Sentinţă penală 40 din 29.10.2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 40

Şedinţa publică din 29 octombrie 2015

PREŞEDINTE: …………

GREFIER: …………….

Cu participarea reprezentanta Ministerului Public, procuror …….. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii penale pornite împotriva inculpatului Sz. A., trimis în judecată sub aspectul

săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

2 C.p. din 1969 (10 acte materiale) şi art. 5 C.p.

Dezbaterile asupra cauzei de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 369 al. 1 Noul Cod procedură

penală, în sensul că au fost înregistrate pe suport audio computerizat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2015, când părţile prezente au pus

concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă, iar instanţa, în vederea deliberării, a amânat pronunţarea

pentru 21 octombrie 2015, pentru 28 octombrie 2015, iar ulterior pentru 29 octombrie 2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 432/P/2013 din data de 19 decembrie 2014,

înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna sub dosar nr. 1887/119/2014 la data de 23 decembrie 2014, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului SZ. A., fiul lui Z. şi M., născut la data de …….. în mun. Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna,

domiciliat în mun. Sfântu Gheorghe, ………. judeţul Covasna, posesor al C.I. seria KV nr. …., CNP ………, căsătorit, stagiul

militar nesatisfăcut studii 11 clase, ocupaţia – tinichigiu vopsitor auto, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea

infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.

41 alin. 2 C.pen. vechi (10 acte materiale) şi art. 5 C.pen.

Prin actul de sesizare al instanţei, în esenţă, s-a reţinut că în urma unei percheziţii domiciliare ce a fost efectuată

în cadrul dosarului penal nr. 170/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, la imobilul aflat în proprietatea

numitului Sz. Z., au fost identificate într-un garaj acte de evidenţă contabilă aparţinând S.C. A… U…. S.R.L. Sibiu.

Persoana percheziţionată a menţionat că actele respective aparţin fratelui său, inculpatul Sz. A. şi au fost aduse în cursul

anului 2010 de acesta şi alţi doi prieteni ai săi.

Procedându-se la verificarea actelor de înfiinţare şi funcţionare a S.C. A… U….. S.R.L. s-a constatat că, la data de

21.02.2011, societatea a fost radiată din evidenţa O.R.C., urmare a închiderii procedurii falimentului.

Societatea a fost înfiinţată de numiţii Cs. K. L. şi I. C., ambii din localitatea Sibiu.

S.C. A.. U… S.R.L., a fost înregistrată iniţial la ORC de pe lângă Tribunalul Sibiu sub nr. de ordine …….., CUI ………, cu

sediul declarat în mun. Sibiu, ………, jud. Sibiu, ulterior, în luna aprilie 2008, în timpul unui control de fond parţial

declanşat de reprezentanţii DGFP Sibiu, asociaţii cedând părţile sociale ale firmei în favoarea inculpatului Sz. A. şi a

numitului B. Zs. Cu această ocazie s-a întocmit un proces verbal din care rezultă că toate actele societăţii au fost predate

noilor asociaţi.

Societatea a fost transcrisă la ORC de pe lângă Tribunalul Covasna, unde a fost înregistrată sub nr. ….., cu sediul în

mun. Sfântu Gheorghe, ……….., la adresa de domiciliu a inculpatului Sz. A. care a devenit şi noul administrator.

Prin rechizitoriu s-a menţionat că după cesiunea părţilor sociale, în perioada septembrie - decembrie 2008, SC A… U….

SRL a continuat să desfăşoare activităţi comerciale constând în achiziţia intracomunitară a 5 autoturisme second-hand şi

revânzarea acestora pe piaţa internă, după cum urmează:

1. Prin factura nr. 17295-908 din 19.09.2008, de la societatea …. din localitatea Nurenberg, Germania, s-a

achiziţionat un autoturism marca Mercedes C200 CDI W204, serie de identificare ……………, la preţul de 18.000 de euro (preţ fără

TVA).

În data de 17.09.2008, autoturismul a fost revândut prin factura nr.160 către martorul I. S. la valoarea de 67.513,90

lei, cu menţiunea „TVA inclus şi nedeductibil”.

În prezent autoturismul este înmatriculat sub nr. …. de martorul R. M. F., din localitatea ………., jud. Prahova.

2. Prin factura nr. 17296-908 din 19.09.2008, de la societatea ……… din localitatea Nurenberg, Germania, s-a

achiziţionat un autoturism marca Mercedes C200 CDI, serie de identificare ………, la preţul de 18.000 de euro (fără TVA).

Autoturismul a fost revândut în cursul lunii septembrie 2008 către martorul I. S. care, în data de 02.10.2008, l-a

înstrăinat martorului I. Ş. P. în schimbul sumei de 22.500 euro.

În prezent autoturismul este înmatriculat sub nr. ……… pe numele lui B. S. din …. – Argeş.

În data de 16.09.2008, prin ordin de plată semnat de inculpatul Sz. A., s-a achitat societăţii din Germania un avans de

1000 euro.

3. Prin factura nr. 62 din 24.09.2008, de la societatea …. din localitatea Meersbusch – Lank, Germania, s-a

achiziţionat un autoturism marca Mercedes C200 K, model Avantgarden - AMG - Sport Package, serie saşiu ……., cu preţul de

24.360 de euro (fără TVA).

Un avans, în valoare de 500 euro, a fost achitat în data de 16.09.2014 prin ordin de plată semnat de inculpatul Sz. A..

În data de 25.09.2008, autoturismul a fost revândut prin factura nr.167 către martorul I. C. la valoarea de 90.095,63

lei, cu menţiunea „TVA inclus şi nedeductibil”

Ulterior, autoturismul a fost înscris sub nr. ……., pe numele R. M. M. din …….., jud. Gorj.

4. În data 24.11.2014, de la societatea ……….. din localitatea Regensburg, Germania, s-a achiziţionat autoturismul marca

Mercedes C200 CDI, serie de identificare ………, la preţul de 19.600 euro (fără TVA).

Acesta a fost revândut către martorul B. H. la preţul de 20.900 euro, cel care a şi adus maşina din Germania şi a

înmatriculat-o sub nr. ………...

5. Prin factura nr.V2008/073 din 11.12.2008, de la societatea …….. din localitatea Leipzig, Germania, s-a achiziţionat

un autoturism marca Audi A4 Ambition, serie de identificare ………., cu preţul de 21.500 euro (fără TVA).

În data de 12.12.2008, autoturismul a fost revândut prin factura nr.184 către martorul I. C. la valoarea de 102.171,19

lei, cu menţiunea „TVA inclus, în sumă de 16.313,05 lei.”

În prezent, acesta este înmatriculat sub nr. ….., pe numele D. G. din Bucureşti.

De asemenea, s-a arătat că S.C. A…. U…. S.R.L. nu a înregistrat în evidenţele contabile niciuna dintre achiziţiile

intracomunitare sau livrările ulterioare şi nici nu le-a declarat organelor fiscale competente.

S-a precizat că furnizorii germani au facturat autoturismele fără TVA, fiind vorba de livrări în interiorul Comunităţii

Europene, astfel încât societăţii covăsnene îi incumba obligaţia de a colecta, cu ocazia revânzării, cota aferentă de TVA de

19%.

S-a mai arătat că prin raportul de constatare întocmit de către inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Covasna s-a stabilit că bugetul consolidat al statului a fost prejudiciat cu suma de 81.955 lei din care TVA

în sumă de 77.418 lei şi impozit pe profit în sumă de 4.537 lei.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie la data de 30.01.2012;

- declaraţiile inculpatului Sz. A.;

- declaraţiile martorilor B. Zs., I. C., Cs. K. L., B. H., I. Ş. P., R. M. M., R. M. F., I. S.;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 84789/14.11.2013 emis de Serviciul Criminalistic din cadrul

Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba;

- raportul de constatare a prejudiciului întocmit de inspectorii antifraudă şi înscrisurile anexate;

- adresa nr. 1109 din 07.07.2014 a A.J.F.P. Covasna şi înscrisurile anexate;

- adresa nr. 5914 din 19.07.2013 a D.G.F.P. Covasna şi înscrisul anexat;

- adresa nr. 58571 din 20.11.2014 a Primăriei mun. Sfântu Gheorghe;

- înscrisurile relevante aparţinând SC A…. U….. SRL, ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul

numitului Sz. Z., în cadrul dosarului penal nr. 170/P/2011 (ordine de plată, facturi);

- adresa nr. 58716 din 13.07.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a

Vehiculelor – judeţul Ilfov şi înscrisuri anexate.

Ulterior înregistrării dosarului, judecătorul de cameră preliminară a procedat potrivit dispoziţiilor art. 342 – 348

C.proc.pen.

Întrucât în cauză nu s-au formulat cereri sau excepţii referitoare la aspecte care pot face obiectul procedurii camerei

preliminare astfel cum este definit prin art. 342 C.proc.pen. şi apreciind că nici nu se impunea invocarea acestora din

oficiu, în temeiul art. 346 alin. 2 C.proc.pen., prin încheierea din data de 02 februarie 2015, s-a constatat legalitatea

rechizitoriului nr. 432/P/2013 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, a actelor de urmărire penală, precum şi a

administrării probelor obţinute prin mijloacele prevăzute de art. 97 alin. 2 C.proc.pen. şi totodată, s-a dispus începerea

judecăţii în cauză.

În faza de judecată, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii conform art. 375 C.proc.pen., însă

cererea sa a fost respinsă întrucât în urma audierii sale a rezultat că nu recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa.

Astfel, în baza art. 374 alin. 8 C.proc.pen., s-a procedat, în primă fază, la readministrarea, din oficiu, a unora

dintre probele administrate în faza de urmărire penală, iar ulterior, probatoriul a fost suplimentat la cererea inculpatului

care a solicitat reaudierea tuturor martorilor ascultaţi în faza de urmărire penală.

În aceste condiţii, în faza de judecată au fost audiaţi martorii I. C., Cs. K. L., B. H., I. Ş. P., R. M. M., R. M. F.

şi I. S., inculpatul renunţând la proba constând în audierea martorului B. Zs. De asemenea, s-a solicitat de la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Covasna, copia procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit în dosarul de urmărire penală nr.

170/P/2011.

Inculpatul a depus la dosar şi o cerere de contopire a pedepselor aplicate pentru fapte concurente cu infracţiunea

pentru care a fost cercetat şi judecat în cauză.

Din coroborarea întregului material probator, tribunalul reţine următoarele:

În data de 29.03.2007, S.C. A…. U….. S.R.L., a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu sub nr. de

……., având cod unic de înregistrare …… şi sediul declarat în mun. Sibiu, ………, jud. Sibiu.

Conform contractului încheiat în data de 10.04.2008, martorii Cs. K. L. şi I. C. au cesionat părţile sociale ale

societăţii A…. U…… S.R.L. către inculpatul Sz. A. şi martorul B. Zs. (filele 53 – 59 dosar u.p.).

Potrivit procesului-verbal întocmit în data de 14.04.2008, inculpatul Sz. A. a preluat personal de la foştii asociaţi,

Cs. K. L. şi I. C. toate documentele, registrele şi evidenţele contabile ale firmei cesionate (filele 60 – 61 dosar u.p.).

Ulterior cesionării, în data de 13.05.2008, societatea a fost transcrisă la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Covasna, unde

a fost înregistrată sub nr. …….., cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, ……….., la adresa de domiciliu a inculpatului Sz. A. care

avea calitatea de administrator al acesteia şi singurul cu specimen de semnătură la unităţile bancare unde firma avea conturi

deschise.

Inculpatul i-a împuternicit verbal pe martorii Cs. K. L. şi I. C. să efectueze acte de comerţ în numele societăţii A….

U…… S.R.L., chiar dacă aceştia nu mai aveau nicio calitate în cadrul firmei, respectiv să achiziţioneze autoturisme

second-hand din străinătate pe care să le revândă în ţară.

În aceste condiţii, societatea a achiziţionat cinci autoturisme din Germania pe care le-a revândut unor persoane fizice

pe teritoriul României, fără ca aceste operaţiuni să fie evidenţiate în vreun fel în actele contabile ale S.C. A….. U……

S.R.L.

Astfel, prin factura nr. 17295-908 din 19.09.2008, societatea …….. din localitatea Nurnberg, Germania, a înstrăinat

către A…. U….. S.R.L. un autoturism marca Mercedes C200 CDI W204, serie de identificare ………, în schimbul sumei de 18.000 de

euro la care nu s-a adăugat TVA, fiind vorba de o achiziţie intracomunitară (fila 83 vol. II dosar u.p.).

În data de 17.09.2008, autoturismul a fost revândut martorului I. S. la preţul de 67.513,90 lei, cu menţiunea „TVA

inclus şi nedeductibil”, conform facturii fiscale nr. 160/17.09.2008 (filele 85 şi 130 vol. II dosar u.p.).

Martorul I. S. , la rândul său, a înstrăinat autoturismul către martorul R. M. F. , în data de 14.11.2008, contra sumei

de 22.000 euro (fila 90 vol. I dosar u.p.).

Apoi, tot în data de 19.09.2008, societatea …….. din localitatea Nurnberg, Germania, a mai vândut un autoturism

societăţii administrate de inculpat, respectiv un Mercedes C200 CDI, cu serie de identificare …………., la preţul de 18.000 de

euro care, de asemenea, nu includea TVA, fiind emisă factura nr. 17296-908/19.09.2008 (fila 78, vol. II dosar u.p.). Anterior

vânzării-cumpărării, în data de 17.09.2008, inculpatul Sz. A. a achitat societăţii din Germania un avans de 1000 euro (filele

222 şi urm, vol. I dosar instanţă).

Şi acest autoturism a fost revândut către martorul I. S. care, la rândul său, l-a înstrăinat în data de 02.10.2008,

martorului I. Ş. P., în schimbul sumei de 22.500 euro (filele 77 şi 126 vol. II dosar u.p.).

Ulterior, conform facturii nr. 562 din data de 24.09.2008, a fost achiziţionat autoturismul marca Mercedes C200 K,

model Avantgarden - AMG - Sport Package, serie saşiu ……….8, în schimbul sumei de 24.360 de euro, fără TVA (fila 91, vol. II

dosar u.p.) din care s-a achitat un avans în valoare de 500 euro, în data de 17.09.2014, de către inculpatul Sz. A..

În data de 25.09.2008, autoturismul a fost revândut martorului I. C. , la preţul de 90.095,63 lei, cu TVA care l-a

înstrăinat către martora R M. M. din ……, jud. Gorj, în schimbul sumei de 26.000 euro.

În data 24.11.2014, de la societatea ……. din localitatea Regensburg, Germania, s-a achiziţionat autoturismul marca

Mercedes C200 CDI, cu serie de identificare …….., la preţul de 19.600 euro (fila 97, vol. II dosar u.p.).

Acest autoturism a fost revândut către martorul B. H. la preţul de 20.900 euro, cel care a şi adus maşina din Germania

în baza împuternicirii emise de societatea A…. U…. S.R.L. (fila 99 vol. II dosar u.p.).

Potrivit facturii nr. V2008/073 din 11.12.2008, S.C. A… U….. S.R.L., reprezentat de inculpatul Sz. A. a cumpărat de la

societatea ……….., Germania, autoturismul marca Audi A4, cu serie de identificare ………., la preţul de 21.500 euro.

În data de 12.12.2008, autoturismul a fost revândut către martorul I. C. la valoarea de 102.171,19 lei, din care suma

de 16.313,05 lei reprezenta T.V.A. (filele 80 şi 113 dosar u.p.).

S.C. A…. U…… S.R.L. a fost radiată în data de 21.02.2011 (fila 40 vol. I dosar instanţă).

Starea de fapt reţinută mai sus rezultă din întregul material probator administrat în cursul procesului penal.

Deşi inculpatul Sz. A. nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, declaraţia sa urmează a fi

înlăturată întrucât nu se coroborează cu restul probelor existente în dosar.

Astfel se reţine că iniţial, în faza de urmărire penală, inculpatul a fost audiat în calitate de martor, ocazie cu care

a negat orice implicare a sa în activitatea derulată în numele societăţii al cărei administrator era şi a susţinut că nu

cunoaşte detalii referitoare la tranzacţionarea celor cinci autoturisme (filele 51 – 54 vol. I dosar u.p.). Ulterior, după ce

a dobândit calitatea de suspect, respectiv inculpat, acesta a recunoscut acuzaţiile aduse la adresa sa, însă nu a fost audiat

în mod detaliat cu privire la faptele reţinute în sarcina sa (filele 41 – 44, 47 – 49, vol. I dosar u.p.).

În faza de judecată, inculpatul a dat o declaraţie amănunţită prin care deşi nu a recunoscut că ar fi comis fapta care

i se impută, totuşi a furnizat câteva detalii care confirmă învinuirea adusă împotriva sa (filele 41 – 43, vol. I dosar

instanţă). Astfel, acesta a precizat că odată cu societatea, a preluat de la foştii asociaţi toate documentele firmei şi ştia

ce obligaţii îi incumbă în calitate de administrator odată ce avea mai multe firme de care se ocupa. De asemenea, inculpatul

a mai susţinut că i-a împuternicit verbal pe martorii I. C. şi Cs. K. L., foştii administratori, să se implice în activitatea

societăţii, având în vedere că aceştia au avut experienţă în domeniul comercializării autovehiculelor second-hand. Mai mult,

însuşi inculpatul a arătat că avea cunoştinţă despre faptul că în numele firmei al cărei administrator era în acea perioadă

urma să fie achiziţionate din străinătate şi ulterior revândute în ţară autovehicule second-hand, deşi a încercat să îşi

atenueze răspunderea, susţinând că cei doi colaboratori de-ai săi, I. C. şi Cs. K. L. nu i-ar fi adus la cunoştinţă că acele

tranzacţii s-au şi efectuat. Însă, această din urmă afirmaţie este contrazisă de viramentele bancare efectuate personal de

inculpat în contul societăţilor vânzătoare, ……….. şi …….., în data de 17.09.2008 (filele 222 şi urm. Vol. I dosar instanţă)

care dovedesc plata sumelor de 1.000, respectiv 500 de euro cu titlu de avans din preţul solicitat în schimbul autoturismelor

achiziţionate.

Existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţiile martorilor I. C. şi Cs. K. L. conform cărora

inculpatul Sz. A. avea cunoştinţă despre fiecare tranzacţie comercială efectuată în numele societăţii A…. U…. S.R.L., acesta

fiind cel care semna facturile fiscale emise. Aceiaşi martori au învederat instanţei că îi înmânau inculpatului personal, în

numerar, contravaloarea autovehiculelor înstrăinate în numele societăţii.

De altfel, scopul urmărit de inculpat cu ocazia comiterii faptei, respectiv acela de a se sustrage de la plata

obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat reiese tot din declaraţiile celor doi martori şi din modalitatea de primire a

contravalorii autovehiculelor, respectiv în numerar în loc de virament bancar în contul societăţii, cum ar fi fost normal. În

acest mod, s-a urmărit ascunderea operaţiunilor comerciale care trebuiau evidenţiate şi înregistrate în contabilitate în

vederea calculării taxelor şi impozitelor aferente acestora.

Declaraţia martorului I. S. constituie, de asemenea, un mijloc de probă în susţinerea acuzaţiilor formulate prin actul

de sesizare, întrucât deşi acesta nu s-a întâlnit personal cu inculpatul şi nu îl cunoaşte pe acesta, avea cunoştinţă despre

cesionarea firmei de la care a cumpărat două dintre cele cinci autovehicule aduse din Germania, arătând că facturile fiscale

nu i-au fost înmânate în ziua semnării contractului de vânzare-cumpărare întrucât trebuiau semnate de noul administrator care

era din mun. Sf. Gheorghe, jud. Covasna.

Martorii B. H., I. Ş. P., R. M. M. şi R. M. F., subdobânditorii autovehiculelor vândute de firma inculpatului, confirmă

starea de fapt reţinută de instanţă şi se colaborează cu declaraţiile martorilor I. C. şi Cs. K. L., precum şi cu

înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale şi contractele care atestă derularea unor activităţi comerciale de

către S.C. A… U…. S.R.L., în perioada septembrie – decembrie 2008, activitate care nu a fost reflectată în evidenţele

contabile de către administratorul Sz. A.. Chiar dacă în momentul începerii urmăririi penale unele documente justificative

nu se mai găseau în posesia cumpărătorilor subsecvenţi sau la instituţiile competente, această circumstanţă nu are nicio

înrâurire asupra soluţiei ce se va pronunţa, în condiţiile în care declaraţia martorilor menţionaţi mai sus suplineşte aceste

lipsuri.

Instanţa mai reţine că potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 84789 din 14.11.2013, întocmit de

Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Alba (filele 97 – 113, vol. I dosar u.p.), inculpatul Sz. A. a semnat următoarele

documente:

- înscrisul intitulat „Ordin de plată” către Raiffeisen Bank, datat 16.09.2008, emis de S.C. A… U…. S.R.L. în favoarea

beneficiarului ……., la rubrica „ştampila şi semnăturile autorizate”;

- înscrisul în limba germană intitulat „Verbindliche Bestellung”, datat 15.09.2008, emis de ……….., către S.C. A…

U…..S.R.L., la rubrica „unterschrift des Kaufers”

- înscrisul în limba germană intitulat „An alle handlerkollegen/eu-export”, nedatat emis de ………., către S.C. A… U….

S.R.L., la rubrica „unterschrift und stempel”

- înscrisul intitulat „Ordin de plată” către Raifffeisen Bank, datat 16.09.2008, emis de S.C. A…… U…… S.R.L. în

favoarea beneficiarului …………., la rubrica „ştampila şi semnăturile autorizate”.

De asemenea, prin acelaşi raport, expertul a concluzionat că semnăturile existente pe următoarele acte reproduc

semnătura inculpatului:

- înscrisul în limba germană intitulat „Rechnung”, nr. 562 din 24.09.2008, emis de …….., către SC A….. U….. SRL,

semnătura depusă alături de impresiunea ştampilei inscripţionate „SC A….. U…… SRL”,

- înscrisul intitulat „Factură fiscală”, nr. 167 din 25.09.2008, emis de SC A… U….SRL pentru cumpărătorul I. C., la

rubrica „semnătura şi ştampila furnizorului”,

- înscrisul intitulat „Factură fiscală”, nr. 184 din 12.12.2008, emis de SC A… U…. SRL pentru cumpărătorul I. C. , la

rubrica „semnătura şi ştampila furnizorului”,

- înscrisul în limba germană intitulat „Verbindliche bestellung”, datat 04.12.2008, emis de ……, către SC A… U…. SRL,

la rubrica „unterschrift des kaufers”,

- înscrisul intitulat „Factură fiscală”, nr. 160 din 17.09.2008, emis de SC A… U…. SRL pentru cumpărătorul I. S., la

rubrica „semnătura şi ştampila furnizorului”,

- înscrisul în limba germană intitulat „Kaufvertrag”, datat 24.11.2008, emis de ….., către SC A…. U….. SRL, la rubrica

„stempel/ unterschrift kaufer”,

- înscrisul în limba germană intitulat „Versicherung gem.& 17a Abs. 2 Nr. 4 ustdv”, datat 24.11.2008 emis de către SC

A… U…. SRL la rubrica „unterschrift”,

- înscrisul în limba germană intitulat „vollmacht/ auftragserteilung”, datat 24.11.2008, emis către SC A…. U…. SRL, la

rubrica intitulată „Covasna Sfântu Gheorghe, 24.11.2008”,

- înscrisul în limba germană intitulat „Bestatigung uber die ankunft eines kauflich erworbenen fahrzeuges innerhalb der

europaischen gemeinschaft”, datat 24.11.2008, emis către SC A… U….. SRL, la rubrica intitulată „unterschrift geschaftsfuhrer/

inhaber/firmenstempen”.

Prezintă relevanţă nu numai concluziile finale ale specialistului care a întocmit raportul, dar şi examinările şi

constatările expuse de către acesta în conţinutul lucrării, respectiv că semnăturile în litigiu prezintă asemănări atât cu

caracter general, cât şi individual, caracteristicile specifice categorice argumentând fără dubiu comunitatea de autor grafic

a acestora. Cu alte cuvinte toate cele 17 semnături analizate au fost executate de aceeaşi persoană, chiar dacă concluziile

finale par a contrazice această constatare.

Apoi, expertul a mai precizat că examinând comparativ semnăturile în litigiu cu semnăturile martorilor I. C. şi Cs. K.

L., şi ale inculpatului Sz. A., a constatat existenţa mai multor asemănări în privinţa compoziţiei şi structurii, între

semnăturile în litigiu şi semnătura inculpatului, nu a martorilor, astfel cum s-a susţinut de către apărătorul ales al lui

Sz. A..

La formularea concluziilor finale, s-a ţinut cont şi de calitatea inferioară a copiilor puse la dispoziţia expertului

care au îngreunat analiza comparativă efectuată, ceea ce justifică şi nuanţarea concluziilor în sensul expus mai sus,

respectiv că unele dintre acte poartă semnătura inculpatului, iar semnăturile existente pe celelalte înscrisuri reproduc

semnătura acestuia.

Apoi, se mai reţine că în apărarea sa, inculpatul, prin apărătorul ales, a invocat faptul că nu s-a dovedit că avea

cunoştinţă de facturile emise de firma sa odată ce nu există nicio probă că acestea s-ar fi aflat în posesia sa. Această

apărarea s-a întemeiat pe faptul că în cuprinsul procesului-verbal de percheziţie domiciliară nu s-au indicat în mod expres

şi detaliat actele găsite la locuinţa fratelui inculpatului.

Însă, instanţa are în vedere că în procesul-verbal indicat mai sus s-a menţionat că la domiciliul fratelui inculpatului

au fost identificate şi ridicate acte aparţinând societăţii A… U…. S.R.L., iar inculpatul însuşi a declarat că toate actele

primite de la martorii I. C. şi Cs. L. le-a depozitat la fratele său. Astfel, nu poate invoca în favoarea sa faptul că nu

avea cunoştinţă de existenţa facturilor care trebuiau evidenţiate în contabilitatea firmei, mai ales că le-a şi semnat.

În concluzie, probele analizate mai sus dovedesc existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea

infracţiunii de evaziune fiscală şi înlătură prezumţia de nevinovăţie instituită în beneficiul acestuia prin art. 99 alin. 2

C.proc.pen. şi art. 6 paragraful 2 C.E.D.O.

Înainte de a trece la încadrarea juridică a faptei, faţă de modificările legislative intervenite în cursul cercetării

judecătoreşti, se impune analiza legilor succesive pentru a determina legea penală mai favorabilă aplicabilă în speţă,

potrivit art. 5 C.pen.

Art. 5 alin. 1 C.pen. prevede că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei

au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

De asemenea, conform alin. 1 al art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, în cazul

succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi

complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Se constată că în ceea ce priveşte art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, ce incriminează ca infracţiune fapta

ce constituie obiectul prezentei cauze, nu s-au adus modificări prin intrarea în vigoare a Noului Cod penal, nici sub

aspectul conţinutului constitutiv, nici al pedepselor principale sau limitelor acestora.

Totuşi, legea penală mai favorabilă este legea mai veche, respectiv Codul penal din 1968 care cuprinde reglementări mai

puţin aspre sub aspectul tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni care trebuie luată în considerare de către

instanţă având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, din fişa de cazier judiciar al acestuia rezultând că a comis

numeroase fapte care se află în concurs cu infracţiunea pentru care a fost judecat în prezenta cauză. Sub acest aspect, se

are în vedere că în conformitate cu prevederile art. 34 C.pen. vechi, în cazul concursului de infracţiuni, se contopesc

pedepsele aplicate, adăugarea unui spor fiind lăsată la aprecierea instanţei, însă prin art. 39 C.pen., legiuitorul a

introdus aplicarea obligatorie a sporului în cazul concursului de infracţiuni. Pentru aceste motive, deşi în cazul

infracţiunii continuate prevederile noului cod ar fi mai favorabile inculpatului, întrucât conform dispoziţiilor Deciziei nr.

265/06.05.2015 a Curţii Constituţionale nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive, se vor aplica

dispoziţiile Codului penal din 1968 în ansamblul său.

În consecinţă, în drept, faptele inculpatului Sz. A. care, în perioada septembrie - decembrie 2008, în calitate de

administrator al S.C. A…. U….. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligaţiilor fiscale, a omis înregistrarea în evidenţele contabile a operaţiunilor de achiziţionare intracomunitară şi de

comercializare ulterioară pe piaţa internă a cinci autoturisme second-hand, cauzând bugetului consolidat al statului un

prejudiciu de 81.955 lei din care TVA în sumă de 77.418 lei şi impozit pe profit în sumă de 4.537 lei, întrunesc elementele

constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.

41 al. 2 C.pen. vechi (10 acte materiale) şi art.5 C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. vechi, respectiv dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele

de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub acest aspect se reţine că natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările şi modul de comitere a acesteia,

valoarea pagubei produse ca urmare a comiterii faptei penale, atitudinea inculpatului, antecedentele penale ale acestuia,

nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială a inculpatului, justifică aplicarea unei pedepse orientate spre

minimul special.

Ca urmare, se va aplica inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 9 alin.

1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. vechi (10 acte materiale) şi art. 5 C.pen., precum şi

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b şi c C.pen. vechi, pe o

durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform fişei de cazier judiciar al inculpatului (filele 113 – 114 vol. I dosar instanţă), inculpatul Sz. A. a fost

condamnat în repetate rânduri pentru fapte concurente cu infracţiunea din prezenta cauză.

Prin sentinţa penală nr. 159/03.03.2014 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 162/CU/20.06.2014 a

Curţii de Apel Tg Mureş, în baza art. 6 C.pen., s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.

16/01.04.2010 a Tribunalului Covasna, de la 6 ani şi 8 luni închisoare la 4 ani şi 8 luni. De asemenea, s-a dispus contopirea

pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 151/2012 a Judecătoriei Vatra Dornei, nr. 40/2011 a Judecătoriei Topliţa,

29/2012 a Tribunalului Covasna, 10/2010 a Tribunalului Covasna şi 16/2014 a Tribunalului Covasna, iar la pedeapsa rezultantă

de 4 ani şi 8 luni închisoare s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare. Prin aceeaşi hotărâre, s-a aplicat şi pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şi g C.pen. pe o durată de 3 ani.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 72/S/11.03.2015, pronunţată în dosarul nr. …. al Tribunalului Braşov, definitivă

prin necontestare la data de 30.03.2015, s-a dispus contopirea pedepselor menţionate mai sus şi cu pedeapsa aplicată

aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 113/S/18.04.2013 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. ………, definitivă

prin decizia penală nr. 3019 din 19.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În consecinţă, se va descontopi pedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa penală nr. 72/S/11.03.2015, pronunţată în

dosarul nr. ….. al Tribunalului Braşov, definitivă prin necontestare la data de 30.03.2015, şi vor fi repuse în

individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10/10.02.2010 a Tribunalului Covasna, pronunţată în

dosarul nr. …, definitivă prin neapelare la data de 22.02.2010;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza

II şi lit. b C.pen. pe o durată de 1 an, aplicată prin sentinţa penală nr. 113/S/18.04.2013 a Tribunalului Braşov, pronunţată

în dosarul nr. 7684/62/2012, definitivă prin decizia penală nr. 3019 din 19.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

(data faptei 12.01.2012);

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 151 din data de 5 decembrie 2012 a Judecătoriei

Vatra-Dornei, definitivă la data de 5.12.2012 prin nerecurare (data faptei februarie 2006);

- cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 40 din 17 martie 2011 a Judecătoriei

Topliţa, definitivă prin decizia penală nr. 293/30.03.2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş (data faptei martie 2006);

- cele două pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 29 din data de 14 iunie 2012 a

Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală nr. 2855/25.09.2013 a Î.C.C.J. (fapte din iulie-august 2008);

- pedepsele de: 2 ani şi 8 luni închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare, 1 an şi 8 luni

închisoare, 2 ani şi 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare, 8 luni închisoare, 4 ani şi 8 luni

închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 16 din 1 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală

nr. 1071/28.03.2013 a Î.C.C.J. (fapte din 2004-2006);

- sporul de 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b,

g C.pen. pe o durată de 3 ani, aplicate prin sentinţa penală nr. 159/03.03.2014 a Tribunalului Harghita, definitivă prin

decizia penală nr. 162/CU/20.06.2014 a Curţii de Apel Tg Mureş.

Se va menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată

inculpatului Sz. A., prin sentinţa penală nr. 10/10.02.2010 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr. …./119/2009,

definitivă prin neapelare la data de 22.02.2010.

Se va constata că prin sentinţa penală nr. 72/S/11.03.2015, pronunţată în dosarul nr. …./62/2014 al Tribunalului Braşov

a fost înlăturată dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse.

Apoi, contopirea tuturor pedepselor se va realiza cu respectarea dispoziţiilor deciziei nr. 42/2008 pronunţată de

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, având în vedere că faptele pentru care

inculpatul a fost condamnat atât prin prezenta hotărâre, cât şi prin sentinţele penale nr. 151/2012 a Judecătoriei Vatra

Dornei, nr. 40/2011 a Judecătoriei Topliţa, 29/2012 a Tribunalului Covasna, 10/2010 a Tribunalului Covasna şi 16/2014 a

Tribunalului Covasna, au fost comise înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 10/10.02.2010 a Tribunalului

Covasna prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa

închisorii prin sentinţa penală nr. 113/S/18.04.2013 a Tribunalului Braşov s-a săvârşit în termenul de încercare.

În concluzie, în baza art. 36 C.pen. vechi, art. 33 lit. a C.pen. vechi, art. 34 C.pen. vechi , cu aplicarea art. 5

C.pen., se va dispune contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 1 an închisoare

aplicată prin sentinţa penală nr. 10/10.02.2010 a Tribunalului Covasna, 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.

151 din data de 5 decembrie 2012 a Judecătoriei Vatra-Dornei, cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate prin

sentinţa penală nr. 40 din 17 martie 2011 a Judecătoriei Topliţa, cele două pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate prin

sentinţa penală nr. 29 din data de 14 iunie 2012 a Tribunalului Covasna, pedepsele de: 2 ani şi 8 luni închisoare, 1 an şi 8

luni închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare, 2 ani și 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 4

luni închisoare, 8 luni închisoare, 4 ani şi 8 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 16 din 1 aprilie 2011 a

Tribunalului Covasna, la care adaugă sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 159/03.03.2014 a

Tribunalului Harghita, astfel rezultând pedeapsa principală de 5 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. 3 C.pen. vechi, cu aplicarea art. 5 C.pen. şi art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, alături de

pedeapsa principală se va aplica şi pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a

teza II, lit. b și c C.pen. vechi pe o durată de 3 ani.

Deşi prin sentinţa penală nr. 159/03.03.2014 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr.

162/CU/20.06.2014 a Curţii de Apel Tg Mureş, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66

lit. a, b şi g C.pen. pe o durată de 3 ani, în urma contopirii pedepselor se va interzice exercitarea drepturilor prevăzute

de vechiul Cod penal, întrucât Decizia nr. 265/06.05.2015 a Curţii Constituţionale nu permite combinarea prevederilor din

legi succesive, în aplicarea art. 5 C.pen., iar conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi

penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică

potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, care în speţă este legea

veche.

De altfel, în opinia instanţei, prin această modalitate de contopire a pedepsei complementare nu se încalcă principiul

autorităţii lucrului judecat întrucât dreptul prevăzut la art. 66 lit. g C.pen. are corespondent şi în legea veche, fiind

identic cu cel reglementat în cuprinsul art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. vechi.

Apoi, în baza art. 39 alin. 1 C.pen., art. 34 C.pen. vechi şi art. 35 alin. 3 C.pen. vechi, cu aplicarea art. 5 C.pen.

şi art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, se va contopi pedeapsa rezultată mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentinţa penală nr. 113/S/18.04.2013 a Tribunalului Braşov, urmând a se executa pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare

la care se adaugă un spor de 10 luni pentru sancţionarea perseverenţei de care a dat dovadă inculpatul, astfel încât în

final, acesta va executa pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a teza II, lit. b și c C.pen. vechi pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C.pen. vechi cu aplicarea art. 5 C.pen. şi art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, se vor interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b şi c C.pen. vechi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 36 alin. 3 C.pen. vechi, cu aplicarea art. 5 C.pen., se va deduce din pedeapsa de 6 ani închisoare,

perioada executată de inculpat, de la data de 12 februarie 2009 până la data de 30 octombrie 2009 şi de la data de 30 aprilie

2012 până la data de 05 mai 2015 (inculpatul fiind liberat condiţionat în data de 05.05.2015, astfel cum reiese din adresa

Penitenciarului Codlea depusă la fila 142, vol. I al dosarului instanţei).

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 136/2015 din 30.03.2015 emis de Tribunalul Braşov în baza

sentinţei penale nr. 72/S/11.03.2015, pronunţată în dosarul nr. …../62/2014 al Tribunalului Braşov şi se va dispune emiterea

unui nou mandat.

În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie a

dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 2 alin. 1 şi art. 6 alin. 11 din O.G. nr. 75/2001, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii, dispozitivul acesteia se va comunica Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov, pentru efectuarea

menţiunilor în cazierul fiscal al inculpatului.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa reţine că partea vătămată A.N.A.F.- D.G.F.P. Covasna s-a

constituit parte civilă în cadrul procesului penal împotriva inculpatului pentru suma de 81.955 lei, reprezentând impozite şi

taxe, împreună cu accesoriile ce se vor calcula inclusiv până la data plăţii debitului (filele 26 – 28, vol. I dosar

instanţă).

Temeinicia pretenţiilor civile rezultă, fără dubiu, din actele depuse la dosarul de urmărire penală, respectiv din

raportul de constatare nr. 432/P/2013 întocmit de inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Covasna (filele 117 – 123 vol. I dosar u.p.), ale cărui concluzii sunt susţinute şi de celelalte acte depuse la dosar,

respectiv de facturile fiscale şi chitanţele la care s-a făcut referire mai sus, emise de S.C. A…. U…… S.R.L.

În consecinţă, întrucât în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale astfel cum sunt reglementate

prin art. 998 şi urm. C.civ. vechi (aplicabil în speţă faţă de data comiterii infracţiunilor care este anterioară intrării în

vigoare a Noului Cod civil) şi acţiunea civilă formulată a fost dovedită prin înscrisuri, în conformitate cu art. 397

C.proc.pen., se va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrară

Fiscală, prin Direcţia Generală Regională al Finanţelor Publice Braşov, şi în consecinţă, inculpatul Sz. A. va fi obligat să

plătească acesteia suma de 81.955 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, cu accesoriile ce

curg de drept, până la data plăţii efective.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c C.proc.pen., se va respinge cererea formulată de partea civilă de instituire a măsurii

asiguratorii asupra bunurilor inculpatului întrucât din verificările efectuate de instanţă rezultă că aceste nu deţine în

proprietate bunuri mobile sau imobile. Or, luarea măsurii asigurătorii este condiţionată de existenţa unor bunuri în

patrimoniul inculpatului în momentul instituirii sechestrului, concluzie care se desprinde din analiza dispoziţiilor art. 252

şi 253 C.proc.pen. conform cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze

bunurile sechestrate, după care să încheie un proces-verbal în care să descrie în amănunt aceste bunuri.

În conformitate cu art. 398 C.proc.pen. raportat la art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul va fi obligat să plătească

statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (550 lei pentru faza de urmărire penală şi 450 lei pentru cele

nouă termene stabilite în faza de judecată). Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, av. R. Zs., în cuantum de

200 lei, acordat prin încheierea din data de 07 septembrie 2015, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. vechi (10 acte materiale),

art. 5 C.pen. şi art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, condamnă inculpatul SZ. A., fiul lui Z. şi M., născut la data de

……….. în mun. ………, judeţul Covasna, domiciliat în mun. …………….., posesor al C.I. seria … nr. ….., CNP ….., căsătorit, stagiul

militar nesatisfăcut studii 11 clase, ocupaţia – tinighigiu vopsitor auto, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3

ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b şi c

C.pen. vechi, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C.pen. vechi cu aplicarea art. 5 C.pen. şi art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b şi c C.pen. vechi, ca pedeapsă accesorie.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa penală nr. 72/S/11.03.2015, pronunţată în dosarul nr.

…../62/2014 al Tribunalului Braşov, definitivă prin necontestare la data de 30.03.2015, şi repune în individualitatea lor

pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10/10.02.2010 a Tribunalului Covasna, pronunţată în

dosarul nr. …../119/2009, definitivă prin neapelare la data de 22.02.2010;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza

II şi lit. b C.pen. pe o durată de 1 an, aplicată prin sentinţa penală nr. 113/S/18.04.2013 a Tribunalului Braşov, pronunţată

în dosarul nr. …../62/2012, definitivă prin decizia penală nr. 3019 din 19.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie