Tagada paternitate . prescriptia dreptului la actiune .repunerea in termen . motive temeinice . respingere

TAGADA PATERNITATE . PRESCRIPTIA DREPTULUI LA ACTIUNE .REPUNEREA IN TERMEN . MOTIVE TEMEINICE . RESPINGERE

INSTANŢA Deliberând asupra cauzei civile defaţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.08.2008,

reclamantul a chemat în judecată pe pârâta în nume

propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei , pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunţa să se constate că minora nu este fiica sa rezultată din căsătoria cu pârâta şi, totodată, pentru a se dispune încetarea obligaţiei sale de plată a pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr.4/13.01.2003 pronunţată de Judecătoria Huşi îh dosarul nr.4817/2002.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In  motivare, reclamantul a  arătat  că,  în  fapt, a  fost  căsătorit  cu

numitaîn perioadacând căsătoria a fost desfacută prin divorţ.

La data de    s-a născut minora    Odată cu desfacerea

căsătoriei, minora a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei sale iar reclamantul a contribuit la creşterea şi educarea minorei, crezând că este copilul său.

In continuare, reclamantul a arătat că a aflat de câteva săptămâni de la

fosta sa soţie că nu este tatăl minorei In acest sens, a solicitat

repunerea sa în termenul prevăzut de lege pentru introducerea acţiunii în tăgada paternităţii.

In dovedirea celor susţinute, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri (depunând la dosarul cauzei în co£>ie certificată: cartea sa de identitate, sentinţa civilă nr.527/24.02.2003 a Judecătoriei Vaslui, adresa nr.ll din 10.12.2002 a

Cabinetului individual de avocat către Spitalul Judeţean Vaslui,

sentinţa civilă nr.4/13.01.2003 a Judecătoriei Huşi), martori, interogatoriul reprezentantei minorei şi expertiză medico-legală, respectiv testul ADN.

In drept, reclamantul a invocat disp.art.112 Cod procedura civilă şi art.54 Codul familiei.

Legal citată, mama minorei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii promovării acţiunii în tăgada pateraităţii motivat de faptul că au trecut mai mult de 6 luni de la data naşterii copilului. Pârâta a contestat

1

susţinerea reclamantului conform căreia ea i-ar fi spus în urmă cu câteva săptămâni că nu este tatăl fetiţei, cu atât mai mult cu cat nu s-au întâlnit de câţiva ani buni.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică, susţinând că minora este fiica reclamantului. A mai arătat pârâta că la data încheierii căsătoriei era într-adevăr însărcinată întrucât avusese relaţii intime cu reclamantul. Acesta nu a negat niciodată până în momentul de faţă că este tatăl fetiţei.

De asemenea, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepţiei invocate de pârâtă, motivat de faptul că tocmai recunoaşterea acesteia că alt bărbat este tatăl copilului a dus la această situaţie.

In cauză a fost administrata proba cu înscrisuri şi cu un martor.

Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la excepţia invocată şi la cererea de repunere în termen, instanţa reţine următoarele:

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că părţile au fost

căsătorite în perioada 13.06.1998 - 2003 căsătoria fiind desfăcută prin divorţ. La

data de 26.12.1998 s-a născut minora

Potrivit art.53 C.fam., „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei". Rezultă aşadar că prezumţia de paternitate se aplică şi în situaţia în care copilul este eonceput anterior încheierii căsătoriei, atâta vreme cât se naşte în timpul acesteia. Această prezumţie nu are caracter absolut ceea ce înseamnă că paternitatea poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului (art.54 C.fam.).

Potrivit art.55 alin.lC.fam., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.288/2007, acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului iar pentru soţul mamei, acţiunea se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului. Anterior acestei modificări, termenul în care soţul mamei putea introduce acţiunea în tăgadă de paternitate era de 6 luni de la data cunoaşterii naşterii copilului.

Prin Decizia nr.755/24.06.2008, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.II din Legea nr.288/2008 conform cărora noile dispoziţii privind acţiunea în tăgada paternităţii sunt aplicabile şi în cazul copiilor născuţi anterior intrării sale în vigoare, chiar dacă cererea este in curs de judecată. Astfel, având în vedere prevederile constitutional referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea Constituţională a constatat că aplicarea retroactivă a termenului de 3 ani contravine Constituţiei şi principiului amintit.

In consecinţă, în cazul promovării unei acţiuni în tăgada paternităţii cu privire la un copil născut anterior modificării termenului de prescripţie, se aplică legea în vigoare la acel moment, respectiv termenul de 6 luni de la data la care soţul mamei a cunoscut naşterea copilului.

2

»

Momentul obiectiv al începerii cursului prescripţiei, prevăzut atât anterior, cât şi ulterior modificării termenului, este eel de la care soţul mamei cunoaşte naşterea copilului, iar nu momentul de la care acesta ar afla despre o eventuală infidelitate a fostei soţii. Recunoaşterea reclamantului facută prin cererea introductivă de instanţă denotă în mod neechivoc data de la care acesta a cunoscut naşterea minorei, respectiv 26.12.1998.

O repunere în termenul de prescripţie s-ar raporta exclusiv la acest moment, în sensul că soţul mamei ar afla cu întârziere despre momentul naşterii copilului a cărui paternitate o tăgăduieşte. Rezultă aşadar că repunerea în termen nu este justificată în cazul în care soţul mamei invocă infidelitatea acesteia despre care ar fi aflat ulterior.

Din depoziţia martorei audiate în cauză, instanţa reţine că reclamantul a cunoscut naşterea minorei şi încă de atunci a avut unele bănuieli cu privire la paternitatea reală a acesteia dar nu a formulat acţiune în tăgadă „pentru că pârâta 1-a luat cu vorba iar el este o fîre mai tăcută". Instanţa reţine că repunerea în termen se dispune pentru motive temeinice, lipsa de iniţiativă sau delăsarea neconstituind astfel de motive.

Aşadar, faţă de dispoziţiile legale referitoare la momentul începerii cursul termenului de prescripţie, precum şi faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată, instanţa constată că acţiunea reclamantul este prescrisă, sens în care va admite excepţia invocată. Totodată, faţă de împrejurarea că motivele invocate de reclamant nu justifică repunerea sa în termen, instanţa va respinge această cerere.

In consecinţă, instanţa va respinge acţiunea reclamantului ca fiind prescris dreptul la acţiune.

Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la capătul de cerere principal şi având în vedere caracterul accesoriu al cererii reclamantului privind sistarea obligaţiei de plată a întreţinerii, instanţa va respinge şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎNNUMELELEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Respinge cerere de repunere în termen formulată de reclamantul

.Respinge acţiunea formulată de reclamantul , domiciliat în sat

jud. Vaslui în contradictoriu cu pârâtadomiciliată

în Vaslui,Vaslui ca fiind prescris dreptul la acţiune.

Respinge capătul de cerere  privind sistarea  obligaţiei de plată  a

întreţinerii ca neîntemeiat.

SENTINTA A RAMAS DEFINITIVA PRIN RESPINGEREA APELULUI.

3

Domenii speta

Spete similare