Plângere contraventionala

Sentinţă civilă 884 din 23.03.2009


Obiect: Plângere contraventionala

Sentinta civila nr.884/23.03.2009

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.11.2007 sub nr. de dosar xxxx/321/200x, petenta SC X SRL a formulat plângere contraventionala împotriva procesului-verbal nr. 217 încheiat la data de 23.10.2007 de catre agent constatator din cadrul MADR prin care a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 800 lei pentru încalcarea prevederilor art. 5 din HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, art. 6 lit. c din Ordinul MAAP 357/2003 si art. 12 si 13 din O.G. nr. 42/1995.

In motivarea plângerii, petenta a aratat ca procesul-verbal este lovit de nulitate deoarece nu au fost respectate prevederilor art. 16 pct. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor potrivit carora în momentul incheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare, obiectiuni care se consemneaza distinct la rubrica alte mentiuni.

Petenta mai arata ca cele trei persoane care au efectuat controlul la data de 23.10.2007 nu au încheiat procesul-verbal la sediul societatii, unde era prezent si reprezentantul acesteia, ci la cateva zile la sediul intimatei, unde a fost invitat si salariatul S.B. care nu avea calitatea de reprezentant al societatii si nici calitatea de a face obiectiuni.

Un alt motiv de nulitate invocat de catre petenta este si împrejurarea ca procesul-verbal a fost încheiat cu data retroactiva si anume data cand a fost efectuat controlul cu incalcarea art. 16 pct. 1 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu data si locul unde este încheiat. In cuprinsul procesului-verbal nu este mentionat locul unde a fost incheiat.

De asemenea, se mai invoca si gresita indicare a actului normativ, încalcandu-se prevederile art. 16 pct. 1 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, în procesul-verbal este consemnat ,,cele mentionate mai sus constituie incalcari ale prevederilor art. 5 din HG nr. 106/2002, incalcandu-se prevederile art. 6 lit. c din Ordinul MAAP 357/2003, însa art. 5 din HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor prevede ca produsele aflate în stoc sau contractate înainte de data intrarii în vigoare a prezentei hotarari pot fi comercializate cu elemente de identificare si caracterizare marcate initial, pana la lichidarea acestor stocuri, dar nu mai tarziu de 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarâri”, ceea ce nu are nicio legatura cu situatia constatata în urma controlului.

Pe fondul cauzei, petenta învedereaza ca a încheiat un contract de furnizare produse-conserve din legume si fructe cu firma E., iar acest partener comercial are pretentia, potrivit clauzelor contractuale ca ,,pe etichete nu trebuie inscriptionata data fabricatiei/expirarii”.

Organul de control a constatat ca este constituit un lot de zacusca pentru export si ca etichetarea produsului nu respecta prevederile legale în vigoare în sensul ca nu sunt mentionate denumirea si adresa producatorului, durata durabilitatii minimale, lotul sau data fabricatiei, conditii de depozitare.

Petenta mai precizeaza ca HG nr. 106/07.02.2002 privind etichetarea alimentelor, O.G. nr. 42/1995 privind productia de produse alimentare destinate comercializarii, Ordinul nr. 357/25.05.2003 al MAAP si O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor contin doar norme privind etichetarea alimentelor si protectia consumatorilor din Romania si nu fac nicio referire la produsele care se exporta.

Mai mult potrivit art. 35 pct. 1 din Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri incheiata la Viena la 11.04.1980 ,,vanzatorul trebuie sa predea marfuri a caror cantitate, calitate si tip corespund celor prevazute în contract si al caror ambalaj sau conditionare corespunde celui prevazut în contract, in caz contrar risca sa fie refuzat lotul de marfa si sa suporte plata transportului pentru returnarea marfii, restituirea pretului care a fost platit in avans la care se adauga dobanda, precum si penalitatile pentru neexecutarea contractului si daune.

Petenta sustine ca aceasta situatie constituie un caz fortuit, independenta de vointa sa si în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 1 din O.G. nr. 2/2001 este înlaturat caracaterul contraventional al faptei.

Totodata, petenta mai arata ca s-a adresat si Oficiului Judetean Neamt pentru Protectia Consumatorilor care prin adresa nr. 2705 din 05.11.2007 s-a pronuntat in sensul ca legislatia din Romania nu este obligatorie pentru un agent economic din Canada, etichetarea produselor precum si calitatea acestora, inclusiv a parametrilor de securitate ce fac obiectul unor tranzactii comerciale se stabilesc prin contractul de livrare, iar conform principiului liberei circulatii a marfurilor nu trebuie sa existe îngradiri fata de un contract încheiat între doi agenti economici, însa contractul trebuie sa respecte legislatia din tara importatoare.

Prin cererea depusa la dosarul cauzei la data de 21.01.2009, petenta a invocat exceptia lipsei calitatii si competentei agentilor constatatori de a efectua controlul privind etichetarea alimentelor.

Astfel, potrivit dispozitiilor Protocolului incheiat între Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Sanatatii, Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor au fost delimitate competentele si responsabilitatile autoritatilor in domeniul controlului oficial al alimentelor, pe întregul lant alimentar de la ferma la consummator si evitarea suprapunerii autoritatilor privind inspectia si controlul oficial al alimentelor.

Competenta si responsabilitatilor MAPDR, care este forul tutelar al DADR Neamt este controlul fitosanitar în unitatile de procesare, iar Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are competenta si responsabilitatea sa efectueze controlul respectarii conditiilor prescrise sau declarate ale produselor care pot afecta viata, sanatatea, securitatea consumatorilor sau interesele economice ale acestora, inclusiv etichetarea produselor alimentare.

Potrivit art. 2 lit. a din Cap. III al Regulamentului cu privire la acordarea, suspendarea si retragerea licentelor de fabricatie agentilor economici care desfasoara activitati în domeniul productiei de produse alimentare, aprobat prin Ordinul nr. 357/26.05.2003 ,,suspendarea si retragerea (anularea) licentelor de fabricatie se dispun în urma controalelor efectuate la agenti economici de reprezentanti împuterniciti al Ministerului Agriculturii, Alimenatiei si Padurilor, numiti prin ordin al ministrului agriculturii alimentatiei si padurilor, prin încheierea procesului-verbal de control”.

De asemenea, petenta mai arata ca agentii constatatori au înscris în cuprinsul procesului-verbal o persoana care nu are dreptul de a reprezenta societatea, deoarece potrivit art. 71 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, numai administratorii au dreptul de a reprezenta societatea, iar acest drept nu poate fi transmis decât daca aceasta faculate i s-a acordar în mod expres.

În concluzie, petenta arata ca trebuie sa respecte clauzele contractuale si solicita constatarea pe cale de exceptie a nulitatii procesului-verbal, iar pe fond sa se anuleze procesul-verbal si a masurilor de oprire temporara a fabricatiei, a suspendarii licentei de fabricatie si oprire temporara a comercializarii produselor.

In drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001, HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, art. 6 lit. c din Ordinul MAAP 357/2003 si art. 12 si 13 din O.G. nr. 42/1995 si art. 35 pct. 1 din Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri incheiata la Viena la 11.04.1980.

In dovedirea plangerii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal nr. 217 încheiat la data de 23.10.2007 de catre agent constatator din cadrul MADR, adresa nr. 3247/26.10.2007, adresa nr. 1926/29.10.2007 si nr. 2705/05.11.2007, contract de furnizare nr. 94 din 24.07.2007, comanda nr. 1/25.07.2007.

Plângerea contraventionala este scutita de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar în conformitate cu dispozitiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 si art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

In aparare, intimata a depus la dosarul cauzei la data de 27.12.2007, prin serviciul Registratura, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata.

În motivare, intimata a aratat ca exceptia formulata nu se încadreaza în prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care enumera cazurile care atrag nulitatea actului constatator. Intimata sustine ca actul constatator este legal încheiat, toate rubricile sunt completate, cu data certa si loc cert.

În momentul desfasurarii controlului, inginerul tehnolog care a fost identificat potrivit datelor din actul de identitate a motivate ca reprezentantul societatii nu se afla în unitate si nu a pus la dispozitie acte care sa demonstreze existenta unui contract de export pentru produsele gasite în fabricatie, a refuzat sa faca orice fel de obiectiuni si sa semneze procesul-verbal.

Totodata, se mai sustine ca inspectorii au ridicat mostre de pe etichetele folosite în fabricatie si au invitat reprezentantii societatii cu actele doveditoare la sediul intimatei, însa s-a prezentat prepusul petentei care nu a putut dovedi situatia legata de contractul de export.

Pe fondul cauzei, intimata arata ca oprirea temporara a fabricatiei si suspendarea licentei de fabricatie a fost dispusa prin procesul-verbal de control în urma constatarii unor lipsuri privind etichetarea produsului zacusca dintr-un lot pregatit pentru livrarea. Astfel, nu erau mentionate inscriptiile obligatorii cu privire la denumirea si adresa producatorului, durata durabilitatii minimale, locul sau data fabricatiei, conditii de depozitare. Pentru aceste lispsuri Regulamentul cu privire la acordarea, suspendarea si retragerea licentelor de fabricatie prevede ca se dispune oprirea temporara a fabricatiei si suspendarea licentei de fabricatie pâna când agentul economic dovedeste ca a eliminate toate cauzele în baza carora a fost dispusa aceasta masura.

Intimata invoca adresa nr. 279475 din 12.11.2007 a Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale prin care se subliniaza ca ,, etichetarea produselor alimentare este reglementata de Hotarârea nr. 106/07.02.2002, indiferent daca produsul este vândut în tara sau afara si se face referire doar la doua exceptii de inscriptionare, însa la controlul efectuat au fost stabilite patru exceptii.

Prin cererea depusa la dosarul cauzei la data de 16.02.2009, intimata a mai aratat ca sustinerile petentei referitoare la necompetenta agentilor constatatori nu este întemeiata deoarece prin protocolul mentionat încheiat între Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale cu Ministerul Sanatatii, Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor a fost încheiat în vedere aplicarii O.U.G. nr. 94/2002 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor. În cauza, procesul verbal contestat vizeaza respectarea conditiilor care au stat la baza acordarii licentei de fabricatie, conform art. 21 din O.G. nr. 42/1995 si a Ordinului MADR nr. 357/2003 privind Regulamentul de acordare a licentelor de fabricatie. Licenta de fabricatie nr. A 35127/1996 a fost eliberata de MAA prin DADR Neamt, iar prin actul normativ se dispune verificarea periodica a tuturor agentilor economici care proceseaza produse alimentare.

Intimata mai subliniaza ca inginerul tehnolog nu este un reprezentant al societatii petente si ca a refuzat sa semneze procesul-verbal si sa faca obiectiuni.

De asemenea, se mai arata ca agentii constatatori au realizat la petenta mai multe controale si prin urmare petenta avea cunostinta de calitatea acestora de agenti constatatori.

În concluzie, intimata solicita respingerea plângerii contraventionale si mentinerea procesului-verbal nr. 217 din 23.10.2007.

In drept, intimata a invocat prevederile O.G. nr. 42/1995 si a Ordinului MADR nr. 357/2003 privind Regulamentul de acordare a licentelor de fabricatie, H.G. nr. 106/07.02.2002 si O.G. nr. 2/2001.

Prin sentinta civila nr. xxx pronuntata la data de 05.02.2008 de catre Judecatoria Tîrgu-Neamt s-a admis plângerea contraventionala si s-a anulat procesul-verbal nr. XXX încheiat la data de 23.10.2007 de catre agenti constatatori din cadrul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Neamt.

Prin decizia civila nr. XXX/RCA pronuntata la data de 29.09.2008 de Tribunalul Neamt s-a admis recursul formulat de catre organul constatator si s-a casat sentinta recurata, trimitându-se cauza spre rejudecare la aceeasi instanta. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a retinut ca dreptul contravenientei de a face obiectiuni nu constituie motiv de nulitate absoluta, iar prima instanta a solutionat cauza fara a intra în cercetarea fondului.

În sedinta publica din data de 16.02.2009, instanta apreciind ca fiind legale, pertinente si concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la împrejurarile de fapt, în temeiul art. 167 Cod procedura civila, a încuviintat pentru petenta si pentru intimata proba cu inscrisuri in dovedirea imprejurarilor de fapt, iar în sedinta publica din data de 16.12.2008, instanta apreciind ca fiind legala, pertinenta si concludenta, în temeiul art. 33 din O.G. nr. 2/2001 a dispus administrarea probei testimoniale cu martorul U.F..

În cadrul probei cu inscrisuri, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal nr. 217 încheiat la data de 23.10.2007 de catre agent constatator din cadrul MADR, adresa nr., adresa nr.  si nr., contract de furnizare nr. din 24.07.2007, comanda nr. din, protocol nr. din 25.05.2005.

În cadrul probei cu inscrisuri, intimata a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de control nr. 105 din 30.08.2007 încheiat de DADR Neamt, proces-verbal de control nr. 60 din 25.05.2007 încheiat de DADR Neamt, proces-verbal de control nr. 71 din 17.07.2007 încheiat de DADR Neamt, certificat de destinatie industriala pentru fructele si legumele destinate industrializarii nr. XXXX din 31.07.2007, nr. 1821 din 16.08.2007, nr. 1831 din 05.09.2007, legitimatie de control nr. 28, nr. 50 si nr. 247, tematici si programe nr. 229067/23.02.2007, licenta de fabricatie seria A nr. XXXX din 31.0X.199X.

În cadrul probei testimoniale a fost audiat sub prestare de juramânt în sedinta publica din data de 16.03.2009, martorul asistent U.F., declaratia acestuia fiind consemnata la dosarul cauzei.

Analizand actele si lucrarile dosarului precum si sustinerile partilor, instanta retine urmatoarele:

In fapt, din cuprinsul procesului-verbal nr. XXX încheiat la data de 23.10.2007 încheiat de agenti constatatori din cadrul MADR rezulta ca petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 800 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 29 lit. c din O.G. nr. 42/1995, facându-se aplicarea art. 30 lit. c din O.G. nr. 33/1999 si s-a dispus oprirea temporara a fabricatiei si suspendarea licentei de fabricatie în conformitate cu prevederile art. 6 lit. c din Ordinul MAAP 357/2003 si oprirea temporara a livrarii pentru comercializare a produselor marcate necorespunzator în baza prevederilor art. 3 pct. C din cap. VI din O.G. nr. 42/1995.

Pentru a dispune sanctionarea contraventionala a petentei, agentul constator a retinut ca la data de 23.10.2007 s-a constatat ca unitatea fabrica din gama conservelor de legume si fructe, pentru care poseda licenta de fabricatie, produsul zacusca având constituit un lot în vedere exportului. În legatura cu lotul de zacusca pentru export se constata ca etichetarea produsului nu respecta prevederile legale în vigoare, în sensul ca nu sunt mentionate inscriptii obligatorii, astfel, denumirea si adresa producatorului, data durabilitatii minimale, lotul sau data fabricatiei, conditii de depozitare. Cele mentionate mai sus, constituie încalcari ale prevederilor art. 5 din H.G. nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor si nu respecta conditiile în baza carora a fost eliberata licenta de fabricatie, încalcându-se prevederile art. 6 lit. c din Ordinul MAAP nr. 357/2003 si art. 12 si 13 din O.G. nr. 42/1995.

In drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savârsite si a datei comiterii sau a semnaturii agentului constator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.

 Aplicând aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta în cauza, instanta verificand procesul-verbal nr. XXX încheiat la data de 23.10.2007 încheiat de agenti constatatori din cadrul MADR din punct de vedere al legalitatii, apreciaza ca sunt respectate cerintele imperativ-limitativ prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii, care ar putea fi luate in considerare si din oficiu.

Instanta nu poate da eficienta juridica sustinerii petentei referitoare la nulitatea procesului verbal determinata de nerespectarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 potrivit carora ,,în momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct la rubrica ,, alte mentiuni”, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal”. Instanta apreciaza ca desi asupra acestei sustineri s-a pronuntat instanta de recurs a caror mentiuni sunt obligatorii, în conditiile în care petenta a reiterat acesta sustinere, se va proceda la analizarea acesteia. Astfel, nerespectarea cerintelor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului-verbal care, pentru a produce efecte juridice trebuie sa fi produs petentei o vatamare care nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal. In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie care prin Decizia nr. 22/2007 a stabilit ca nerespectarea cerintelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ mentionat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei. Pentru a pronunta aceasta solutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca in art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt enumerate datele pe care trebuie sa le cuprinda în mod obligatoriu procesul-verbal de constatare a contraventiei.

În legatura cu instituirea obligatii agentului constator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni, a carei nerespectare atrage sanctiunea nulitatii procesului-verbal, este de observat ca, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispozitia înscrisa în art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absoluta, nesusceptibila a fi acoperita în niciun mod, ci doar relativa.

În acest sens este de observat ca si în art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerinte specifice pe care trebuie sa le îndeplineasca, în anumite situatii, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei, este adevarat, fara a se mai mentiona ca nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.

 Or, situatiile în care nerespectarea anumitor cerinte atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din ordonanta. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se ca numai în astfel de situatii "nulitatea se constata si din oficiu". În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le întruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la continutul lui sau a locului încheierii acestuia nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea acelui act.

In conditiile in care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila Decizia este obligatorie, instanta retine ca nerespectarea acestei obligatii prin neconsemnarea in mod distinct al acesteia astfel incat sa rezulte fara niciun dubiu faptul ca i s-a adus la cunostinta acest drept, atrage nulitatarea procesului-verbal numai in situatia in care i s-a produs petentei o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel. Or, in conditiile in care acesta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiectiunile sale si de a fi analizate de o instanta indepedenta si impartiala prin promovarea plangerii contraventionale, nu i s-a adus vreo vatamare dreptului sau la aparare care sa nu poata fi inlaturata in alt mod, instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a –si produce efectele nulitatea relativa.

În ceea ce priveste sustinerea petentei referitoare la nulitatea procesului-verbal determinata de lipsa calitatii de reprezentant a inginerului S.B. Ionut, se retine ca aceasta neregularitate atrage nulitatea relativa si virtuala a procesului-verbal de constatare ceea ce implica ca petenta sa faca dovada vatamarii. În conditiile în care este posibila identificarea petentei ce are calitatea de contravenient, iar inserarea in cuprinsul procesului-verbal a calitatii de reprezentant a unui salariat al acesteia ce nu are si atributii de reprezentare, în masura în care acesta nu a semnat procesul-verbal, care poate fi încheiat si în lipsa contravenientului potrivit dispozitiilor legal, instanta apreciaza ca aceasta mentiune nu a angajat raspundere petentei si prin urmare, apreciaza ca nu s-a produs acesteia nicio vatamare.

 Desi petenta invoca faptul ca agentul constatator a mentionat în mod gresit încadrarea juridica a faptei, din analizarea procesului-verbal instanta considera ca fapta retinuta în sarcina petentei a fost în mod corect încadrata juridic.

Instanta nu poate da eficienta juridica sustinerii petentei referitoarea la nulitatea procesului-verbal deoarece agentii constatatori nu aveau calitatea si competenta de a dresa actul de constatare deoarece în conformitate cu prevederile art. 33 din O.G. nr. 42/1995 privind productia de produse alimentare destinate comercializarii constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor pentru încalcarea dispozitiilor prezentei ordonante se fac de catre personalul de specialitate anume împuternicit din Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, din Ministerul Economiei si Finantelor si din Ministerul Sanatatii Publice.

De asemenea, potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor inspectiile sunt efectuate de inspectorii autorizati ai autoritatile sanitare veterinare, fitosanitare si de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, autoritatile sanitare desemnate de Ministerul Sanatatii Publice, autoritatile pentru protectia consumatorilor desemnate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.

În acelasi sens, conform art. 1 cap. 3 din Ordinul nr. 357/2003 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor pentru aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea, suspendarea si retragerea (anularea) licentelor de fabricatie agentilor economici care desfasoara activitati în domeniul productiei de produse alimentare suspendarea si retragerea (anularea) licentelor de fabricatie se fac de catre directiile generale pentru agricultura si industrie alimentara judetene si se dispun în urma controalelor efectuate la agentii economici de catre reprezentantii împuterniciti ai Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, numiti prin ordin ai ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor.

Fata de aceste dispozitii legale si având în vedere si legitimatiile de control nr. 28, nr. 50 si nr. 247, instanta apreciaza ca agentii constatatori aveau competenta si legitimitatea de a efectua controlul conditiilor ce au stat la baza acordarii licentei de fabricatie conform art. 21 din O.G. nr. 42/1995 si Regulamentului aprobat prin Ordinul MAAP nr. 357/2003.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine ca fapta contraventionala pentru care petenta a fost sanctionata este prevazuta si sanctionata de art. 29 lit. c coroborat cu art. 30 lit. c din O.G. nr. 42/1995 privind productia de produse alimentare destinate comercializarii ( în vigoare la data constatarii faptei contraventionale) potrivit caruia constituie contraventie, daca nu este comisa în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa fie considerata infractiune, fabricarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportarea si depozitarea produselor alimentare destinate comercializarii în conditiile în care nu se asigura stabilirea parametrilor calitativi si salubritatea acestor produse si se încalca prevederile art. 6 – 15 si se sanctioneaza cu amenda de la 8.000.000 lei la 10.000.000 lei.

În conformitate cu prevederile art. 12 din acelasi act normativ ,,la etichetarea si marcarea produselor alimentare se vor mentiona în mod obligatoriu elementele de identificare a produsului, cu precizarea tarii în care acesta a fost fabricat si ambalat”, iar potrivit art. 13 stabilirea termenului de valabilitate pentru produsele alimentare se face de catre producator, pe raspunderea acestuia, sau prin colaborare cu unitati de cercetare si laboratoare specializate, dupa experimentari prealabile.

Totodata, în conformitate cu dispozitiile art. 5 H.G. nr. 106/2002 ( forma în vigoare la data constatarii faptei) etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu:

a) denumirea sub care este vândut alimentul;

b) lista cuprinzând ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;

d) cantitatea neta pentru alimentele preambalate;

e) data durabilitatii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limita de consum;

f) conditiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesita indicatii speciale;

g) denumirea sau denumirea comerciala si adresa producatorului ori ale ambalatorului sau ale distribuitorului; în cazul produselor din import se înscriu numele si adresa importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România;

h) locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului;

i) instructiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a alimentelor;

j) concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;

k) o mentiune care sa permita identificarea lotului;

l) mentiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevazute în anexa nr. 1a).

Din mentiunile procesului-verbal nr. XXX încheiat la data de 23.10.2007 încheiat de agenti constatatori din cadrul MADR rezulta ca la data de 23.10.2007 petenta, în baza licentei de fabricatie, a fabricat produsul XXXXX din gama conservelor de legume si fructe, având constituit un lot în vedere exportului, însa etichetarea produsului nu respecta prevederile legale în vigoare, în sensul ca nu sunt mentionate inscriptii obligatorii, astfel, denumirea si adresa producatorului, data durabilitatii minimale, lotul sau data fabricatiei, conditii de depozitare.

În ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal, instanta apreciaza ca in masura în care fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei a fost constatata personal de catre organul constatator, acesta beneficiaza de o prezumptie relativa de adevar, facând dovada asupra starii de fapt retinute, pâna la proba contrarie.

In stabilirea aplicabilitatii art. 6 din CEDO in cadrul procedurii contraventionale, instanta are in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care ,definind in mod autonom notiunea de acuzatie in materie penala, in raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea in dreptul intern, natura faptei si natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate, a statuat ca scopul interpretarii date dispozitiilor art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, în sensul ca notiunea de "acuzatie în materie penala" include si domeniul contraventional, a fost acela de a asigura aceeasi garantii procesuale celor învinuiti de savârsirea unei contraventii ca si celor învinuiti de savârsirea unei infractiuni (Sporrong si Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputand lipsi dintre acestea prezumtia de nevinovatie instituita prin art. 6.2 din Conventie (Anghel contra Romaniei, 4.10.2007)

Totodata, instanta are in vedere si Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata in cauza Neata contra Romaniei din data de 18.11.2008 in care Curtea a reamintit ca in materie penala, problema administrarii probelor trebuie privita prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzarii, dubiul profitand persoanei acuzate. In plus, acuzarii ii revine sarcina sa ii prezinte persoanei in discutie capetele de acuzare care i se imputa in scopul de a-i acorda acesteia ocazia sa isi pregateasca si sa isi prezinte apararea in consecinta precum si de a oferi probe suficiente pentru a-si fundamenta o declaratie de vinovatie. Totodata, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, jurisdictiilor nationale le revine in principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate in fata lor si de a se pronunta asupra pertinentei acelor probe pe care partile doresc sa le propuna in vederea administrarii. Desi Conventia garanteaza in art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementeaza admisibilitatea probelor ca atare, materie care intra in sfera de competenta a dreptului intern. Curtea a reamintit ca sarcina sa consta in aceea de a cerceta daca procedura litigioasa privita in ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.

 Fata de jurisprudenta Curtii de contencios European, instanta apreciaza ca sanctiunile contraventionale aplicate in baza prevederilor O.G nr. 42/1995, nu reprezinta o acuzatie in materie penala deoarece stabilirea caracterului penal nu se face raportat exclusiv la premisa ca acesta are un cuantum ridicat sau ca aceasta are prin natura sa un caracter represiv, ci se are in vedere scopul sanctiunii si aplicabilitatea sa generala. In concluzie, avand in vedere scopul legitim al obligatiilor ce-i revin în material productiei de produse alimentare destinate comercializarii, instanta apreciaza ca in cauza dedusa judecatii, art. 6 din CEDO nu este aplicabil, procesul-verbal prin care a fost sanctionata petenta beneficiind de o prezumptie relativa de veridicitate .

 Sub aspectul laturii obiective, elementul material al contraventiei s-a materializat prin inactiunea petentei de a eticheta lotul de zacusca astfel încât sa se asigure stabilitatea parametrilor calitativi prin precizarea elementelor de identificare a produsului în sensul prevederilor art. 5 din H.G. nr. 106/2002 si anume nu a indicat denumirea si adresa producatorului, data durabilitatii minimale, lotul sau data fabricatiei, conditii de depozitare.

Instanta nu poate da eficienta sustinerilor petentei referitoare la inexistenta obligatiei de a mentiona pe eticheta produsului datele deoarece prin contractul de furnizare nr. XX din 24.07.2007 incheiat cu SC E. care are ca obiect producerea si ambalarea de catre furnizor a produselor comandate de catre beneficiar in conformitate cu specificatiile acestuia si care in comezile trasmise a precizat ca etichetele trebuie sa contina importatorul si adresa acestuia, denumirea produsului în limbile engleza si franceza, brandul ,, ca la mama acasa” si ,,gospodina”, ingredientele în limba engleza si franceza, tara de origine si cod de bare deoarece apreciaza ca mentiunile acestei conventii sunt contrare ordinii publice în sensul cerintei obligatorii de interes general a garantarii principiul promovarii si protectiei consumatorilor care implica un grad ridicat de protectie a acestuia.

Astfel, având în vedere ca raportul comercial invocat de catre petenta cuprinde un element de extraneitate, instanta apreciaza ca pentru determinarea legii aplicabile raportului de drept international privat sunt incidente dispozitiile Legii nr. 105/1992.

In conformitate cu dispozitiile art. 73 si urm. din acest act normativ contractul este supus legii alese prin consens de parti, însa alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neîndoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstante. În cauza dedusa judecatii instanta apreciaza ca partile nu au stabilit în mod expres legea aplicabila raporturilor juridice, situatie în care devin aplicabile prevederile art. 77 potrivit carora în lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezinta legaturile cele mai strânse.

  Se considera ca exista atare legaturi cu legea statului în care debitorul prestatiei caracteristice are, la data încheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, în lipsa, resedinta, ori fondul de comert sau sediul statutar, prin prestatie caracteristica întelegându-se: prestatia partii care, în temeiul unui contract de închiriere sau altele similare, pune la dispozitia unei persoane, pe o durata de timp determinata, folosinta unui bun sau prestatia îndeplinita de mandatar, depozitar, antreprenor si, în general, de partea care, în contractele de servicii, o aduce la îndeplinire.

De asemenea, legea aplicabila fondului contractului, potrivit art. 73 - 79, se aplica îndeosebi:

a) interpretarii naturii sale juridice si a clauzelor pe care le cuprinde;

b) executarii obligatiilor izvorîte din contract;

c) consecintelor neexecutarii totale sau partiale a acestor obligatii, precum si evaluarii prejudiciului pe care l-a cauzat;

d) modului de stingere a obligatiilor izvorîte din contract;

e) cauzelor de nulitate a contractului si consecintelor acesteia.

În raport de aceste dispozitii legale, instanta apreciaza ca în cauza este incident art. 1 din O.G. nr. 42/1995 potrivit carora productia de produse alimentare destinate comercializarii se desfasoara în conditiile prevazute de prezenta ordonanta, urmarind, în principal, protectia vietii, sanatatii populatiei si a mediului înconjurator, satisfacerea necesitatilor de consum ale tuturor categoriilor de consumatori si respectarea conditiilor de igiena si de mediu la fabricarea, manipularea, depozitarea si transportul produselor. Prevederile prezentei ordonante sunt obligatorii pentru toti operatorii economici, persoane juridice, indiferent de forma de organizare si tipul de proprietate, asociatii familiale sau persoane fizice autorizate sa desfasoare o activitate economica independenta.

În ceea ce priveste solicitarea importatorului de a nu se mentiona pe eticheta numele producatorului, instanta apreciaza ca aceasta urmareste un scop legitim fiind proportionala cu natura concurentiala a relatiilor comerciale, însa instanta nu poate gasi o justificare rezonabila a prevederii de a nu se mentiona data fabricatiei si data expirarii produsului, cerinta esentiala a dreptului la informare al consumatorilor si nu exista un raport rezonabil de proportionalitate sa fie interzis accesul consumatorilor la informatii esentiale sau sa fie justificat de cerintele obligatorii privind protectia consumatorilor.

Urmarea imediata a faptei savârsite de catre petenta, consta în lezarea valorii sociale care asigura protectia vietii, sanatatii populatiei si a mediului înconjurator, satisfacerea necesitatilor de consum ale tuturor categoriilor de consumatori si respectarea conditiilor de igiena si de mediu la fabricarea, manipularea, depozitarea si transportul produselor.

Legatura de cauzalitate dintre fapta savâsita de petenta si urmarea imediata, rezulta, ex re, din însasi savârsirea inactiunii incriminate.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentei fata de fapta si urmarile acesteia îmbraca forma vinovatiei în modalitatea intentiei indirecte deoarece a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Referitor la sustinerea petentei cu privire la excluderea caracterului contraventional al faptei deoarece a fost savarsita fara vinovatie datorita existentei unui caz fortuit, instanta apreciaza ca în cauza nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege deoarece cazul fortuit, ca si cauza care înlatura caracterul contraventional al faptei presupune o împrejurare a carei interventie nu putea fi prevazuta. Or, în cauza, petenta a prevazut atât fapta cât si rezultatul acesteia deoarece a negociat si acceptat conditiile stabilite de catre cealalta parte contractanta si nu poate invoca raspunderea contractuala pentru a justifica încalcarea ordinii de drept, aspect esential al unei societati democratice.

Fata de cele expuse, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale prevazuta si sanctionata de art. 29 lit. c coroborat cu art. 30 lit. c din O.G. nr. 42/1995 privind productia de produse alimentare destinate comercializarii ( în vigoare la data constatarii faptei contraventionale).

În ceea ce priveste sanctionarea petentei, instanta retine ca prin procesul-verbal nr. XXX încheiat la data de 23.10.2007 încheiat de agenti constatatori din cadrul MADR s-a aplicat petentei amenda în cuantum de 800 lei si s-a dispus oprirea temporara a fabricatiei si suspendarea licentei de fabricatie în conformitate cu prevederile art. 6 lit. c din Ordinul MAAP 357/2003 si oprirea temporara a livrarii pentru comercializare a produselor marcate necorespunzator în baza prevederilor art. 3 pct. C din cap. VI din O.G. nr. 42/1995.

Referitor la individualizarea sanctiunii, instanta va avea în vedere criteriile prevazute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului.

În concret, instanta apreciaza ca fapta comisa de petenta prezinta un grad de pericol social relativ scazut avându-se în vedere circumstantele reale ale acesteia respectiv, neindeplinirea obligatiei de a eticheta lotul de zacusca astfel încât sa se asigure stabilitatea parametrilor calitativi prin precizarea elementelor de identificare a produsului în sensul prevederilor art. 5 din H.G. nr. 106/2002, urmare produsa, respectiv starea de pericol a valorii sociale care asigura protectia vietii, sanatatii populatiei si a mediului înconjurator, satisfacerea necesitatilor de consum ale tuturor categoriilor de consumatori si respectarea conditiilor de igiena si de mediu la fabricarea, manipularea, depozitarea si transportul produselor, dar si neclaritatile existente cu privire la obligativitatea inserarii mentiunilor pe etichetele produsului comercializat.

În masura în care petenta s-a manifestat în sensul nerecunoasterii faptei savârsite, scopul sanctiunii contraventionale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contraventionale aplicate.

În raport de aceste criterii de individualizare, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata de agentul constator este individualizata in mod corect spre minimul special al acesteia, iar scopul acesteia nu poate fi atins decat prin executarea amenzii contraventionale in cuantumul minim stabilit de agentul constatator.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta apreciaza ca plangerea contraventionala formulata de petenta este neintemeiata si prin urmare o va respinge.

In temeiul art. 274 Cod procedura civila si al principiului disponibilitatii, instanta va luat act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.