Contestaţie act administrativ fiscal

Sentinţă civilă **** din 24.11.2015


DOSAR NR.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A(Fosta Sectia a IX-a) – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR…..

ŞEDINŢA  PUBLICĂ  DIN DATA DE 24.11.2015

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: IOANA DRĂGUŞANU

GREFIER: ELENA GEORGIANA BÎRCĂ

Pe rol  se află judecarea cererii de contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta….în contradictoriu cu pârâta…..,  având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 02.11.2015 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru, azi, 09.11.2015, 17.11.2015 şi pentru azi, 24.11.2015 când a hotărât următoarele :

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal la data de, sub numărul, formulată de reclamanta…. în contradictoriu cu pârâta….., s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea deciziei de calcul nr….., obligarea pârâtei la restituirea sumei de…. lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, la plata dobânzii fiscale de la data plăţii până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a cumpărat un autovehicul folosit, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv în ….. În vederea înmatriculării acestui autovehicul în România, a achitat o taxă pentru emisii poluante stabilită potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/2012, în sumă de lei, prin ordinul de plată nr…..

Reclamanta consideră că această taxă este nelegal aplicată, în condiţiile în care dispoziţiile interne contravin legislaţiei comunitare, respectiv art. 110 TFUE, cât şi în raport cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Constituţiei României, astfel că taxa trebuie restituită, cu atât mai mult cu cât aceasta a condiţionat înmatricularea autoturismului în România.

S-au invocat în drept dispoziţiile art. 148 din Constituţia României şi ale art. 110 din Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de dosarul nr..

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât nu există identitate de părți, obiect și cauză între cele două litigii.

Prin încheierea de ședință din data de, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, tribunalul reţine că reclamanta a achiziţionat un autovehicul folosit, importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din ….., achitând cu prilejul înmatriculării suma de….. lei, prin ordinul de plată nr….., taxă pentru emisii poluante ce a fost stabilită în temeiul Legii nr. 9/2012 prin decizia nr. a organului fiscal.

Tribunalul mai reţine că stabilirea taxei pentru emisii poluante s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidenţă în cauză, iar în condiţiile în care acestea sunt prioritare, ca forţă juridică celor naţionale, rezultă că decizia de stabilire a taxei pentru emisii poluante este nelegală şi urmează a fi anulată, urmând să se dispună şi restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menţionate în continuare.

Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţia României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din acelaşi articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituţii, garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competenţa, dar şi obligaţia instanţelor judecătoreşti de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilităţii normei interne cu reglementarea comunitară.

Tribunalul reţine că dispoziţiile art. 110 din Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naţionale şi produsele importate, având natură similară.

Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România şi apoi reintroduse în ţară.

Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spaţiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 110 din Tratat, instanţa fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislaţiei comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene cu prilejul soluţionării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.

Comparaţia se face în cazul de faţă între autoturisme second-hand din străinătate şi cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă pentru emisii poluante.  Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).

Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenţă de tratament s-a pronunţat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 şi C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.

În hotărârile Tatu (nr. C 402/09, 7 aprilie 2010) şi Nisipeanu (C 263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr o vechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ţine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiţii, reglementarea naţională menţionată are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.

Aceleaşi consideraţii se impun în ceea ce priveşte regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 şi, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Or, acelaşi regim a fost menţinut şi prin Legea nr. 9/2012, din moment ce aplicarea art. 4 alin. 2 a fost suspendată până în data de 01.01.2013.

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei pentru emisii poluante de faptul înmatriculării, deşi din cuprinsul Legii nr. 9/2012 rezultă că s-a urmărit realizarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pentru emisii poluante pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plăteşte”.

Conferind o forţă juridică superioară dispoziţiilor Legii nr. 9/2012, prin obligarea reclamantei la plata taxei pentru emisii poluante, în vederea înmatriculării autoturismului menţionat, s-au  încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanţa, în virtutea obligaţiei stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituţia României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenţei prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunţat de alineatul 2 al aceluiaşi articol din Constituţia României, va admite acţiunea reclamantului cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea sumei de lei.

În ceea ce priveşte dobânda, tribunalul constată că reclamantul pretinde un drept de creanţă accesoriu, fundamentându-şi pretenţiile pe lipsirea sa o perioadă de timp de folosinţa sumei de bani plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante şi pe întârzierea restituirii acesteia.

Or, precum în speţa de faţă, s-a reţinut de către Curtea de Justiţie în cauzele conexate Brasserie du pêcheur şi The Queen că instanţa naţională nu poate, în cadrul legislaţiei naţionale pe care o aplică, să condiţioneze repararea prejudiciului de existenţa unei culpe cu prevedere sau neglijenţă în cazul organismului de stat căruia îi este imputabilă încălcarea, fără a lua în considerare dacă aceasta este suficient de gravă.

Prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reprezintă o excepţie de la regula instituită de dispoziţiile Codului civil. Art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 instituie acel caz prevăzut de lege când dobânda curge de drept, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.

Textul nu poate fi interpretat în defavoarea persoanei îndreptăţite la dobânda legală  ce curge de la o dată anterioară, cum este cazul plăţii nedatorate, atunci când accipiens-ul este de rea-credinţă, cum este cazul Statului român, care prin autorităţile sale – legislativ şi executiv – a instituit o taxă neconformă cu Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene şi a perceput ilegal sumele pe care este obligat să le restituie.

Prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunţată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu referire la hotărârile pronunţate în cauzele C-68/1979 - Hans Just I c. Ministerului danez al impozitelor şi accizelor şi C-229/1996 Aprile - S.R.L., că posibilitatea reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenţei şi principiul efectivităţii. Or, aceasta presupune aplicarea dispoziţiilor de drept comun favorabile persoanei îndreptăţite, iar nu înlăturarea acestora pe baza unui text de lege instituit pentru cazul în care persoana îndreptăţită nu ar fi beneficiat de vreo dispoziţie care să prevadă punerea de drept în întârziere a autorităţilor.

În data de 18.04.2013, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza C-565/11, Mariana Irimie c. Administraţiei Finanţelor Publice şi a Administraţiei, statuând că dreptul Uniunii se opune unui regim naţional care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Instanţa va acorda reclamantului dobânda legală în materie fiscală, în cuantumul prevăzut de art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003, dar cu începere de la data încasării taxei, deoarece raportul juridic dedus judecăţii este de natură fiscală, iar principiul echivalenţei şi principiul efectivităţii, interpretate prin prisma hotărârii din cauza Irimie, impun ca părţile să beneficieze de acelaşi cuantum al dobânzii, cu singura distincţie că punerea în întârziere în cauza de faţă a intervenit de drept, prin faptul încălcării cu rea-credinţă a dreptului Uniunii Europene, la data perceperii taxei.

Prin urmare, instanţa va obliga pârâta la plata dobânzii legale, în materie fiscală, corespunzătoare sumei de lei de la data încasării până la plata efectivă.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa constată că pârâta a căzut în pretenţii, motiv pentru care se va face aplicarea dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ. şi va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acţiunea  formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta

Anulează decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr..

Obligă pe pârâtă la restituirea către reclamantă a sumei de lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, la care se adaugă dobânda legală în materie fiscală de la data plăţii până la data restituirii efective.

Obligă pe pârâtă la plata sumei de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la sediul Tribunalului Bucureşti.

 Pronunţată astăzi, 24.11.2015, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE IOANA DRĂGUŞANU

GREFIER  ELENA  GEORGIANA BÎRCĂ

Red. jud. I.D. /4 ex.

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. ……. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal.