea,  se constată că reclamantul nu se încadrează nici în prima ipoteză art. 41 alin.1, în privința sa nefiind aprobate despăgubiri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013.

Așa fiind, Tribunalul constată că ipoteza dedusă judecății  nu  se circumscrie  prevederile art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013, întrucât contestatorul nu deține o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție, care să stabilească suma  cu titlu de despăgubire, după cum nu se încadrează nici în prima ipoteză art. 41 alin.1, în privința sa nefiind aprobate despăgubiri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013. 

Împrejurarea că anterior intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului emisese decizia nr. ****/****.2013, prin care a propus acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, în sumă de 1.300.303 lei calculată până la data de 28.02.2013, nu constituie un argument în favoarea tezei susțină de reclamant.

Astfel, este adevărat că potrivit disp. art. 31 din legea nr. 10/2001, aplicabil în ipoteza  persoanelor fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, situație în care se regăsește și reclamantul din prezenta cauză, măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor,prin decizia motivată a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului,  însă emiterea în aceste condiții a deciziei  nr. ****/****.2013 de către AAAS nu echivalează cu situația premisă a art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013,  în sensul că suma cu titlu de despăgubire fusese stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Or, așa cum se poate observa, prin decizia Curții de Apel s-a statuat irevocabil în sensul obligări AAAS la emiterea dispoziției/deciziei cu propunere de acordare de despăgubiri pentru 38366 acțiuni deținute de autorii reclamantului ******la fosta SC ***** – societate anonimă, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.

Prin urmare în executarea hotărârii judecătorești pronunțată și în acord cu prevederile art. 31 anterior evocat, AAAS a emis decizia nr. ***, aceasta fiind înaintată către Comisie Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea definitivării procedurii administrative, conform art. 16 din titlul VII al legii nr. 247/2005. Or, mai înainte de finalizarea acestei proceduri, care presupunea stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu se poate considera, contrar susținerilor reclamantului că în favoarea sa se impunea emiterea unui titlu de despăgubire conform prevederilor legii nr. 247/2005.

Chiar în considerentele hotărârii judecătorești pe care reclamantul își fondează întreaga apărare, se reține cu putere de lucru judecat că pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire prin echivalent se impune a fi urmată o procedură administrativă, potrivit căreia evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent va fi atributul evaluatorilor desemnați autorizați, desemnați aleatoriu de către Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, Curtea a apreciat că procedura administrativă vizează stabilirea cuantumului pretențiilor de restituire prin echivalent, situație, în care ulterior finalizării procedurii administrative,….., întreaga documentație va fi înaintată Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Așadar, întrucât la data intrării în vigoare a noi legi nr.165/2013, procedura administrativă nu era finalizată,  reclamantul nu poate pretinde emiterea în favoarea sa a unui titlu de despăgubire.

În acest sens, Tribunalul are în vedere prevederile art. 41 alin.5 din actul normativ evocat, conform cu care, obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi (ipoteză în care se regăsește și reclamantul) se vor executa potrivit art. 2, pârâta procedând în mod legal și temeinic la emiterea decizie de compensare prin puncte.

Nu se poate considera, că acționând astfel, a fost încălcată puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești de către pârâtă și că autoritatea publică a cenzurat această hotărâre ori că legea a fost aplicată retroactiv, cum în mod neîntemeiat a susținut reclamantul.

În condițiile în care acesta nu deținea o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare  legii nr. 165/2013 prin care să fi fost stabilită suma cu titlu de despăgubire, decizia Curții de Apel invocată necuprinzând o asemenea dispoziție, reclamantul nu poate pretinde emiterea unui titlu de despăgubire în condițiile art. 41 alin.1 și 3 din legea nr. 165/2013. (alin. 3 - pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) . 

Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici aplicarea retroactivă a legii, Tribunalul considerând  în plus, că întrucât procedura administrativă nu era finalizată la data intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, prevederile sale erau pe deplin aplicabile conform art. 4.

În consecință, față de toate considerentele expuse, Tribunalul va respinge contestația ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia formulata de contestatorul ******, cu domiciliul ales la *****, cu sediul in Bucureşti, ******, în contradictoriu cu pârâta *********, cu sediul in Bucureşti, ******, ca neîntemeiată.

 Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă.

Pronunţată, azi, 08.10.2015, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, conform art. 396(2) cod procedură civilă.

PREŞEDINTE, GREFIER,

*************** ***************

Red.****./****/4 ex/27.11.2015

Domenii speta

Spete similare