Somaţie de plată

Somaţie de plată

Sentinţa civilă  nr. 1961/07.08.2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.06.2009, sub nr., creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi a chemat în judecată pe debitorul A.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se  dispună  emiterea unei ordonanţe care să conţină somarea debitorului la plata sumei 385,21 lei, reprezentând rate contractuale neachitate – în cuantum de 188,88 de lei, şi penalităţi de întârziere  la data de 31.05.2009– în cuantum de 196,33 de lei. A mai solicitat creditoarea obligarea debitorului la plata penalităţilor de întârziere în continuare până la achitarea efectivă a debitului, precum şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitorul Contractul nr. xxx/20.09.2006, având ca obiect achiziţionarea rovinietelor cu plata de către beneficiar în 4 rate trimestriale, prin care acesta din urmă s-a obligat să plătească suma de 90 de Euro, reprezentând contravaloarea tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT-xx-xxx. A mai arătat aceasta că debitorul nu şi-a achitat a doua şi a treia rate, scadente la 19.12.2006, respectiv la 19.03.2007, precum şi faptul că acesta datorează penalităţi în cuantumul indicat, calculate potrivit art. 3 alin. 1 din contract, 0,15% pe zi de întârziere.

În drept, cererea, legal timbrată, a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 5/2001, art. 969 C. civ. şi ale Codului de procedură civilă.

În susţinerea cererii creditoarea a depus la dosar, în fotocopie, contractul nr. xxx/20.09.2006 şi anexele aferente ( filele 6-9 ) şi tabelul de calcul a penalităţilor ( fila 4 ).

Deşi legal citat, debitorul nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a propune probe sau formula apărări.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Între părţi s-au desfăşurat raporturi contractuale comerciale în baza cărora creditoarea eliberat debitorului roviniete pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT-xx-xxx, în schimbul cărora acesta din urmă s-a obligat să achite suma de 90 de Euro în 4 rate trimestriale, a câte 22,50 Euro, aspecte dovedite prin contractul xxx/20.09.2006 şi anexele aferente ( filele 6-9 ).

Instanţa mai reţine faptul că părţile au stipulat în acelaşi contract, în cuprinsul art. 3 ( fila 6 ), penalităţi de întârziere  de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere în ceea ce priveşte plata sumelor reprezentând ratele eşalonate anterior precizate.

Conform art.1 din OG nr.5/2001, creditorul poate solicita instanţei obligarea la  plată a debitorului, prin emiterea unei somaţii de plată, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 

1.există o creanţă certă, lichidă si exigibilă. Creanţa este certă atunci când existenţa ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanţei, conform art. 379 alin.3 C.pr.civ., deci când existenţa creanţei este neîndoielnică; creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel putin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin.4 C.pr.civ.; creanţa este exigibilă (scadentă) dacă termenul prevăzut în favoarea ori şi în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în condiţiile legii - art. 263 şi art. 382 C.pr.civ. - debitorul este decăzut din beneficiul termenului;

2.creanţa  reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani;

3.obligaţiile sunt asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnatură ori în alt mod admis de lege ;

4.înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

În cauză instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 aliniat 1 din OG nr.5/2001, atât pentru debitul principal, respectiv 188,88 lei – reprezentând valoarea ratelor a doua şi a treia scadente, cât şi relativ la penalităţile de întârziere, respectiv 196,33 lei şi în continuare până la achitarea efectivă  a debitului, după cum urmează:

Creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, având în vedere că existenţa ei rezultă din înscrisul constatator, respectiv din contractul nr. xxx/20.09.2006 şi anexele aferente, în care este determinat şi cuantumul (pentru debitul principal ), respectiv modalitatea de determinare (pentru clauza penală), iar termenele prevăzute în favoarea debitorului, respectiv 19.xx.2006 pentru a doua rată, şi 19.xx.2007 pentru a treia rată, s-au împlinit înainte de data sesizării instanţei. 

De asemenea, creanţa a cărei valorificare este solicitată de către creditoare reprezintă obligaţia de plată a unor sume de bani, asumată prin convenţia părţilor.

În plus, facturile atestă existenţa unor drepturi şi obligaţii privind predarea de roviniete în vederea utilizării legale a reţelei de drumuri naţionale de către autovehicule, în schimbul unui preţ.

Potrivit art. 1073 C. civ – aplicabil în baza dispoziţiilor art. 1 C. com. - creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei. În cazul obligaţiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul avand un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, drept care-i garantează executarea creanţei prin executarea silită a bunurilor acestuia .

În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligaţie de a da, cum este si obligaţia de a transfera proprietatea asupra unei sume de bani, creditorul are datoria să dovedească existenţa obligaţiei.

În atare situaţie, în momentul în care creditorul face această dovadă, dacă debitorul  nu dovedeşte îndeplinirea obligaţiei ce îi incumbă, se presupune că nerespectarea acesteia provine din vina sa, fiind obligat la plata de despăgubiri către celălalt contractant.

Având în vedere că societatea creditoare a făcut dovada existenţei obligaţiei debitorului de a plăti suma pretinsă, iar acesta nu a demonstrat efectuarea plăţii acestei sume, în temeiul art.1 şi art. 6 din OG nr. 5/2001, instanţa  va admite cererea şi îl va soma pe debitor la plata către creditoare a sumei de 385,21 lei, reprezentând rate contractuale neachitate – în cuantum de 188,88 de lei, şi penalităţi de întârziere  la data de 31.xx.2009 – în cuantum de 196,33 de lei ( calculate potrivit tabelului anexat cererii de chemare în judecată ), precum şi penalităţi de întârziere în continuare, până la achitarea efectivă a debitului, în 30 de zile de la comunicare, cu respectarea prevederilor art. 6 alin. 3 din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte cuantumul penalităţilor de întârziere, deşi acesta depăşeşte suma reprezentând debitul principal, instanţa reţine că este vorba despre o clauză penală ( astfel cum este definită de prevederile art. 1066 C. civ. ) valabilă, stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale ( în vigoare la momentul naşterii raportului juridic dintre părţi ), potrivit cu care „totalul penalităţilor pentru întârziere ( … ) nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrar”, având în vedere că prin art. 3 din contractul în cauză a fost stipulată această posibilitate.

De asemenea, în baza dispoziţiilor art.. 274 alin. 1 C. proc. civ., debitorul, ca parte care a căzut în pretenţii, va fi obligată la plata sumei de 40,5 lei către creditoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru – 39 de lei – şi a timbrului judiciar – 1,5 lei.

Domenii speta

Spete similare