Stăruinţa în conduita neconformă cu legea, motiv de respingere a cererii de înlocuire a amenzii cu avertisment

STĂRUINŢA ÎN CONDUITA NECONFORMĂ CU LEGEA, MOTIV DE RESPINGERE A CERERII DE ÎNLOCUIRE A AMENZII CU AVERTISMENT

Raportat la apărările petentei, instanţa reţine că petenta a fost sancţionată în repetate rânduri pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind paza şi transportul valorilor, în condiţiile în care valorile transportate sunt ridicate, iar riscul producerii unor evenimente care să conducă la sustragerea acestor valori este ridicat. De asemenea, consecinţele unui astfel de eveniment ar fi deosebit de grave fiind suficient în acest sens să se ia în considerare impactul pe care l-ar avea furtul banilor destinaţi plăţii pensiilor, plăţi care se efectuează prin intermediul petentei. În aceste sens, trebuie menţionat faptul că petenta a fost sancţionată în mod repetat şi a  refuzat însă să se supună obligaţiilor legale, întrucât din informaţiile obţinute din sistemul Ecris, se constată că pe rolul Judecătoriei Bistriţa a fost şi dosarul civil nr. 4../190/2011, având ca obiect plângerea contravenţională formulata de petentă împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. Y din 28.10.2010.

În ceea ce priveşte solicitarea petentei de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment, instanţa constată că aceasta nu poate fi aplicată în speţă atât datorită pericolului social ridicat al faptei săvârşite, prin prisma valorilor transportate, dar şi a caracterului repetat al săvârşirii acestei contravenţii, petenta nefăcând dovada îndreptării sale pe parcursul mai multor ani, chiar şi după numeroasele atenţionări, avertizări şi sancţiuni aplicate de intimat, manifestând o atitudine de pasivitate faţă de dispoziţiile legale în materie.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 3977/2015, pronunţată în dosarul nr. 818/190/2015

Prin plângerea contravenţională înregistrată la Judecătoria Bistriţa, la data de 29.01.2015, petenta C.N. P. ROMANA SA a solicitat instanţei, ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenţie seria PF nr. X încheiat la data de 17.12.2015 de intimatul IPJ B-N şi exonerarea de sancţiunea amenzii, iar, în subsidiar, în cazul reţinerii culpei sale, solicită înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertisment”.

În motivare se arată că în data de 17.12.2015 agenţii constatatori din cadrul IPJ BN au efectuat un control la O.J.  P. B-N, punct de lucru al C N P Română SA, în urma căruia, pentru efectuarea transportului fără plan de pază pentru transport bunuri sau valori cu valoare de peste 10.000 euro sau echivalent în lei a fost întocmit procesul verbal seria PF nr. X prin care a fost sancţionată petenta conform art. 25(1) din legea 333/2003, coroborat cu art. 58 lit. c).

Raportat la  aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, petenta invocă dispoziţiile HG nr. 301/2012 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, unde la art. 57 alin. 2 se menţionează expres faptul că pentru bunurile şi valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este necesara organizarea transportului de valori, în condiţiile legii.

Astfel, raportat la descrierea faptei contravenţionale, menţionată în cuprinsul procesului verbal contestat, întrucât agentul constatator nu face precizarea clară cu privire la cuantumul valoric al bunurilor şi valorilor transportate: ,,s-a constatat ca unitatea deşi transporta valori peste 10.000 Euro sau echivalent în lei (...)”, petenta solicită instanţei să reţină că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe şi care profita petentei, potrivit principiului în dubio pro reo, principiu complementar prezumţiei de nevinovăţie.

Având în vedere cele menţionate, solicită instanţei să procedeze la aplicarea dispoziţiilor art. 57 alin. 2 din HG nr. 301/2012 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, motivat de faptul ca aceasta lege nu sancţionează efectuarea transportului de bunuri şi valori în cuantum sub 10.000 euro, fără a fi respectate dispoziţiile legale în vigoare cu privire la cerinţele minime de securitate impuse de lege: Art. 57 (1) „Derularea transporturilor bunurilor şi valorilor se realizează cu respectarea următoarelor cerinţe minime: (2) Pentru cuantumuri sub 10.000 euro sau echivalentul în lei, nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condiţiile legii”.

Totodată, art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 prevede că sancţiunea stabilita trebuie sa fie proporţionala cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ori procesul verbal contestat nu cuprinde date din care sa rezulte modul în care a fost apreciat pericolul social al faptei constatate şi care este gradul acestui pericol.

În situaţia în instanţa va trece peste toate apărările formulate, în funcţie de situaţia de fapt expusa, de împrejurările săvârşirii faptei, gradul redus de vinovăţie al petentei şi apreciind în ansamblu, sa se constate ca gradul de pericol social al faptei săvârşite este minim, astfel încât nu este justificata măsura amenzii contravenţionale, fiind suficient avertismentul, solicită în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale. Apreciază că aplicarea sancţiunii contravenţionale a avertismentului ar fi suficienta pentru atenţionarea sa asupra gradului de pericol social al faptei săvârşite, sens în care solicită instanţei ca, în raport cu prevederile art. 21 alin. 3 coroborate cu cele ale art. 34 alin. l, art. 5 alin.2 şi art.7 din OG 2/2001 raportat la art.66 din Legea 333/2003 să dispună înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertisment”.

Mai mult, precizează ca au fost luate masuri pentru a respecta cerinţele comunicate de către IPJ, pentru organizarea unui plan de paza al transportului de valori şi anume cursele poştale auto sunt organizate cu doi însoţitori, dotaţi cu telefoane de serviciu şi spray iritant lacrimogen. Însoţitorii sunt calificaţi şi atestaţi parţial de către IPJ pentru agent de paza. Autoutilitarele care sunt folosite la efectuarea curselor poştale sunt prevăzute cu sisteme de alarma iar în cursul lunii ianuarie 2015 s-a demarat şi instalarea GPRS-urilor (sisteme de monitorizare şi localizare). Gropurile cu bani încărcate în autovehicule sunt depozitate în casete metalice care sunt fixate în podeaua maşinii şi asigurate cu lacăte.

În drept, se invocă art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, art.58 lit. c), art. 25 alin. 1 din Legea 333/2003, art. 3 (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii 333/2003, art. 57 din HG nr. 301/2012 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f.6).

Legal citat, intimatul IPJ B-N a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la filele 13-14 prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulată ca neîntemeiată.

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat, petenta a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 58 lit. „c” din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, reţinându-se de către agentul constatator că în data de 17.12.2014, ora 13.00, la controlul efectuat la sediul O J de P B-N s-a constatat că unitatea poştală transportă valori de peste 10.000 curo sau echivalentul în lei fără a avea întocmit şi avizat planul de transport de valori conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 333/2003.

Agentul constatator a întocmit procesul verbal atacat şi a sancţionat-o pe petentă cu amendă în cuantum de 2000 lei (minimul special prevăzut de lege), în conformitate cu prevederile art. 59 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.

De faţă la constatarea contravenţiei a fost numitul C.T., Şeful OJP B-N, care a semnat procesul verbal fără alte menţiuni.

Plângerea contravenţională este formulată în numele reprezentantului legal - director general dl. Al. P. şi este semnată doar de către consilierul juridic, fără aplicarea ştampilei unităţii şi fără a fi însoţită de dovada calităţii de reprezentant. În cazul în care aceste deficienţe nu au fost înlăturate cu ocazia regularizării plângerii, intimatul solicită anularea cererii.

Pe fondul cauzei intimatul apreciază că plângerea contravenţională este neîntemeiată.

În fapt, în urma unui control efectuat la sediul OJP BN din municipiul Bistriţa, str. .., agentul constatator a stabilit că petenta efectuează transport de valori monetare de peste 10.000 euro sau echivalentul în lei fără a îndeplini condiţiile prevăzute de Legea nr. 333, cu privire la întocmirea şi prezentarea spre avizare a planului de transport.

Fapta menţionată este prevăzută ca fiind contravenţie de art. 58 din Legea nr. 333/2003 rep. cu modificările şi completările ulterioare, unde se prevede că sunt contravenţii următoarele fapte: „ ... c) neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 25 alin. (1), şi neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi;”.

Art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „Paza transporturilor de bunuri şi valori sau a celor cu caracter special se organizează şi se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliţiei, care este obligatoriu şi în cazul, modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unităţilor la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele aparţinând unor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale. „

Fapta menţionată este sancţionată de art. 59 alin. (I) lit. b) din legea nr. 333/2003 cu amendă în cuantum de la 2000 la 5000 lei.

În opinia intimatei încadrarea juridică este corectă, agentul constatator indicând corect atât actul normativ cât şi încadrarea juridică exactă a faptei.

Raportat la apărările petentei, intimatul învederează faptul că petenta a fost sancţionată în repetate rânduri pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind paza şi transportul valorilor, în condiţiile în care valorile transportate sunt ridicate, iar riscul producerii unor evenimente care să conducă la sustragerea acestor valori este ridicat. De asemenea, consecinţele unui astfel de eveniment ar fi deosebit de grave fiind suficient în acest sens să se ia în considerare impactul pe care l-ar avea furtul banilor destinaţi plăţii pensiilor, plăţi care se efectuează prin intermediul petentei.

În susţinerea afirmaţiei că petenta a fost sancţionată în mod repetat, refuzând însă să se supună obligaţiilor legale, intimatul precizează că a mai fost pe rol şi dosarul civil nr. 4../190/2011, având ca obiect plângerea contravenţională formulata de petentă împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. … din 28.10.2010. Din dezbateri a rezultat că petenta a avut un plan de pază (nr. 103/2126/30.03.2010), care prevedea transportul valorilor cu autovehicule blindate şi personal de pază al SC G4S CASH SERVICIAS SRL, însă contractul cu societatea de pază a fost reziliat, iar transportul s-a efectuat de către petenta cu mijloace proprii, fără respectarea dispoziţiilor legale şi fără a exista un plan de pază întocmit şi avizat în condiţiile legii. Judecătoria Bistriţa a respins plângerea contravenţională prin sentinţa Civilă nr. 4747/2011, irevocabilă din data de 06.04.2012, prin respingerea recursului de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

În data de 05.04.2012 petenta a fost sancţionată din nou pentru încălcarea dispoziţiilor art. 60 lit. „c” din Legea nr. 333/2003 (forma în vigoare la data constatării). A formulat plângere contravenţională în care a invocat aceleaşi motive invocate în prezenta cauză, plângerea făcând obiectul dosarului civil nr. 4…/190/2012. Prin Sentinţa civilă nr. 311/2013 din data de 17.01.2013 Judecătoria Bistriţa a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, instanţa de fond reţinând, în baza probelor administrate, că procesul-verbal este temeinic, iar sancţiunea cu amendă este corect individualizată, în condiţiile în care anterior aplicării sancţiunii, petentei i s-au adus la cunoştinţă neregulile, nereguli pe care le-a recunoscut, dar nu le-a remediat. Sentinţa civilă menţionată a fost atacată de petentă cu recurs, respins ca nefondat prin Decizia nr. 594/2013 din 7.11.2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud irevocabilă.

Mai mult, după cele două sancţiuni despre care a făcut menţiune în data de 18.01.2013, petenta a fost sancţionată cu avertisment pentru aceeaşi faptă, fără ca sancţiunea să fie contestată dar şi fără a se remedia deficienţele. Sancţiunea din data de 18.01.2013, a fost aplicată conform procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. X. Ulterior, prin procesul verbal seria AP nr. X din data de 30.04.2013, petenta a fost sancţionată cu amenda în cuantum de 2000 lei pentru aceeaşi faptă, procesul verbal fiind atacat prin plângere contravenţională în dosarul civil nr. 4../190/2013. Şi în acest caz, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată, plângerea contravenţională, prin Sentinţa civilă nr. 7946 din 9.10.2013. Instanţa de apel, sesizată de petentă a respins apelul prin Decizia nr. 239/2014 din data de 12.06.2014. În data de 07.04.2014 petenta a fost sancţionată din nou contravenţional, pentru aceeaşi abatere, prin procesul verbal seria AP nr. X, plângerea contravenţională împotriva acestui proces verbal fiind respinsă de Judecătoria Bistriţa prin Sentinţa civilă nr. 8722/20114 din data de 03.11.2014, atacată cu apel în data de 23.02.2015.

Intimatul consideră că cele menţionate mai sus referitor la atitudinea petentei faţă de prevederile legale invocate sunt veridice.

Aplicarea legii celei mai favorabile ar presupune, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, nesancţionarea faptei care prin noul act normativ nu mai este considerată contravenţie ori aplicarea sancţiunii prevăzute de noul act normativ, dacă aceasta este mai mică decât cea prevăzută de actul normativ în vigoare la data săvârşirii contravenţiei. În speţa, nu există niciuna din cele două situaţii în care se aplică legea contravenţională mai favorabilă întrucât art. 26 alin. (1). art. 60 lit. „c” şi art. 61 lit. „b” din Legea nr. 333/2003 au în prezent aceiaşi conţinut normativ avut la data de 30.04.2013. Transporturile efectuate de petentă nu sunt plafonate la 10.000 de euro sau echivalentul în lei ci sunt superioare aşa cum rezultă din cele constatate cu ocazia controalelor efectuate la  sediul O.J.P. B-N. Acelaşi aspect rezultă şi din adresa nr. 312/706/3.03.2014 a OJP B-N.

Pericolul social este ridicat prin prisma valorilor transportate şi a caracterului repetat al faptei, caracter care rezultă din numeroasele atenţionări, avertizări şi sancţiuni anterioare şi cu atitudinea de pasivitate faţă de cerinţele legale ale petentei. Sancţiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, aşa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 şi este proporţională cu gravitatea faptei, individualizarea sancţiunii făcându-se prin aplicarea minimului special al amenzii. Prin urmare, intimatul apreciază că nu se impune reindividualizarea sancţiunii în sensul arătat de petentă, respectiv a înlocuirii amenzii cu avertismentul, petenta fiind avertizată în repetate rânduri, însă nu s-a conformat prevederilor legii. În concluzie, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii procesului verbal, intimatul solicită instanţei să constate că acesta îndeplineşte condiţiile de fond şi formă cerute de O.G. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator şi, prin urmare, să respingă ca neîntemeiată plângerea petentei.

În drept, s-au invocat art. 25 alin. (1), art. 58 lit. „c” şi art. 59 lit. b) din Legea nr. 333/2003; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. (3) din C.proc.civ..

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f.15-25), respectiv procesul-verbal atacat, raportul agentului constatator, procesul verbal de control din data de 17.12.2014, procesele verbale constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. X din data 30.04,2013 şi AP nr. Y din data de 07.04.2014 (pentru a dovedi repetabilitatea faptei), adresa nr. 312/706/3.03.2014 a O.J.P. B-N (din care rezultă că petenta cunoaşte situaţia şi s-a angajat să remedieze deficienţele), Sentinţa civilă nr. 8722/2014 a Judecătoriei Bistriţa (tot cu titlu de exemplu privind atitudinea petentei faţă de prevederile legale).

Legal citată, petenta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare la filele 29-30 prin care a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză să dispună în principal, admiterea plângerii aşa cum a fost formulată şi în consecinţa anularea procesului verbal contestat şi exonerarea petentei de sancţiunea amenzii, în subsidiar, în cazul în care va fi totuşi reţinută culpa în sarcina petentei, solicită înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertisment” datorita gradului redus de vinovăţie.

Petenta arată că toate demersurile înaintate în prezenta cauza au fost, respectiv vor fi formulate de către consilierul juridic G.T.Ş., care este împuternicit de către reprezentantul legal al companiei, director general Al. P., pentru a redacta şi depune în termen legal a plângerii contravenţionale, a răspunsului la întâmpinare, notelor de şedinţa, concluziilor scrise, administrarea de probe, redactarea altor cereri necesare şi utile în cauza. De asemenea, sus-numitul este împuternicit pentru reprezentarea şi apărarea intereselor C.N. P. Romana SA. în toate fazele procesuale precum şi pentru redactarea şi depunerea întâmpinărilor, notelor de şedinţa, a concluziilor scrise, altor cereri în căile de atac, administrarea de probe etc., obţinerea hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în cauza respectiva

În fapt, petenta arată că susţine afirmaţiile formulate cu ocazia depunerii plângerii contravenţionale precum şi pune în discuţie şi faptul că procesul verbal contestat este nelegal şi cuprinde grave vicii de formă.

Procesul verbal de contravenţie trebuie sa îndeplinească toate condiţiile de forma prevăzute de lege, sancţiunea nerespectării acestora atrăgând consecinţa nulităţii absolute a actului, în condiţiile nerespectării unor dispoziţii de natura imperativa a legii sau anularea actului pentru nelegalitate în situaţia nerespectării celorlalte dispoziţii.

Procesul verbal contestat este întocmit cu nerespectarea condiţiilor impuse pentru validitatea procesului verbal.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanţa 2/2001 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal”, iar după cum se poate observa din simpla lecturare a procesului verbal aceste menţiuni nu există.

În ceea ce priveşte aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, petenta reiterează aspectele invocate în cuprinsul cererii introductive.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria PF nr. X, încheiat la data de 17.12.2014 de către intimatul IPJ BN, petenta CN P Română SA a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 2.000 lei, în temeiul art. 58 litera c) din Legea 333/2003, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin.1 din aceeaşi lege, reţinându-se în sarcina sa că a transportat valori monetare, peste 10.000 euro sau echivalentul în lei fără a avea întocmit şi avizat planul de transport al valorilor, constatată în data de 17.12.2014, la ora 15.00, în urma unui control efectuat la OJP BN.

Actul sancţionator îndeplineşte toate cerinţele de legalitate prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute (cuprinde menţiunile privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientei, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator).

 În privinţa invocării legii contravenţionale mai favorabile, instanţa reţine următoarele:

 Potrivit art. 3 din Legea nr. 333/2003 în funcţie de importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin, conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliţiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalităţi concrete de organizare şi de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, paza cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societăţi specializate.

Ca atare, se reţine că modalităţile concrete în care se organizează şi se execută paza, respectiv prin efective de jandarmi, paza cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societăţi specializate sunt alese in funcţie de importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin.

 Or, norma prevăzută de art. 25 din Legea nr. 333/2003 impune obligaţia de a se asigura paza transporturilor bunurilor şi valorilor importante, constând în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale şi pietre preţioase, valori ştiinţifice, tehnice, de cultură şi artă, cu mijloace de transport anume destinate şi se realizează, după caz, cu jandarmi, gardieni publici, personal propriu sau al unei societăţi specializate de pază şi protecţie, înarmaţi cu arme de foc, în condiţiile legii.

 Astfel,  legea impune paza transporturilor de bunuri şi valori importante şi specifică printre aceste bunuri şi valorile şi sumele de bani, fără să fie prevăzută vreo condiţie privitoare la cuantumul acestora. O astfel de chestiune, respectiv dacă suma este sau nu importantă sau semnificativă, nu poate să rămână la aprecierea societăţii si nu poate să constituie o cauză exoneratoare de răspundere atunci când opinia conducătorului unităţii nu coincide cu cea a agentului constatator.

Pe de altă parte, aplicarea legii celei mai favorabile ar presupune, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, nesancţionarea faptei care prin noul act normativ nu mai este considerată contravenţie, ori aplicarea sancţiunii prevăzute de noul act normativ, dacă aceasta este mai mică decât cea prevăzută de actul normativ în vigoare la data săvârşirii contravenţiei. În speţa de faţă nu există niciuna din cele două situaţii în care se aplică legea contravenţională mai favorabilă întrucât art. 25 alin. (1), art. 58 lit. „c” şi art. 58 lit. „b” din Legea nr. 333/2003 au în prezent acelaşi conţinut normativ avut la data de 17.12.2014, data constatării faptei.

De altfel, din procesul-verbal de control din data de 17.12.2014 , depus în copie la fila 17 din dosar, rezultă că valorile monetare se efectuează cu două autovehicule (VW C şi D 1304) dotate cu lăzi de valori de capacitate mică în care nu încap toate valorile monetare transportate, autovehiculele nu sunt dotate cu sistem GPS, sunt însoţite de personal neînarmat şi maşinile nu sunt blindate, precum şi faptul că se transportă valori „de peste 10.000 EURO „ - acest ultim aspect fiind declarat în mod expres de către şeful OJP B-N, care a precizat că realizează transport de valori între 10.000 Euro şi 100.000 Euro sau echivalentul în lei.

Fapta menţionată este prevăzută ca fiind contravenţie de art. 58 din Legea nr. 333/2003 rep. cu modificările şi completările ulterioare, unde se prevede că sunt contravenţii următoarele fapte: „ ... c) neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 25 alin. (1), şi neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi;”.

Art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „Paza transporturilor de bunuri şi valori sau a celor cu caracter special se organizează şi se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliţiei, care este obligatoriu şi în cazul, modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unităţilor la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele aparţinând unor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale. „

Fapta menţionată este sancţionată de art. 59 alin. (I) lit. b) din legea nr. 333/2003 cu amendă în cuantum de la 2000 la 5000 lei.

Raportat la apărările petentei, instanţa reţine că petenta a fost sancţionată în repetate rânduri pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind paza şi transportul valorilor, în condiţiile în care valorile transportate sunt ridicate, iar riscul producerii unor evenimente care să conducă la sustragerea acestor valori este ridicat. De asemenea, consecinţele unui astfel de eveniment ar fi deosebit de grave fiind suficient în acest sens să se ia în considerare impactul pe care l-ar avea furtul banilor destinaţi plăţii pensiilor, plăţi care se efectuează prin intermediul petentei.

În aceste sens, trebuie menţionat faptul că petenta a fost sancţionată în mod repetat şi a  refuzat însă să se supună obligaţiilor legale, întrucât din informaţiile obţinute din sistemul Ecris, se constată că pe rolul Judecătoriei Bistriţa a fost şi dosarul civil nr. 4../190/2011, având ca obiect plângerea contravenţională formulata de petentă împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. Y din 28.10.2010.

 Din considerentele sentinţei civile nr. 4747/2011 pronunţate în acest dosar, rămasă irevocabilă, se reţine cu putere de lucru judecat faptul că petenta a avut un plan de pază (nr. 103/2126/30.03.2010), care prevedea transportul valorilor cu autovehicule blindate şi personal de pază al SC G4S CASH SERVICIAS SRL, însă contractul cu societatea de pază a fost reziliat, iar transportul s-a efectuat de către petenta cu mijloace proprii, fără respectarea dispoziţiilor legale şi fără a exista un plan de pază întocmit şi avizat în condiţiile legii. Judecătoria Bistriţa a respins plângerea contravenţională prin sentinţa civilă amintită mai sus, irevocabilă din data de 06.04.2012, prin respingerea recursului de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

În data de 05.04.2012 petenta a fost sancţionată din nou pentru încălcarea dispoziţiilor art. 60 lit. „c” din Legea nr. 333/2003 (forma în vigoare la data constatării). A formulat plângere contravenţională în care a invocat aceleaşi motive invocate în prezenta cauză, plângerea făcând obiectul dosarului civil nr. 4559/190/2012. Prin Sentinţa civilă nr. 311/2013 din data de 17.01.2013 Judecătoria Bistriţa a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, instanţa de fond reţinând, în baza probelor administrate, că procesul-verbal este temeinic, iar sancţiunea cu amendă este corect individualizată, în condiţiile în care anterior aplicării sancţiunii, petentei i s-au adus la cunoştinţă neregulile, nereguli pe care le-a recunoscut, dar nu le-a remediat. Sentinţa civilă menţionată a fost atacată de petentă cu recurs, respins ca nefondat prin Decizia nr. 594/2013 din 7.11.2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, irevocabilă.

După aplicarea celor două sancţiuni, petenta a fost sancţionată cu avertisment pentru aceeaşi faptă, fără ca sancţiunea să fie contestată, dar şi fără a se remedia deficienţele. Sancţiunea din data de 18.01.2013, a fost aplicată conform procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. Y. Ulterior, prin procesul verbal seria AP nr. X din data de 30.04.2013, petenta a fost sancţionată cu amenda în cuantum de 2000 lei pentru aceeaşi faptă, procesul verbal fiind atacat prin plângere contravenţională în dosarul civil nr. 4959/190/2013. Şi în acest caz, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată, plângerea contravenţională, prin Sentinţa civilă nr. 7946 din 9.10.2013. Instanţa de apel, sesizată de petentă a respins apelul prin Decizia nr. 239/2014 din data de 12.06.2014. În data de 07.04.2014 petenta a fost sancţionată din nou contravenţional, pentru aceeaşi abatere, prin procesul verbal seria AP nr. Z, plângerea contravenţională împotriva acestui proces verbal fiind respinsă de Judecătoria Bistriţa prin Sentinţa civilă nr. 8722/2014 din data de 03.11.2014, atacată cu apel în data de 23.02.2015.

Transporturile efectuate de petentă nu sunt plafonate la 10.000 de euro sau echivalentul în lei, ci sunt superioare aşa cum rezultă din cele constatate cu ocazia controalelor efectuate la  sediul O.J.P. B-N, acelaşi aspect rezultând şi din adresa nr. 312/706/3.03.2014 a OJP B-N, fila 20, dar chiar şi din declaraţia conducătorului unităţii sancţionate, care aşa cum s-a arătat mai sus, a declarat în mod expres că realizează transport de valori între 10.000 Euro şi 100.000 Euro sau echivalentul în lei, potrivit procesului-verbal de control întocmit la data de 17.12.2014 şi depus la dosarul cauzei la fila 17.

În ceea ce priveşte solicitarea petentei de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment, instanţa constată că aceasta nu poate fi aplicată în speţă atât datorită pericolului social ridicat al faptei săvârşite, prin prisma valorilor transportate, dar şi a caracterului repetat al săvârşirii acestei contravenţii, petenta nefăcând dovada îndreptării sale pe parcursul mai multor ani, chiar şi după numeroasele atenţionări, avertizări şi sancţiuni aplicate de intimat, manifestând o atitudine de pasivitate faţă de dispoziţiile legale în materie.

 În acest context, constatând că sancţiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, aşa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 şi este proporţională cu gravitatea faptei, individualizarea sancţiunii făcându-se prin aplicarea minimului special al amenzii, deşi urmare repetării de către petentă a aceleiaşi greşeli şi lipsei conformării sale prevederilor legale, putea fi sancţionată mult mai aspru, prin aplicarea unor amenzi mai mari, instanţa apreciază că nu se impune reindividualizarea sancţiunii în sensul arătat de petentă prin înlocuirea amenzii cu avertisment. Raportat la considerentele mai sus expuse, văzând disp. art. 34 din OG 2/2001, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea petentei, urmând să menţină ca legal şi temeinic procesul-verbal de contravenţie atacat.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, apelanta CN P Română S.A., prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate, şi obligarea pe pârâtului - intimat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în taxa judiciară de timbru.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispoziţiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că sentinţa atacată este temeinică şi legală, instanţa de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Domenii speta

Spete similare