Ordinul de protecţie, evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa comună, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 100 metri faţă de reclamante, interzice pârâtului orice contact cu reclamantele, inclusiv telefonic, prin corespondenţă s

Prin sentinţa civilă nr.111/2016 instanţa a admis cererea formulată de reclamantele D F,  D A - M, asistată de mama reclamantă şi D M - I, minoră, , prin reprezentant legal mama reclamantă, împotriva pârâtului D C - V, emite ordinul de protecţie a reclamantelor împotriva pârâtului şi dispune:

- evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa comună situată în Găeşti, strada Aurel Vlaicu nr. 1, jud. Dâmboviţa.

- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 100 metri faţă de reclamante.

- interzice pârâtului orice contact cu reclamantele, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod.

Obligă pe pârât la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către reclamante, constând în onorariul de avocat.

Executoriu de îndată, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, conform art.29 alin.1 şi 2 din legea nr.217/2003.

Cu execuţie vremelnică, pe o perioadă de o lună de la emiterea prezentului ordin.

În motivare s-au reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.01.2016 reclamanta D F a solicitat instituirea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului D C V în următoarea modalitate: - evacuarea pârâtului din domiciliul comun din oraşul Găeşti, str. jud. Dâmboviţa, obligarea acestuia nu se mai apropie de ea şi de minorele D A – M şi D M I, respectiv să păstreze o distanţă de cel puţin 100 metri. Totodată, solicită ca pârâtul să nu mai ia legătura cu ea şi cu minorele prin nici un mijloc de comunicare, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că este căsătorită cu pârâtul din anul 1997, iar din căsătorie au rezultat minorele D A M, născută la data de 09.09.1999 şi D M I, născută la data de 17.09.2010. De asemenea, arată că de aproximativ trei luni trăieşte, împreună cu fiicele sale, o viaţă de coşmar datorită comportamentului deosebit de periculos şi violent al pârâtului, fiind nevoită să apeleze în repetate rânduri la organele de politie. Mai arată că în data de 18.01.2016, în jurul orei 9:30, în urma unor discuţii cu pârâtul, acesta a agresat-o fizic, i-a adresat cuvinte jignitoare şi a ameninţat-o că o omoară atât pe ea cât şi pe fiicele sale.

În drept a invocat dispoziţiile art.25 din Legea nr.217/2003 republicată.

Ca probe indică proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

Pârâtul D C V a depus întâmpinare la data de 21.02.2016 prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Acesta arată că în anul 1996 a intrat în relaţie de concubinaj cu reclamanta, relaţie ce a durat un an, iar la data de 01.06.1997 s-au căsătorit legitim. Mai arată că atât pe perioada relaţiei de concubinaj, cât şi după încheierea căsătoriei relaţiile dintre ei au fost bune, până în urmă cu 4-5 ani, când reclamanta a început să îşi schimbe comportamentul, neglijându-l, fiind veşnic nemulţumită, deşi a depus toate eforturile pentru a-i crea atât ei, cât şi fiicelor lor, toate condiţiile necesare unui trai decent, lipsit de griji. De asemenea, arată că atât comportamentul reclamantei, cât şi manifestările acesteia i-au dat de gândit că în viaţa acesteia a apărut un alt bărbat şi pentru a se convinge de acest aspect a amplasat un reportofon tip stik pentru o perioadă de trei zile, în interiorul garsonierei, proprietatea lor, unde este amenajat un salon de frizerie, în incinta căruia reclamanta îşi desfăşoară activitatea. În urma înregistrărilor a descoperit că pârâta are o relaţie intimă cu colegul său de serviciu, relaţia dintre aceştia consumându-se zilnic în interiorul salonului de frizerie în intervalul de timp cât acesta este liber. Mai arată că a încercat să aibă o discuţie cu reclamanta, solicitându-i o explicaţie, dar aceasta a refuzat categoric să discute cu el, încercând să provoace scandal, negând existenţa acelei relaţii, deşi a fost pusă în faţa faptului împlinit, în sensul că i-a prezentat spre ascultare înregistrările audio. Totodată, arată că la data de 19.01.2016 a introdus acţiune de divorţ, întrucât între el şi reclamantă nu mai există nici un fel de apropiere, deşi locuiesc în aceeaşi casă. Mai arată că nu este o persoană periculoasă care să motiveze instituirea unui ordin de protecţie, iar imobilul din a cărui evacuare se solicită este bun comun, fiind o construcţie P+1, în care pot locui amândoi, fără a intra în contact fizic sau vizual unul cu celălalt. Arată că nu are o altă proprietate în care poate locui, vremea este geroasă, iar posibilităţile sale materiale din această perioadă nu îi permit să locuiască în altă parte cu chirie. Mai precizează că în domiciliul comun are instrumente muzicale foarte scumpe, care trebuie păstrate în anumite condiţii şi la anumite temperaturi pentru a nu se uza, instrumente folosite pentru desfăşurarea de activităţi muzicale, iar în situaţia evacuării trebuie să schimbe şi locaţia instrumentelor muzicale, lucru care nu este posibil, neexistând posibilitatea depozitării în altă parte. De asemenea, arată că în domiciliul comun şi-a amenajat un studio muzical unde face repetiţii pentru evenimentele la care trebuie să participe, iar în situaţia evacuării din domiciliul comun este adus în imposibilitatea asigurării existenţei, nemaiputând desfăşura pregătire şi activitate muzicală producătoare de venituri, necesare pentru întreţinerea sa şi a copiilor rezultaţi din căsătorie.

În drept a invocat dispoziţiile art.205-208 Cod procedură civilă.

Ca probe indică înregistrări audio, proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

Cu ocazia discutării probelor la termenul de judecată părţile s-au limitat la înscrisuri şi câte doi martori, probe încuviinţate de instanţă şi administrate în aceeaşi şedinţă.

Au fost audiaţi martorii reclamantei: N S şi P Ghe şi martorii pârâtului I S D şi D Ş C, iar reclamata a depus la dosar şi înscrisurile consemnate în practicaua sentinţei.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantele au calitatea de soţie şi respectiv fiice ale pârâtului, aşa cum rezultă din actele de stare civilă depuse în copii la dosar, având deci calitatea de „membru de familie” definită de dispoziţiile art.5 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art.4 din lege, violenţa în familie se manifestă sub mai multe forme, dintre care vor fi redate definiţiile legale ale celor relevante în cauză:

„a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal”.

Potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.217/2003 republicată „persoana a cãrei viaţã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violenţã din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecţie, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligaţii sau interdicţii:

a) evacuarea temporarã a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacã acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi, dupã caz, a copiilor, în locuinţa familiei.

c) limitarea dreptului de folosinţã al agresorului numai asupra unei pãrţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajatã încât agresorul sã nu vinã în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la pãstrarea unei distanţe minime determinate faţã de victimã, faţã de copiii acesteia sau faţã de alte rude ale acesteia ori faţã de reşedinţa, locul de muncã sau unitatea de învãţãmânt a persoanei protejate;

e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localitãţi sau zone determinate pe care persoana protejatã le frecventeazã ori le viziteazã periodic;

f) interzicerea oricãrui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţã sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

 h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora”.

Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului, aşa cum prevăd dispoziţiile art.24 din lege cererea fiind de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima şi se poate introduce de victimă personal sau prin reprezentant, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 26 din lege.

Considerând că se justifică emiterea ordinului de protecţie în formele solicitate de reclamante, astfel cum sunt reglementate de art.23 alin.1 lit.a, d şi f din lege împotriva pârâtului care, prin comportamentul său violent, indiferent de motivele invocate, pune în pericol integritatea fizică şi psihică a reclamantelor, instanţa va admite cererea şi va emite ordinul de protecţie provizoriu, pe o durată de o lună, executoriu de îndată pentru măsurile solicitate, în conformitate cu art.29 din Legea nr.217/2003.

Instanţa are în vedere că, din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză cât şi din răspunsurile pârâtului la interogatoriul luat din oficiu, a rezultat fără nici o îndoială că acesta are un comportament violent, că nu-şi poate cenzura agresivitatea nici în prezenţa copiilor minori şi nici a mamei sale bolnave, precum nici în prezenţa tatălui reclamantei.

Nici motivul invocat de pârât şi nici un alt motiv real sau imaginar nu ar putea justifica manifestările violente ale acestuia faţă de membrii familiei sale, iar în ce priveşte faptul că în prezent şi-a manifestat disponibilitatea de a convieţui cu reclamanta în acelaşi imobil fără să mai producă alte incidente nu poate constitui o garanţie suficientă că nu va prezenta un real pericol pentru integritatea fizică şi psihică a reclamantelor în viitorul apropiat, dată fiind starea de tensiune relevată de depoziţiile martorilor.

În ce priveşte apărările pârâtului pe cererea de evacuare din locuinţa comună, instanţa are în vedere că în nici un caz nu pot fi puse în balanţă nevoia de siguranţă a reclamantelor cu nevoia pârâtului de a folosi instrumentele muzicale din studioul amenajat în locuinţă, prevalând cu siguranţă necesitatea prevenirii violenţei în cadrul familiei, mai ales că este vorba şi de doi copii minori, afectaţi emoţional de agresivitatea pârâtului asupra mamei lor şi chiar în mod direct asupra fiicei mai mari, care ascultată de instanţă. Aşa cum s-a arătat mai sus, legea prevede ca măsură de protecţie evacuarea temporarã a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacã acesta este titularul dreptului de proprietate.

Instanţa apreciază însă că stabilirea duratei de o lună pentru măsurile dispuse este suficientă pentru protecţia reclamantelor şi pentru a se proba dacă pârâtul are un comportament adecvat care să îi permită să locuiască împreună cu reclamantele fără a constitui un pericol pentru acestea.

După expirarea măsurii, dacă temeiurile subzistă, reclamantele pot solicita un nou ordin de protecţie în condiţiile art.33 din Legea nr.217/2003.

Pe de altă parte, pârâtul poate solicita revocarea ordinului de protecţie în condiţiile art.34 alin. 2 din lege.

Potrivit art.32 din lege încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.

Conform art.453 alin.1 Cod proc. civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către reclamante constând în onorariul de avocat, conform chitanţei nr., depusă la dosar.

Nu se vor acorda cheltuieli cu onorariul avocatului din oficiu câtă vreme, deşi a fost desemnat de barou, nu s-a prezentat în dosar, pârâtul beneficiind de avocat ales.

Hotărârea va fi comunicată structurii de poliţie în a cărei rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului, în conformitate cu dispoziţiile art.31 din lege, pentru punerea în executare de îndată.

Domenii speta

Spete similare