Civil- pretentii

Sentinţă civilă 3423 din 11.12.2014


INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze civile constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de ….., sub nr. ……., reclamantul ……. a solicitat obligarea pârâtului …. la plata sumei de 1815,64 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată până la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a beneficiat, în perioada ….. de serviciile Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea – fiind internat în secţia chirurgie, ca urmare a unei agresiuni. Întrucât pârâtul nu a făcut niciun demers juridic pentru tragerea la răspundere a persoanei care i-a provocat leziunile, obligaţia de plată a serviciilor medicale furnizate pârâtului este în sarcina directă a acestuia, deoarece atitudinea de pasivitate a cauzat reclamantului un prejudiciu constând în contravaloarea serviciilor medicale, care trebuie recuperat potrivit art.313 din Legea nr.95/2006.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.998-999 Cod civ. coroborate cu art.313 din Legea nr.95/2006.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pârâtul a beneficiat de servicii medicale de urgenţă, fiind internat la secţia  chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea, în perioada …

Caracterul serviciilor medicale rezultă din Foaia de observaţie clinică generală.

Instanţa reţine că prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 şi a dispoziţiilor art.998-999 Cod civ. nu sunt incidente în cauză.

Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Într-adevăr, textul de lege este imperativ în privinţa obligaţiei furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenţa medicală, însă de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane şi nicidecum de la persoana vătămată.

Potrivit art.998-999 Cod civ.  - orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul.

În cauza dedusă judecăţii, reclamantul a făcut dovada doar a faptului că pârâtul a suferit vătămări, posibil ca urmare a unei agresiuni.

Legea garantează şi apără integritatea fizică a oricărei persoane, cu toate acestea, legiuitorul nu a instituit vreo obligaţie din partea persoanei vătămate de a formula plângere penală împotriva făptuitorului sau de a informa unitatea medicală, despre persoana care i-a provocat vătămarea, ori de a face vreun alt demers în vederea identificării persoanei agresorului.

Nefiind instituită nici o obligaţie legală în sensul celor arătate anterior, rezultă în mod evident că nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

Nesolicitând tragerea la răspundere a persoanei vinovate de vătămarea sa, pârâtul nu îşi încalcă o obligaţie, ci îşi exercită dreptul conferit de legea penală de a nu depune plângere în anumite cazuri în care acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În conformitate cu principiul că cel ce îşi exercită dreptul său nu vatămă pe nimeni (qui suo iure utitur, neminem laedit), instanţa reţine că fapta pârâtului de a nu solicita tragerea la răspundere penală a agresorului nu este una ilicită, susceptibilă să atragă răspunderea delictuală a acestuia, astfel că acţiunea va fi respinsă ca nefondată.