Anulare contract de vânzare cumpărare. Lipsa discernământului unuia dintre soţii vânzători la încheierea actului.

Anulare contract de vânzare cumpărare. Lipsa discernământului unuia dintre soţii vânzători la încheierea actului.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 04.05.2007, sun nr. 4000/303/2007, reclamantul EG, reprezentat prin tutore EAM a chemat în judecată pe pârâtele DAM şi DE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2312/06.05.2004 şi ieşirea din indiviziune cu privire la apartamentul nr.76 situat în Bucureşti, sector 6.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că împreună cu pârâta DAM (fosta sa soţie) au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr.76 situat în Bucureşti, în cote egale de 1 fiecare. În anul 2004, cele două pârâte, profitând de starea sa de sănătate precară şi de faptul că nu avea discernământ, acesta suferind de demenţă mixtă şi Alzheimer, l-au dus la notariat şi a semnat contractul prin care înstrăina apartamentul fiicei pârâtei DAM numitei DE, fără a primi vreun ban ca preţ, ulterior reclamantul fiind pus sub interdicţie. Ca urmare a faptului că acest apartament este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, reclamantul a solicitat să se dispună ieşirea din indiviziune şi obligarea pârâtelor la plata unei sulte corespunzătoare cotei sale de 1.

La termenul din 24.09.2007 instanţa a procedat la disjungerea capătului de cerere având ca obiect „ieşire din indiviziune” formând dosar separat cu nr.  8010/303/2007, suspendat până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.

Prin sentinţa civilă nr. 2224/31.03.2008, definitivă şi irevocabilă prin neapelare, instanţa a admis acţiunea, reţinând că, la data de 06.05.2004 s-a încheiat între EAM şi EG, soţi, în calitate de vânzători şi DE, în calitate de cumpărătoare, contractul de vânzare cumpărare cu uzufruct viager, autentificat sub nr. 2312/06.05. În cuprinsul contractului s-a arătat că vânzătorii vând cumpărătoarei, nuda proprietate asupra apartamentului nr. nr.76 situat în Bucureşti, rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra întregului apartament.  S-a mai arătat ca apartamentul a fost dobândit de cei doi vânzători, cu cote de contribuţie egale, în timpul căsătoriei, prin contractul nr.  15766/1991/30.01.1992,  încheiat cu fostul SCRAVL Giuleşti. Transmiterea de drept a proprietăţii are loc la data autentificării vânzării, iar de fapt, la data decesului ultimului uzufructuar. S-a mai arătat că preţul vânzării a fost de 73.000.000 lei, pe care vânzătorii au declarat că l-au primit integral la data autentificării contractului. 

Imobilul ce a făcut obiectul acestui contract a fost dobândit de EG şi EAM, aşa cum s-a arătat şi în precedent, prin contractul de vânzare cumpărare nr.  15766/1991/30.01.1992,  încheiat cu fostul SCRAVL Giuleşti (depus la fila 49 din dosar),  pe înscrisul constatator al acestuia făcându-se menţiunea că preţul a fost achitat integral cu chitanţa nr. 26817/15.01.1996. Imobilul a fost dodândit în timpul căsătoriei soţilor E, căsătorie încheiată la 30.12.1980, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de căsătorie depus la fila 39 din dosar. Anterior, reclamantul a mai fost căsătorit cu EV, decedată în anul 1971, din această căsătorie rezultând EAM, numită în prezent tutorele reclamantului.

Aşa cum au arătat pârâtele, în cursul lunii august 2005 reclamanta l-a luat pe tatăl său, care locuia împreună cu soţia sa (la acea dată) EAM şi fiica acesteea DE, pentru efectuarea unor investigaţii medicale, dată de la care reclamantul nu a mai reluat convieţuirea cu cele două, în prezent locuind într-un imobil aparţinând unei surori a primei sale soţii. În luna august 2005 reclamantul a fost diagnosticat prima dată cu „demenţă  mixtă”, în cuprinsul Scrisorii medicale eliberate de Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan” arătându-se că reclamantul a fost internat în perioada 12.08.2005 -  25.08.2005, cu diagnosticul „demenţă mixtă formă medie, în tratament”, diagnostic ce a fost confirmat de toate examenele medicale ulterioare (în acest sens fiind depuse la dosar certificat medical nr.2469/04.10.2006, bilet de ieşire din spital nr. 21956/2006, fişa de observaţie nr.23303/1397/08.08.2005 cu privire la internarea reclamantului  la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, adresa nr. 33022/18.09.2007 emisă de Spitalul de Urgenţă Bucureşti, foaie de observaţie clinică  nr.14520/2005 privind pe reclamant emisă de Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”, foaie de observaţie clinică generală nr.21352 pentru perioada 3.10.2006 – 10.10.2006 şi foaie de observaţie clinică generală nr.15958 pentru perioada 25.07.2007 – 31.07.2007 emise de Spitalul Profesor Dr. Alexandru Obregia).

Prin sentinţa civilă nr. 2423/04.04.2006, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 344/303/2006 al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti s-a  dispus punerea sub interdicţie a reclamantului (cererea fiind promovată de EAM), iar prin dispoziţia nr. 990/01.08.2006 emisă de Primarul Sectorului 6 Bucureşti s-a desemnat ca şi tutore al reclamantului fiica acestuia EAM. Prin decizia civilă nr. 60A/18.01.2007 dată de TB Secţia a III –a Civilă în dosarul nr. 5440/303/2006 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de reclamant şi pârâta EAM, luându-se act de acordul exprimat de cei doi soţi în acest sens.

În cadrul acţiunii ce a avut ca obiect punerea sub interdicţie a reclamntului s-a efectuat un raport de expertiză medico legală psihiatrică de către o comisie din cadrul INML Mina Minovici, concluziile acestuia fiind în sensul că reclamantul, la data respectivă, prezenta demenţă mixtă forma  medie şi îi lipsea posibilitatea psihică de autoîngrijire şi autocontrol, fiind lipsit de discernământ. Aspectul ce s-a impus a fi lămurit în prezenta cauză era acela dacă şi la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2312/06.05.2004 reclamantul era lipsit de discernământ. Din istoricul consultaţiilor pus la dispoziţie de medicul de familie al reclamantului (pentru perioada 16.01.2003 – 06.09.2007) rezultă că, până  la data încheierii actului notarial acesta l-a consultat pe reclamant de 5 ori, de fiecare dată constatându-se că acesta are tensiunea arterială peste limita normală, consultaţiile efectuându-se la domiciliu. Prin raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr.A6/7803/12.02.2008 efectuat în cauză de Comisia de nouă expertiză medico legală psihiatrică din Cadrul  INML Mina Minovici s-a stabilit că reclamantul nu avea discernământ la data încheierii acestui contract. S-a reţinut în cuprinsul raportului de expertiză că, din conţinutul foilor de observaţie întocmite în cursul anului 2005 rezultă  deficite cognitive tipice modelului demenţial, dezorientare temporală şi spaţială precum şi simptomatologie somatică ce pun în evidenţă şi mecanisme vasculare. Diagnosticul dat la momentul 2005 – demenţă mixtă/Altzheimer stadiu mediu/sever  - este susţinut de evoluţia ulterioară a stării de sănătate a reclamantului, precizându-se că,  în ce priveşte componenta vasculară au apărut aspecte de lacunarism şi, după 2006 chiar de platou. S-a mai arătat că, în condiţiile în care, în anul 2005 reclamantul a fost diagnosticat cu demenţă mixtă stadiul mediu/sever, rezultă că patologia a debutat anterior (cu atât mai mult cu cât se menţionează în 2006, că este în evidenţa Centrului de memorie de 4 ani). În condiţiile unui debut insidios prin tulburare cognitivă uşoară sau/şi afectare de tip lacunar a funcţiilor psihice, funcţia volitivă este de regulă afectată, bolnavul fiind uşor de manipulat. De asemenea, în faza de debut simptomatologia de tip deficitar poate să nu fie sesizată de persoane neavizate, bolnavii păstrând un palier de adaptabilitate care maschează simptomatologia, iar starea de luciditate este o condiţie obligatorie dar nu şi suficientă în aprecierea, sub aspectul integralităţii, a capacităţii psihice. S-a arătat că examinarea imagistică din anul 2005 susţine cele afirmate (concluziile examenului computer tomograf CT cerebral efectuat la 08.08.2005  arătând că examenul a relevat multiple leziuni mici, hipodense, cu aspect de microleziuni vasculare de vârste diferite şi o importantă lărgire difuză a spaţiilor subarahnoidiene, diagnosticul fiind de lacunarism cerebral şi atrofie cerebrală). 

Comisia de expertiză (ale cărei concluzii au fost avizate de Comisia de avizare şi control) a reţinut că, diagnosticarea unei afecţiuni psihice demenţiale în stadiu mediu/sever în anul 2005 implică un debut anterior cu mult înainte de un an, ceea ce pledează pentru scăderea capacităţii psihice de manifestare cu liberă voinţă şi implicit a capacităţii psihice de a înţelege conţinutul şi mai ales consecinţele social juridice ale actului civil semnat, situaţie care corespunde absenţei capacităţii psihice de exerciţiu.  Instanţa se va raporta la concluziile acestui raport care se coroborează cu toate celelalte înscrisuri medicale depuse la dosar (ce au fost analizate, de altfel, de către comisia de expertiză), neadministrându-se în cauză probe care să contrazică aceste concluzii formulate de experţi în domeniul medicinei legale. Concluzia formulată de comisie este susţinută de argumente pertinente care explică mecanismul de funcţionare a bolii cu care a fost diagnosticat reclamantul şi care fac referire la stadiul avansat al bolii la momentul la care s-a pus pentru prima data diagnosticul de demenţă mixtă (starea de sănătate a reclamantului înregistrând o deteriorare severă până în prezent). Împrejurarea că, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare medicul de familie al reclamantului a eliberat un aviz medical în cuprinsul  căruia se arată că acesta este clinic şi neuropsihic sănătos, nu este suficientă pentru a răsturna concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, având în vedere specificitatea bolii reclamantului, modalitatea în care aceasta se manifestă în perioda de debut, fiind  necesar un  examen de psihiatric de specialitate pentru a se stabili în ce măsură discernământul persoanei bolnave nu este afectat.

Reţinând că, la momentul semnării contractului autentificat sub nr. 2312/06.05.2004 reclamantul nu avea discernământ (nu avea capacitatea de a aprecia asupra efectelor juridice pe care se produc în baza manifestării de voinţă), rezultă că acesta nu a exprimat un consimţământ valabil pentru încheierea respectivului act (pentru a fi valabil consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat pentru a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie afectat de vreun viciu de consimţământ). Potrivit art. 948 cod civil conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta; consimtamantul valabil al partii ce se obliga; un obiect determinat; o cauza licita. Neândeplinirea cerinţei referitoare la consimţământul valabil exprimat este sancţionată cu nulitatea actului (prin raportare la natura interesului protejat prin instituirea condiţiei referitoarele la consimţământ şi discernământ, nulitatea incidentă în cauză  este una relativă). Specificul raporturilor patrimoniale dintre soţi pe durata căsătoriei, care dobândesc şi deţin bunurile în codevălmăşie (art. 30 codul  familiei), fără ca vreunul dintre soţi să aibă precizată cota parte ideală din dreptul de proprietatea asupra respectivelor bunuri, impune în cauză o discuţie cu privire la valabilitatea actului încheiat prin exprimarea voinţei doar de către unul dintre soţi. Art. 35 alin. 2 codul familiei prevede că nici unul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă  nu are consimţământul celuilalt soţ. În cauză,  aşa cum s-a reţinut în precedent, reclamantul nu şi-a exprimat un consimţământ valabil la încheierea actului de vânzare cumpărare, astfel încât actul, încheiat cu nesocotirea acestei dispoziţii legale (art. 35 alin. 2 codul familiei) este lovit de nulitate (relativă). Întrucât dreptul fiecărui soţ asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare (bun comun al reclamantului şi pârâtei EAM, aşa cum  s-a reţinut mai sus) nu este precizat nu se poate proceda la anularea parţială a actului, nulitatea privind contractul în integralitatea sa, cotele pe care fiecare dintre soţi le are asupra imobilului putând fi stabilite doar după partajarea bunurilor comune. Având în vedere că, prin promovarea prezentei acţiuni, reclamantul a urmărit anularea actului la încheierea căruia nu avea discernământ, că, prin probele administrate, a rezultat lipsa discernământului acestuia la încheierea actului deci temeinicia susţinerilor acestuia, instanţa apreciază că se impune admiterea acţiunii şi anularea contractului, în integralitatea sa (anularea parţială neputându-se dispune în cauză pentru considerentele arătate în  precedent),  în acest mod neprocedând la acordarea a mai mult decât s-a cerut, fiind evidentă intenţia reclamantului de anulare a actului (chiar dacă acesta a solicitat anularea parţială a acestuia).

Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 2312/06.05.2004.

Domenii speta

Spete similare