Hotărâre 923 din 14.07.2009

R O M A N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU MUREŞ – JUDETUL MUREŞ

Dosar nr. 670/320/2009

SENTINŢA PENALĂ NR.923

Şedinţa publică din 14 iulie 2009

JUDECĂTOR : TEODORA ALBU

GREFIER : XXXXXXXX

Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror XXXXXXXX din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş.

Pe rol pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpaţii XXXXXXXX, XXXXXXXX, XXXXXXXX şi XXXXXXXX, trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi violare de domiciliu, ambele în formă agravată, prev. de art.211 al.1, al.2 lit.a şi b, alin.2 ind.1 lit.a şi c şi art.192 al.2 Cod penal cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal pentru inculpatul minor, şi art.75 al.1 lit.c pentru inculpaţii majori şi cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor si susţinerile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 07.07.2009, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 14.07.2009.

JUDECĂTORIA

Instanţa a constatat că, prin rechizitoriul din 27.01.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor XXXXXXXX, XXXXXXXX, XXXXXXXX şi XXXXXXXX pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie şi violare de domiciliu, ambele în formă agravată, prev. de art.211 al.1, al.2 lit.a şi b, alin.2 ind.1 lit.a şi c şi art.192 al.2 Cod penal cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal pentru inculpatul minor, şi art.75 al.1 lit.c pentru inculpaţii majori şi cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 11/12.01.2009 au pătruns, prin escaladarea gardului în grădină, iar ulterior prin forţarea uşii de acces în locuinţa părţii vătămate XXXXXXXX, exercitând asupra acestuia acte de violenţă şi, în conexitate etiologică cu aceste acte, au luat în scopul însuşirii pe nedrept suma de 9 lei şi un telefon mobil marca Nokia.

XXXXXXXXlizând probele administrate în cauză, instanţa a constatat următoarea stare de fapt:

În data de 11.01.2009, inculpaţii XXXXXXXX – care achiziţionase în primăvara anului 2008 un autoturism - şi XXXXXXXX, s-au întâlnit la cofetăria din Sânpaul şi constatând în urma discuţiilor că ambii se află în dificultate financiară, la propunerea inculpatului Deac, au luat hotărârea ca în seara aceleiaşi zile să meargă la locuinţa părţii vătămate XXXXXXXX, cu care inculpatul Deac era rudă (străbunica inculpatului era sora părţii vătămate) şi despre care ştia că are o pensie mare şi că are bani în casă, pentru a-şi rezolva problemele financiare.

Cu aceeaşi ocazie, fiind siguri că la locuinţa părţii vătămate vor găsi o sumă mare de bani, au luat hotărârea de a propune inculpatului XXXXXXXX să îi însoţească, sens în i-au telefonat acestuia de câteva ori în ziua respectivă pentru a-l întreba dacă este de acord să meargă împreună cu ei, aşa cum rezultă din declaraţia martorului Bidi Jozsef, cumnat al inculpatului XXXXXXXX, şi care s-a aflat în ziua respectivă în compania inculpatului XXXXXXXX în intervalul orar 12.00 – 20.00. Conform declaraţiei aceluiaşi martor, în aceeaşi seară, în jurul orelor 20.00, mergând la magazinul din localitatea Sânpaul împreună cu inculpatul XXXXXXXX s-au întâlnit cu inculpaţii XXXXXXXX şi XXXXXXXX, ocazie cu care inculpatul XXXXXXXX a rămas cu aceştia, despărţindu-se de martorul Bidi Jozsef.

Cei trei inculpaţi s-au deplasat împreună la cofetăria din localitatea Sânpaul, unde se afla deja inculpatul XXXXXXXX. Cei trei inculpaţi s-au aşezat împreună la o masă unde curând li s-a alăturat şi inculpatul XXXXXXXX şi unde au rămas împreună. La un moment dat, inculpatul XXXXXXXX l-a chemat afară din cofetărie pe inculpatul XXXXXXXX, întrebându-l pe acesta dacă vrea să meargă cu ei la partea vătămată pentru a-i lua acesteia bani, propunere cu care acesta a fost de acord.

După ce a obţinut şi acordul inculpatului XXXXXXXX, cei doi s-au întors la masă, iar inculpatul XXXXXXXX a comunicat şi celorlalţi doi faptul că XXXXXXXX este de acord să-i însoţească. Cei patru inculpaţi au rămas în continuare în cofetărie, unde inculpatul Deac a consumat ceai, iar inculpaţii XXXXXXXX, XXXXXXXX şi XXXXXXXX au consumat 3-4 pahare de vin fiecare, inculpatul Deac comunicând inculpatului XXXXXXXX că vor merge la locuinţa părţii vătămate mai târziu.

În jurul orelor 21.30 cei patru inculpaţi au părăsit cofetăria şi s-au îndreptat către magazinul din aceeaşi localitate unde inculpaţii XXXXXXXX şi XXXXXXXX au intrat, dorind să cumpere mănuşi, fapt ce nu a fost posibil dat fiind că nu astfel de produs nu se afla de vânzare în acel moment la magazinul respectiv, după care s-au suit cu toţii în autoturismul inculpatului Deac şi s-au îndreptat spre Târgu-Mureş, ocazie cu care inculpatul XXXXXXXX l-a întrebat pe inculpatul Deac dacă sigur vor găsi bani la locuinţa persoanei respective, acesta asigurându-l că partea vătămată are bani de vreme ce are o pensie de 2.000 lei.

Ulterior, cei patru inculpaţi s-au întors spre localitatea Ungheni şi au rămas la pensiunea Terra o vreme după care s-au îndreptat spre localitatea Chirileu. Inculpatul Deac a avut idea de a se opri la locuinţa sa pentru a lua nişte mâneci de haine, ideea pe care a împărtăşit-o celorlalţi şi pe care a pus-o în practică astfel încât, înainte de a merge la locuinţa părţii vătămate s-au oprit la locuinţa inculpatului Deac, acesta coborând din maşină şi intrând în casă de unde s-a întors după 2-3 minute, având asupra sa patru mâneci de haină. Inculpatul Deac a dat aceste mâneci de haină celorlalţi inculpaţi aflaţi în maşină, iar ulterior inculpaţii XXXXXXXX şi XXXXXXXX au tăiat în ele mai multe găuri folosindu-se de un cuţit vechi pe care inculpatul Deac îl avea în maşină.

Ajungând în satul Chirileu au lăsat maşina lângă podul spre satul Sânmărghiţa, şi-au tras pe faţă cagulele pe care le pregătiseră şi au plecat pe jos spre locuinţa lui XXXXXXXX, au parcurs cca 500 metrii pe câmp, au sărit gardul dinspre grădină şi au ajuns în ograda părţii vătămate, inculpatul Deac descuind poarta care permitea accesul spre locuinţa părţii vătămate. În legătura cu acest moment rezultă din declaraţiile inculpaţilor XXXXXXXX şi XXXXXXXX că inculpatul Deac mergea înainte, întrucât acesta cunoştea drumul.

Ajungând lângă locuinţa părţii vătămate, cei patru au observat că în veranda locuinţei ardea lumina ce se reflecta şi în cameră, s-au dus la fereastră şi, deoarece acesta era acoperită doar cu o perdea albă care era parţial trasă, au observat că partea vătămată dormea pe unul dintre paturile aflate în cameră.

Inculpaţii XXXXXXXX şi XXXXXXXX au rămas la fereastră în timp ce ceilalţi doi inculpaţi XXXXXXXX şi XXXXXXXX s-au deplasat la uşa locuinţei pe care au deschis-o, aceasta nefiind asigurată cu yală. Observând că partea vătămată nu a auzit deschiderea uşii, după care inculpatul XXXXXXXX, purtând mănuşile pe care le avea asupra sa şi care fuseseră observate anterior în autoturismul său de către inculpatul XXXXXXXX, a intrat şi a deşurubat becul ce ardea în veranda locuinţei, după care au intrat şi ceilalţi trei inculpaţi.

Imediat inculpaţii au pătruns în camera în care dormea partea vătămată, iar inculpatul Deac a luat o pătură de pe unul dintre paturi şi a pus-o în fereastră pentru ca partea vătămată să nu îi poate recunoaşte în lumina becului de la stâlpul de iluminat public aflat la o distanţă de aproximativ 30 m de casa părţii vătămate.

Pătrunşi în interiorul camerei în care dormea partea vătămată, inculpatul XXXXXXXX s-a deplasat la patul în care dormea partea vătămată şi i-a imobilizat acesteia ambele mâini, în timp ce ceilalţi inculpaţi au început să caute prin cameră.

Din declaraţiile părţii vătămate rezultă că a fost trezit de un zgomot puternic pe care l-a localizat ca venind din pod, în acelaşi moment fiind lovit peste faţă foarte puternic (astfel încât i-a dat sângele şi pe nas şi pe gură), de o persoană pe care nu a putut-o recunoaşte deoarece aceasta purta o mască, aceeaşi persoană cerându-i insistent „banii, banii!”.

Deşi partea vătămată nu a putut recunoaşte persoXXXXXXXX care a lovit-o iniţial, din coroborarea declaraţiilor date de inculpaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, rezultă că inculpatul XXXXXXXX a fost acela care a imobilizat-o iniţial pe partea vătămată, prinzându-i mâinile, în timp ce, după ce pătura a fost pusă în geam de către inculpatul Deac, ceilalţi inculpaţi au început să caute prin casă, inclusiv prin sertarele obiectelor de mobilier care se aflau în cameră. Având în vedere faptul că becul din antreul casei fusese stins prin deşurubare de către inculpatul Deac, care obturase şi luminozitatea ce provenea de la becul de iluminat public din faţa ferestrei, este de presupus că în camera era, la acel moment o stare de semiobscuritate, accentuată şi de faptul că, la intrarea în locuinţă cei patru inculpaţi aveau trase pe faţă cagulele pentru a nu fi recunoscuţi de partea vătămată, astfel încât, activitatea de căutare şi însuşire a obiectelor de valoare să fi devenit zgomotoasă şi să fi trezit astfel pe partea vătămată.

De altfel, din declaraţiile inculpaţilor XXXXXXXX şi XXXXXXXX, rezultă cu certitudine că inculpatul XXXXXXXX este cel care a imobilizat iniţial pe partea vătămată, sub acest aspect declaraţiile coroborându-se.

Ulterior, inculpatul XXXXXXXX a cerut celorlalţi trei inculpaţi prezenţi în cameră şi care căutau obiecte de valoare să vină să îl ţină şi ei la rândul lor pe partea vătămată pentru a putea căuta la rândul său bunuri de valoare sau bani în interiorul locuinţei părţii vătămate.

Ca urmare, inculpatul XXXXXXXX a abandonat activitatea de căutare şi a răspuns solicitărilor inculpatului XXXXXXXX, venind imobilizând pe partea vătămată. Inculpatul XXXXXXXX nu recunoaşte a fi lovit pe partea vătămată, ci doar că l-a împins pe acesta pe pat înainte de a ieşi din locuinţă.

Rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor XXXXXXXX, XXXXXXXX şi XXXXXXXX, date în cursul urmăririi penale, că şi inculpatul XXXXXXXX a imobilizat-o pe partea vătămată după inculpatul XXXXXXXX, a şi lovit-o pe partea vătămată şi a prins-o pe aceasta de gât, atunci când partea vătămată a început să strige. Inculpatul XXXXXXXX a recunoscut în cursul declaraţiilor date în calitate de învinuit că „fiecare dintre noi l-a lovit pe partea vătămată” declaraţii asupra cărora a revenit ulterior, arătând că nici unul dintre ei nu l-a lovit pe partea vătămată. Cu toate acestea, cu referire la participarea personală la exercitarea actelor de violenţă asupra părţii vătămate, arată că „l-am prins de gât pe partea vătămată deoarece acesta a început să strige”, aspect care se coroborează cu constatările certificatului medico-legal ataşat la dosarul cauzei care atestă existenţa de echimoze şi hematoame la nivelul regiunii bucale şi la nivelul unghiului mandibular.

Cu privire la participarea inculpatului Deac la exercitarea de violenţe fizice asupra părţii vătămate, rezultă din declaraţiile inculpaţilor, în ciuda poziţiei lor oscilante că acesta nu a exercitat acte de violenţă fizică asupra părţii vătămate. Cu toate acestea, inculpatul Deac a acceptat exercitarea de astfel de violenţe asupra părţii vătămate, aspect ce rezultă fără dubiu, vând în vedere că, în ciuda relaţiei de rudenie cu partea vătămată, în virtutea căruia cunoştea vârsta şi starea de sănătate a acesteia, nu a împiedicat pe ceilalţi inculpaţi a exercita violenţe fizice asupra părţii vătămate - nici anterior şi nici în timpul exercitării acestora.

Din declaraţiile părţii vătămate rezultă că numai unul dintre cei patru inculpaţi l-ar fi lovit pe acesta în mod repetat, în timp ce ceilalţi trei căutau prin casă, răscolind lucrurile.

Instanţa apreciază că declaraţia părţii vătămate nu poate fi reţinută în totalitate având în vedere faptul că datorită vârstei înaintate şi loviturii puternice pe care a primit-o şi care a trezit-o din somn, acesta s-a speriat, având o percepţie deformată asupra evenimentelor desfăşurate. De altfel partea vătămată a declarat în faţa instanţei că permanent lumina din cameră a fost aprinsă, fapt care este contrazis de declaraţiile inculpaţilor care au arătat că unul dintre motivele pentru care inculpatul Deac a pus pătura în geam a fost acela de a nu fi văzuţi şi recunoscuţi de partea vătămată. Cu atât mai mult este de presupus că inculpaţii, mai ales Deac şi XXXXXXXX nu ar fi aprins lumina în locuinţă, dat fiind faptul că unul dintre ei era rudă cu partea vătămată, amândoi locuiau în acelaşi sat cu aceasta.

Instanţa constată că inculpaţii au sustras din locuinţa părţii vătămate un telefon mobil marca Nokia, pe care inculpatul Deac l-a găsit pe unul dintre obiectele de mobilier aflate în camera în care dormea partea vătămată şi pe care acesta l-a pus în buzunarul propriu. Ulterior, după ce au părăsit locuinţa părţii vătămate, în maşină, inculpatul Deac a arătat celorlaţi telefonul mobil sustras şi, după ce a transferat creditul cartelei pe telefoanele celorlalţi coinculpaţi, a dat telefonul mobil inculpatului XXXXXXXX, care era singurul fără telefon mobil.

Din interiorul locuinţei, inculpatul XXXXXXXX a sustras şi suma de 9 lei, sumă cu care acesta şi-a cumpărat mai târziu în aceeaşi noapte, un pachet de ţigări de la benzinăria Ecco.

Chiar în situaţia în care instanţa ar reţine că actele de violenţă ar fi fost săvârşite numai de unul dintre inculpaţi, având în vedere actele pregătitoare făcute de aceştia, precum şi „împărţirea rolurilor” ce trebuiau îndeplinite de către fiecare dintre ei – nerecunoscută de către nici unul dintre inculpaţi, dar rezultând evident din declaraţiile inculpaţilor cu privire la propria contribuţie la săvârşirea faptei – rezultă că exercitarea actelor de violenţă asupra părţii vătămate, chiar şi numai de către unul dintre inculpaţi, reprezintă o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor inculpaţilor. Din acţiunilor inculpaţilor a rezultat că, fără exercitarea acestor violenţele asupra părţii vătămate, nu ar fi fost posibilă sustragerea bunurilor şi păstrarea acestora.

În acest context, instanţa reţine că acţiunea de sustragere a bunurilor din posesia părţii vătămate s-a făcut de către cei patru inculpaţi prin exercitarea unei constrângeri morale asupra părţii vătămate. Reţinând acest aspect, instanţa are în vedere vârsta şi circumstanţele personale ale părţii vătămate, faptul că aceasta s-a trezit în toiul nopţii cu patru persoane străine în casă, aceştia (toţi sau chiar şi numai unul) exercitând asupra ei acte de violenţă care au produs asupra sa leziuni vizibile în zona feţei, a abdomenului, precum şi fracturi ale coastelor ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijire medicală.

Astfel, instanţa consideră că acţiunile fizice violente exercitate asupra părţii vătămate constituie numai o componentă a constrângerii morale exercitate asupra acesteia în scopul de a sustrage pe nedrept bunuri.

De altfel, exercitarea acestei constrângeri morale asupra părţii vătămate a fost elementul pe care inculpaţii au mizat la momentul luării hotărârii infracţionale, aspect ce rezultă din faptul că deşi discuţia s-a purtat iniţial între inculpaţii XXXXXXXX şi XXXXXXXX, aceştia au acceptat, cel puţin tacit, că acţiunea lor avea mai multe şanse de reuşită dacă ar fi nu doi ci patru, astfel încât au cooptat pe ceilalţi doi coinculpaţi, asigurându-i pe aceştia că vor găsi la locuinţa părţii vătămate o sumă de bani substanţială.

În rezumat, instanţa constată că, după ce inculpatul Deac a sugerat şi determinat pe ceilalţi trei inculpaţi să ia hotărârea infracţională de a sustrage bani de la partea vătămată, împreună aceştia au luat toate măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii luate:

-Inculpatul Deac a previzionat ora potrivită pentru pătrunderea în locuinţa părţii vătămate (din declaraţia inculpatului XXXXXXXX l-a întrebarea pe care a adresat-o în cofetărie „când mergem?”, inculpatul Deac a răspuns „mai târziu”);

-Cei patru au aşteptat împlinirea acestei ore potrivite plimbându-se cu autoturismul prin comună, mergând până la Târgu-Mureş pentru aprovizionarea cu carburant şi oprindu-se pentru o vreme la pensiunea Terra;

-Inculpaţii XXXXXXXX şi XXXXXXXX au încercat să cumpere câte o pereche de mănuşi pe care să le poarte la locuinţa părţii vătămate (pentru a nu le fi identificate amprentele), fapt atestat de declaraţia martorei Ciurbirău Anica;

-La sugestia inculpatul XXXXXXXX „mergem aşa?”, inculpatul Deac a hotărât să se oprească la locuinţa sa pentru a lua de la locuinţa sa mânecile de haină;

-Înainte de coborârea din maşină toţi patru şi-au tras pe cap cele patru cagule artizXXXXXXXXle pe care le confecţionaseră din mânecile hainelor, folosind un cuţit vechi aflat în maşina inculpatului XXXXXXXX;

-Au lăsat autoturismul cu care s-au deplasat la o oarecare distanţă de imobilul părţii vătămate, astfel încât, pe de o parte, partea vătămată să nu fie eventual trezită de zgomotul motorului, iar pe de altă parte vreun trecător ocazional să nu facă ulterior legătura între autoturism şi ceea ce urma să se întâmple la locuinţa părţii vătămate;

-Au intrat în curtea imobilului părţii vătămate prin spatele acesteia, traversând 500m de câmp, apoi grădina părţii vătămate şi ograda acestuia, asigurându-se astfel că nu sunt văzuţi nici de partea vătămată şi nici de vreun trecător ocazional;

-Ajunşi la fereastra locuinţei, au observat interiorul acesteia şi pe partea vătămată care dormea, 2-3 minute anterior momentului deschiderii uşii ;

-După ce au intrat în interiorul locuinţei au îndepărtat sursa de lumină din interior şi, pentru a se asigura că nu vor fi recunoscuţi de partea vătămată, inculpatul Deac a obturat cu o pătură fereastra locuinţei prin care pătrundea lumina de la iluminatul public din apropiere;

-Concomitent cu obturarea ferestrei de către inculpatul Deac, inculpatul XXXXXXXX a imobilizat pe partea vătămată, lovind-o pe aceasta în zona ochilor şi a frunţii;

-Ulterior inculpatul XXXXXXXX l-a imobilizat pe partea vătămată pe pat, exercitând o violenţă fizică asupra acesteia, în timp ce ceilalţi căutau bani şi bunuri de valoare, iar înainte de a ieşi din casă l-a împins pe acesta pe pat;

-Şi inculpatul XXXXXXXX l-a lovit pe partea vătămată, prinzându-l pe acesta de gât, dovadă fiind constatările certificatului medico-legal ataşat la dosarul cauzei care atestă existenţa de echimoze şi hematoame la nivelul regiunii bucale şi la nivelul unghiului mandibular al părţii vătămate;

-Din locuinţa părţii vătămate a fost sustras un telefon mobil marca Nokia cu cartelă, al cărui credit a fost transferat către telefoanele mobile ale inculpaţilor XXXXXXXX, XXXXXXXX şi XXXXXXXX, telefonul mobil rămânând la inculpatul XXXXXXXX, care era singurul fără telefon mobil;

-Inculpatul Deac a fost acela care, după aproximativ 20 de minute petrecute în locuinţa părţii vătămate a întrebat pe ceilalţi co-inculpaţi „mergem?”, dând astfel semnalul de plecare.

Având în vedere starea de fapt reţinută pe baza declaraţiilor inculpaţilor pe care le-a coroborat cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f. 7-10 dos.urm.pen.), raportul medico-legal de constatare (f. 12 dos.urm.pen.), planşa fotografică cuprinzând fotografii judiciare realizate cu ocazia cercetării locului faptei (f. 14-30 dos.urm.pen.), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 162871/13.01.2009 (f. 35-51 dos.urm.pen.), mandatele de arestare preventivă nr. 2, 3, 4 şi 5 din 13.01.2009 (f. 61-64 dos.urm.pen.), fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor (f. 73, 82, 95, 104 – dos.urm.pen.), dovezi ridicare-predare (f. 90, 113 -dos.urm.pen.), declaraţia părţii vătămate (f. 126, 127-128, 132, 133, 134 dos.urm.pen.), declaraţia martorului Czinkus Marius – Alex (f. 136, 137 dos.urm.pen.), a martorului Cozma XXXXXXXX (f. 141, 142 dos.urm.pen.), a martorului Biriş XXXXXXXX (f. 143, 144 dos.urm.pen.), a martorului Sepsi XXXXXXXX (f. 145, 146 dos.urm.pen.), a martorului Ciurbirău Anica (f. 147, 148 dos.urm.pen.), a proceselor-verbale de confruntare (f. 159 – 160 dos.urm.pen.), instanţa constată că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată există şi au fost săvârşite de aceştia.

Cu privire la atitudinea subiectivă a inculpatului XXXXXXXX, instanţa apreciază că acesta a avut, de la momentul luării rezoluţiei infracţionale şi până la epuizarea activităţii infracţionale, reprezentarea exactă a acţiunilor sale, scopul său fiind acela de a sustrage banii şi bunurile de valoare pe care le-a fi găsit la locuinţa părţii vătămate, prin exercitarea de constrângere morală şi fizică asupra acesteia. Dovadă în acest sens stau totalitatea actelor de pregătire anterioare pătrunderii în locuinţa părţii vătămate: cooptarea celorlalţi trei inculpaţi, stabilirea orei potrivite pentru pătrunderea în locuinţa părţii vătămate, procurarea, confecţionarea şi folosirea cagulelor artizXXXXXXXXle, pătrunderea în imobilul părţii vătămate prin partea din spate a grădinii şi curţii acesteia, deşurubarea becului şi obturarea geamului de la stradă cu ajutorul unei pături şi nu în cele din urmă acceptarea tacită a violenţelor fizice exercitate de ceilalţi trei coinculpaţi asupra părţii vătămate, toate aceste acţiuni având ca finalitate sustragerea unui telefon mobil şi a sumei de 9 lei ron.

Ca urmare, instanţa apreciază că inculpatul XXXXXXXX a săvârşit faptele cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, întrucât a prevăzut şi urmărit realizarea rezultatului faptelor sale.

Faptul că acesta nu cunoştea că acţiunile sale şi ale celorlalţi coinculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie ci că îşi închipuia, aşa cum a susţinut apărarea, că săvârşeşte infracţiunea de furt, nu este de natură a înlătura reţinerea intenţiei directe cu privire la vinovăţia acestuia.

Pentru considerentele de mai sus, instanţa nu poate reţine în sarcina inculpatului XXXXXXXX săvârşirea infracţiunii de furt, argumentele invocate în sprijinul cererii de schimbare a încadrării juridice fiind acelea că inculpatul nu a avut în intenţie să tâlhărească pe partea vătămată ci acela de a sustrage de la acesta o sumă de bani pentru îmbunătăţirea situaţiei sale financiare.

Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, toate acţiunile inculpatului demonstrează că acesta a avut în intenţie, într-adevăr să sustragă de la partea vătămată o sumă de bani, pentru îmbunătăţirea situaţiei sale financiare, dar, în acelaşi timp, a luat toate măsurile pe care le-a considerat necesare pentru ca acest scop să se îndeplinească şi că partea vătămată nu se va opune demersurilor sale de însuşire pe nedrept a acelei sume de bani pe care o va găsi la domiciliul acesteia: ştiind că partea vătămată este o persoană în vârstă şi-a asigurat cooperarea altor trei persoane, le-a furnizat acestora mâneci din propriile haine pentru a nu fi recunoscuţi şi a acceptat în mod explicit exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate pentru ca acţiunea de sustragere a bunurilor să aibă succes.

Având în vedere contribuţia efectivă a inculpatului XXXXXXXX la comiterea faptei săvârşite împotriva părţii vătămate, începând de la momentul luării hotărârii infracţionale şi până la finalizarea acesteia, precum şi considerentele mai sus expuse, instanţa apreciază că acţiunile acestuia se subscriu formei co-autoratului la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi nu a complicităţii la săvârşirea acestei fapte, motiv pentru care va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în complicitate la tâlhărie. De altfel, instanţa constată, în privinţa tuturor inculpaţilor că aceştia şi-au modificat poziţia procesuală faţă de învinuirea ce li s-a adus, în funcţie probele administrate până la acel moment procesual – în speţă declaraţia părţii vătămate – singura altă persoană, în afara lor, ce a fost prezentă la comiterea faptei.

În drept, fapta inculpatului XXXXXXXX care, împreună cu alte trei persoane, în noaptea de 11/12.01.2009, în baza unei înţelegeri prealabile, având feţele acoperite, a exercitat asupra părţii vătămate XXXXXXXX, aflat în locuinţa sa, acte de constrângere morală şi fizică, în scopul însuşirii pe nedrept a unui telefon mobil şi a unei sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, în formă agravată, prev. de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal.

Fapta aceluiaşi inculpat, XXXXXXXX, care noaptea, împreună cu alte trei persoane au pătruns fără drept, prin escaladare, în grădina şi ulterior, prin forţarea uşii de acces, în locuinţa părţii vătămate XXXXXXXX, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu în formă agravată, art.192 al.2 Cod penal.

Fapta aceluiaşi inculpat, XXXXXXXX, care noaptea, împreună cu alte trei persoane au pătruns fără drept, prin escaladare în grădina şi ulterior, prin forţarea uşii de acces, în locuinţa părţii vătămate XXXXXXXX, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu în formă agravată, art.192 al.2 Cod penal.

În drept, fapta inculpatului XXXXXXXX, care, împreună cu alte trei persoane, în noaptea de 11/12.01.2009, în baza unei înţelegeri prealabile, având feţele acoperite, a exercitat asupra părţii vătămate XXXXXXXX, aflat în locuinţa sa, acte de constrângere morală şi fizică, în scopul însuşirii pe nedrept a unui telefon mobil şi a unei sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, în formă agravată, prev. de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal.

Cu privire la agravanta reţinută în sarcina inculpaţilor majori – prevăzută de art. 75 lit. c Cod Penal, instanţa constată că aceasta este o circumstanţă reală, care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor la comiterea infracţiunii. Astfel, nici unul dintre inculpaţi nu poate invoca în favoarea sa faptul că s-a aflat în eroare cu privire la vârsta minorului, chiar având în vedere constituţia atletică a acestuia, pentru considerentul că toţi cei patru inculpaţi locuiesc într-o comunitate mică, în care numărul locuitorilor este de aproximativ 4.000, iar cel al populaţiei şcolare 600. În plus, toţi inculpaţii au arătat în faţa instanţei că mergeau adesea împreună la discotecile din comună, cunoscându-se anterior momentului luării hotărârii infracţionale şi punerii acesteia în practică.

De asemenea, din cuprinsul referatelor de evaluare, rezultă că toţi cei patru inculpaţi se cunoşteau anterior, de circa 2-3 ani, perioadă în care au avut o strânsă relaţie de prietenie.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor, se vor avea în vedere dispoziţiile art.72 Cod Penal – limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu, ambele în formă agravată, gradul de pericol social al faptelor – ridicat, raportat la împrejurările şi modalităţile de comitere .

La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatului XXXXXXXX se vor avea în vedere contribuţia sa efectivă la comiterea infracţiunilor, detaliată anterior în cuprinsul prezentelor considerente, precum şi datele ce îl caracterizează.

Din cuprinsul Referatului de Evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş rezultă că, anterior comiterii faptelor pentru care a fost cercetat în prezenta cauză, inculpatul XXXXXXXX, a manifestat un comportament antisocial. Astfel, în cursul anului 2008, acesta a fost cercetat pentru comiterea a două fapte de furt calificat, în prezent dosarele fiind înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş. De asemenea, inculpatul a fost cercetat pentru comiterea altor trei infracţiuni de lovire şi alte violenţe, dosarele fiind finalizate prin neînceperea urmăririi penale ca urmare a împăcării părţilor; a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, dosar soluţionat cu neînceperea urmăririi penale ca urmare a retragerii plângerii şi împăcării părţilor; a fost de asemenea sancţionat contravenţional pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice şi pentru alte abateri la legea circulaţiei, toate acestea demonstrând temperamentul agresiv manifestat de inculpat în comunitate, comportamentul impulsiv-agresiv şi influenţa exercitată de acesta asupra altor persoane în scopul iniţierii unor scandaluri. Aceste aspecte reliefate în cuprinsul Referatului de Evaluare sunt în contradicţie cu declaraţiile martorului Almăşan Claudia Nadina – mătuşa inculpatului – care audiată în faţa instanţei a declarat că inculpatul este cunoscut în familie ca un „băiat cuminte … care nu a avut probleme … cu poliţia sau parchetul”, motiv pentru care instanţa va înlătura declaraţiile mai sus amintite ale martorei, considerându-le nesincere şi părtinitoare.

Rezultă din cuprinsul aceluiaşi Referat de Evaluare, că inculpatul, după ce a abandonat traseul şcolar (în cursul căruia, datorită absenţelor nemotivate înregistrate a fost nevoit să se mute de la o şcoală la alta), începând cu vârsta de 16 ani a lucrat, pentru o perioadă chiar la două locuri de muncă, obţinând în acest fel venituri legale cu ajutorul cărora a achiziţionat în primăvara anului 2008 un autoturism. Se arată în cuprinsul Referatului întocmit că, din acest moment, atitudinea inculpatului s-a schimbat radical, aderând la un anturaj care promova un comportament antisocial, manifestând o conduită indezirabilă, implicându-se şi în diferite acte de agresivitate care au dus la absenţa sa de la locul de muncă şi ulterior la trimiterea inculpatului în concediu de către angajator pentru restabilirea stării fizice şi revizuirea comportamentului.

Având în vedere conduita anterioară a inculpatului, instanţa nu poate reţine în favoarea inculpatului XXXXXXXX circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.

Cu privire la faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză se arată în cuprinsul referatului de evaluare că inculpatul XXXXXXXX îşi asumă responsabilitatea, arătând că le regretă şi se consideră vinovat de comiterea lor şi că, deşi cunoştea caracterul penal al acestora şi era conştient de consecinţe, s-a gândit că nu va fi identificat, acest din urmă aspect rezultând şi din atitudinea manifestată de inculpat în cursul urmăririi penale care a negat iniţial participarea sa la comiterea faptelor. Nu este lipsit de importanţă că inculpatul XXXXXXXX a oferit suma de 200.000.000 lei Rol inculpatului XXXXXXXX pentru ca acesta să-şi ia fapta asupra lui, aşa cum se consemnează în cuprinsul Referatului de evaluare întocmit pentru inculpatul XXXXXXXX.

Se arată în cuprinsul aceluiaşi referat că s-a evidenţiat în timpul interviului derulat cu inculpatul lipsa remuşcărilor faţă de partea vătămată şi faţă de traumele provocate acesteia precum şi incapacitatea de a empatiza cu aceasta, aspect reliefat şi din atitudinea manifestată de inculpat în faţa instanţei de judecată.

Instanţa reţine totuşi că, deşi iniţial, audiat în cursul urmăririi penale în calitate de făptuitor şi ulterior de învinuit, XXXXXXXX nu a recunoscut participarea sa la comiterea faptelor, ulterior, audiat în calitate de inculpat, a revenit asupra acestor declaraţii, recunoscându-şi participarea la comiterea acestora. Inculpatul şi-a menţinut declaraţiile în faţa instanţei, furnizând detalii de natură a duce la stabilirea stării de fapt prin coroborarea declaraţiilor sale cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi.

Pentru aceste considerente, instanţa va reţine în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal.

În egală măsură, la individualizarea judiciară a pedepselor pe care le va aplica inculpatului XXXXXXXX, instanţa va avea în vedere şi circumstanţa agravantă reţinută în sarcina acestuia şi anume faptul că a săvârşit prezenta faptă împreună cu o altă persoană, despre care avea cunoştinţă că nu împlinise încă vârsta de 18 ani, aflându-se deci în stare de minoritate.

De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepsei pe care o va aplica inculpatului XXXXXXXX, instanţa va avea în vedere faptul că acesta se afla în relaţii de rudenie cu partea vătămată (străbunica inculpatului fiind soră cu partea vătămată). Astfel, cu toate că inculpatul cunoştea cu exactitate faptul că partea vătămată este o persoană în vârstă (la data săvârşirii faptei aceasta avea vârsta de 87 de ani) şi că şi datorită acestei împrejurări are o stare de sănătate precară, că este veteran de război şi că locuia singură, aceste împrejurări nu au fost de natură a-i trezi un sentiment de respect faţă de partea vătămată ci, dimpotrivă, au constituit pentru inculpat tot atâtea motive pentru care a ales să săvârşească împotriva acesteia infracţiunea de tâlhărie.

Ca urmare, instanţa va aplica inculpatului XXXXXXXX, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal pedeapsa de 8 ani închisoare.

Pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al.2 Cod penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare.

Constatând că cele două infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a Cod Penal, instanţa va contopi cele două pedepse aplicate şi va aplica inculpatului XXXXXXXX pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul şi condiţiile art. 71 Cod Penal instanţa va aplica inculpatul XXXXXXXX pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua şi lit. b Cod Penal.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penală, instanţa va dispune menţinerea arestării preventive a inculpatului XXXXXXXX.

Constatând din actele dosarului că inculpatul XXXXXXXX a fost reţinut şi apoi arestat preventiv începând cu data de 12.01.2009, instanţa va deduce, din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12.01.2009 până la zi.

Din cuprinsul Referatului de Evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş rezultă că anterior comiterii prezentelor fapte, inculpatul a avut un comportament bun, neavând probleme cu organele de poliţie. Singura lui problemă era aceea legată de anturaj, format din persoane cu comportament deviant şi antisocial, care apreciau favorabil conduita infracţională.

Cu privire la faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză se arată în cuprinsul referatului de evaluare că inculpatul XXXXXXXX nu îşi asumă responsabilitatea săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, deoarece nu l-a lovit pe partea vătămată, considerându-se vinovat numai pentru faptul că intrat în casă şi că a furat.

Se arată în cuprinsul referatului de evaluare că atitudinea inculpatului XXXXXXXX după săvârşirea faptei indică sustragerea de la asumarea consecinţelor acţiunii sale şi un simţ redus al culpabilităţii, motivându-şi participarea la comiterea faptei prin perspectiva de a obţine venituri facile, considerând că sustragerea telefonului mobil a condus la gravitatea sporită a faptei sale, conştientizând astfel numai parţial pierderile suferite prin implicarea sa în comiterea faptei.

Instanţa nu va reţine ca şi circumstanţă atenuantă în favoarea sa, conform solicitărilor apărării, faptul că, la momentul comiterii faptei, era sub influenţa băuturilor alcoolice, consumate la cofetăria din Sânpaul, având în vedere că potrivit propriilor declaraţii inculpatul a consumat alcool în cantitate moderată („aşa cum consuma de obicei”) şi numai până în jurul orelor 21.30, intrarea în locuinţa părţii vătămate având loc numai după ora 23.00, timp în care, aşa cum rezultă din considerentele mai sus expuse a avut o stare normală, chiar vigilentă, în sensul că a atras atenţia coinculpaţilor asupra posibilităţii de a purta cagule pentru a nu fi recunoscuţi de către partea vătămată. Concluzia că inculpatul nu a participat la comiterea faptei ca urmare a consumului de băuturi alcoolice este susţinută de altfel de întreaga modalitate de desfăşurare a activităţii infracţionale.

Şi în cazul inculpatului XXXXXXXX, instanţa va avea în vedere atitudinea manifestată de acesta în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, atitudine rezultată din cooperarea sa cu organele judiciare. Audiat în calitate de făptuitor, învinuit şi ulterior inculpat, atât în faza urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, XXXXXXXX a recunoscut participarea sa la comiterea faptelor pentru care a fost cercetat, furnizând detalii de natură a duce la stabilirea stării de fapt, prin coroborarea cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi.

Având în vedere aceste considerente, instanţa va reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal – referitoare la buna conduită anterioară comiterii faptei, în concurs cu circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, făcând şi aplicarea prevederilor art. 80 alin. 2 Cod penal, astfel, încât:

Va condamna inculpatul XXXXXXXX, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, a art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al.2 Cod penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, i a art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal, instanţa va aplica inculpatului XXXXXXXX pedeapsa de 4 ani închisoare.

Constatând că cele două infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a Cod Penal, instanţa va contopi cele două pedepse aplicate şi va aplica inculpatului XXXXXXXX pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penală, instanţa va dispune menţinerea arestării preventive a inculpatului XXXXXXXX.

Din cuprinsul Referatului de Evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş rezultă că deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, inculpatul a manifestat încă din copilărie, pe fondul lipsei de supraveghere părintească (tatăl său a decedat în urmă cu 16 ani), un comportament antisocial, manifestat prin asocierea sa cu tineri cunoscuţi cu comportament infracţional şi consumul de alcool, din cauza cărora a fost sancţionat contravenţional în repetate rânduri cu amenzi contravenţionale pentru tulburarea liniştii publice şi provocarea de scandal în locuri publice. Se precizează de asemenea că, în anul 2007 a fost cercetat pentru participarea sa la săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe. Cu privire la această din urmă chestiune, inculpatul XXXXXXXX nu se consideră vinovat, precizând că a intervenit în altercaţie pentru aplXXXXXXXXrea acesteia.

Cu privire la faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză se arată în cuprinsul referatului de evaluare că inculpatul XXXXXXXX îşi asumă responsabilitatea faptelor comise, afirmând că regretă şi se consideră vinovat pentru că a pătruns în locuinţa părţii vătămate împotriva acordului acesteia. A arătat inculpatul, şi s-a consemnat în cuprinsul Referatului de Evaluare, că, la momentul comiterii faptei, deşi era conştient de caracterul penal al acestora, nu s-a gândit la consecinţe, fiind impulsionat de influenţele exercitate de prietenii săi şi de consumul anterior de băuturi alcoolice.

Inculpatul şi-a manifestat regretul pentru trauma psihică suferită de partea vătămată.

Instanţa nu poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă provenind din faptul că acesta a săvârşit faptele penale fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, având în vedere că asupra consumului exagerat de astfel de băuturi - ce era o practică a inculpatului, practică ce avusese şi în trecut consecinţe negative, asupra cărora i s-a atras atenţia în mod repetat de către organele de poliţie, prin amenzile contravenţionale repetate aplicate.

Instanţa nu poate reţine în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, având în vedere că, înainte de comiterea infracţiunilor pentru care a fost cerecetat în prezenta cauză, acesta nu a avut o conduită bună în societate, aşa cum rezultă din Referatul de Evaluare întocmit în cauză.

Instanţa va avea totuşi în vedere atitudinea manifestată de inculpat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti constând în recunoaşterea participării la comiterea faptelor şi furnizarea de detalii privind contribuţia celorlalţi inculpaţi la comiterea faptelor. Va reţine astfel circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal, în concurs cu circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal şi aplicarea prevederilor art. 80 alin. 2 Cod Penal.

Va condamna inculpatul XXXXXXXX, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Constatând că cele două infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a Cod Penal, instanţa va contopi cele două pedepse aplicate şi va aplica inculpatului XXXXXXXX pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penală, instanţa va dispune menţinerea arestării preventive a inculpatului XXXXXXXX.

Instanţa reţine că inculpatul a săvârşit ambele fapte în condiţiile concursului real de infracţiunii, prevăzut de art. 33 lit. a Cod Penal şi înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, motiv pentru care va reţine în sarcina inculpatului, prevederile art. 99 şi următoarele din Codul Penal.

Din cuprinsul Referatului de Evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale dar a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire şi alte violenţe (dosar finalizat prin retragerea plângerii formulate de partea vătămată) şi în prezent mai este cercetat pentru săvârşirea unei alte infracţiuni de tâlhărie, dosar aflat în faza întocmirii referatului de terminare a urmăririi penale cu propunere de punere în mişcare a acţiunii penale şi întocmire a rechizitoriului.

Cu privire la faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză, inculpatul minor arată că se simte vinovat, evidenţiindu-se însă tendinţa de minimalizare a acţiunilor sale (consideră că cei mari au profitat de naivitatea lui). Inculpatul a arătat că regretă consecinţele acţiunilor sale prin prisma consecinţelor juridice ale acestora şi ale consecinţelor pe care le va avea în viitor în privinţa găsirii unui loc de muncă.

Instanţa nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă provenind din faptul că acesta a săvârşit faptele penale fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, având în vedere că această stare a fost una pe care şi-a creat-o singur şi cu privire la care avea o veche obişnuinţă despre care ştia că are ca efect creşterea stării sale de agresivitate şi irascibilitate.

Instanţa va avea totuşi în vedere atitudinea manifestată de inculpat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti constând în recunoaşterea participării la comiterea faptelor şi furnizarea de detalii privind contribuţia celorlalţi inculpaţi la comiterea faptelor. Va reţine astfel circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal, cu consecinţele prevăzute de art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa va condamna pe inculpatul XXXXXXXX pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal, cu reţinerea 99 şi următoarele Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi a art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al.2 Cod penal, cu reţinerea 99 şi următoarele Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi a art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, instanţa va aplica inculpatului XXXXXXXX pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

Constatând că cele două infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a Cod Penal, instanţa va contopi cele două pedepse aplicate şi va aplica inculpatului XXXXXXXX pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Deşi inculpatul XXXXXXXX este minor, instanţa apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse pentru îndreptarea minorului, ţinând seama de prevederile art. 100 Cod penal. Instanţa are în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, rezultând din natura acestora, din modalitatea şi împrejurările comiterii, precum şi vârsta inculpatului, care avea aproape 18 ani la data săvârşirii infracţiunilor, prin urmare era capabil de a înţelege consecinţele faptelor sale.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penală, instanţa va dispune menţinerea măsurii preventive a inculpatului XXXXXXXX până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Individualizând astfel pedepsele aplicate, instanţa are în vedere că atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Instanţa are de asemenea în vedere că criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art.72 C.pen. şi orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei presupune XXXXXXXXlizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Având în vedere întregul material probator administrat cauzei din care rezultă modalitatea de participare a fiecăruia dintre inculpaţi la pregătirea şi comiterea faptei, instanţa apreciază că pedepsele aplicate corespund exigenţelor impuse de dispoziţiile procesuale citate şi scopului pedepsei aşa cum este acesta reglementat de art.52 C.pen.

Cu privire la acţiunea civilă, instanţa constată că partea vătămată XXXXXXXX s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor la plata următoarele sume de bani, cu titlul de despăgubiri civile:

-290 lei – daune materiale – reprezentând suma de bani sustrasă de către inculpaţi;

-38 lei, daune materiale rezultând din eliberarea certificatului medico-legal;

-30.000 lei daune morale.

În probaţiune, partea civilă, prin avocat, a depus la dosarul cauzei chitanţa nr. 03981/15.01.2009, eliberată de IML Târgu-Mureş, atestând plata sumei de 38 lei ca şi contravaloare a certificatului medico-legal emis de această instituţie şi depus la dosarul cauzei (f. 212).

De asemenea, în probaţiune, partea civilă a depus la dosar scrisoare medicală din 12.01.2009 (f. 213), bilet de trimitere din 19.01.2009 la Clinica ORL Târgu-Mureş (f. 214), examen ecografic abdominal (f. 215), bilet de trimitere de UPU Târgu-Mureş (f. 216), protocol de explorare prin computer tomograf din 12.01.2009 (f. 217), bilet de externare din 19.01.2009 (f. 218), audiogramă din 19.02.2007 (f. 219), bilet de trimitere radiologie din 15.01.2009 (f. 220), adeverinţă medicală din 27.01.2009 (f. 221).

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii au sustras din locuinţa părţii vătămate un telefon mobil, ce a fost restituit acesteia conform dovezii de predare aflată la fila 132 a dosarului de urmărire penală precum şi suma de 9 lei.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa constată că, prin faptele ilicite ale inculpaţilor i-au fost încălcate părţii civile drepturile la viata si la integritate fizica si psihica, dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dreptul la proprietate privata, consacrate de art. 22, 27 şi 44 din Constituţia României, protejate potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 şi 2 Cod Procedură Penală şi nu în ultimul rând prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât raportând acţiunile ilicite ale inculpaţilor la prejudiciul moral cauzat părţii civile, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată şi va obliga inculpaţii la plata, în solidar, a sumei de 20.047 lei către partea civilă XXXXXXXX, reprezentând compensaţii pentru prejudiciul moral suferit.

Văzând dispoziţiile art. 191 alin. 1, 2 şi 3 Cod Procedura Penală, va obliga inculpaţii, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente Tuli XXXXXXXX, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în care vor fi incluse şi cheltuielile efectuate de stat în cursul urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului XXXXXXXX din infracţiunea de tâlhărie în formă agravată, prev. de art.211 al.1, al.2 lit.a şi b, alin.2 ind.1 lit.a şi c cu aplicarea art.75 al.1 lit.c Cod Penal în furt calificat, prev. şi ped. de art.209 al.1 lit. a, c, g Cod penal.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului XXXXXXXX din infracţiunea de tâlhărie în formă agravată, prev. de art.211 al.1, al.2 lit.a şi b, alin.2 ind.1 lit.a şi c cu aplicarea art.75 al.1 lit.c Cod Penal în complicitate la tâlhărie, faptă prev. şi ped. de art.26 Cod penal raportat la art. 211 al.1, al.2 lit.a şi b, alin.2 ind.1 lit.a şi c Cod penal.

În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXX, fiul lui fiul lui XXXXXXXX şi XXXXXXXX, născut la data de 13.10.1989 în municipiul Tg. Mureş, jud. Mureş, domiciliat în com. Sînpaul, sat Chirileu nr. 42 A, jud. Mureş, cetăţean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă; CNP: 1891013260055, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal, pedeapsa de 8 ani închisoare

În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXX, fiul lui fiul lui XXXXXXXX şi XXXXXXXX, născut la data de 13.10.1989 în municipiul Tg. Mureş, jud. Mureş, domiciliat în com. Sînpaul, sat Chirileu nr. 42 A, jud. Mureş, cetăţean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă; CNP: 1891013260055, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al.2 Cod penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal raportat la art. 33 lit. a Cod Penal, contopeşte pedepsele de 8 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi aplică inculpatului XXXXXXXX pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul şi condiţiile art. 71 Cod Penal instanţa aplică inculpatul XXXXXXXX pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua şi lit. b Cod Penal.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penală, instanţa menţine arestarea preventivă a inculpatului XXXXXXXX.

În temeiul art. 88 alin 1 Cod Penal deduce, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12.01.2009 până la zi.

În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXX şi XXXXXXXX, născut la data de 14.10.1988 în municipiul Tg. Mureş, domiciliat în com. Sînpaul, sat Sînpaul nr. 157 B, jud. Mureş, cetăţean român, studii 6 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă; CNP: 188101426002, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, a art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXX şi XXXXXXXX, născut la data de 14.10.1988 în municipiul Tg. Mureş, domiciliat în com. Sînpaul, sat Sînpaul nr. 157 B, jud. Mureş, cetăţean român, studii 6 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă; CNP: 188101426002, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al.2 Cod penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, i a art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal raportat la art. 33 lit. a Cod Penal, contopeşte pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani închisoare şi aplică inculpatului XXXXXXXX pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penală, instanţa menţine arestarea preventivă a inculpatului XXXXXXXX.

În temeiul art. 88 alin 1 Cod Penal deduce, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12.01.2009 până la zi.

În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXX şi XXXXXXXXXXXXXXX, născut la data de 07.04.1988 în municipiul Tg. Mureş, jud. Mureş, domiciliat în com. Sînpaul, sat Chirileu nr. 182, jud. Mureş, cetăţean român, studii 5 clase, fără antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă; CNP: 1880407260031, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXX şi XXXXXXXXXXXXXXX, născut la data de 07.04.1988 în municipiul Tg. Mureş, jud. Mureş, domiciliat în com. Sînpaul, sat Chirileu nr. 182, jud. Mureş, cetăţean român, studii 5 clase, fără antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă; CNP: 1880407260031, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al.2 Cod penal, cu reţinerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi art. 80 alin. 2 Cod Penal, instanţa va aplica inculpatului XXXXXXXX pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal raportat la art. 33 lit. a Cod Penal, contopeşte pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani închisoare şi aplică XXXXXXXX pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penală, instanţa menţine arestarea preventivă a inculpatului XXXXXXXX.

În temeiul art. 88 alin 1 Cod Penal deduce, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12.01.2009 până la zi.

În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXX, fiul lui natural şi XXXXXXXX, născut la data de 30.08.1991 în Tg.Mureş, jud.Mureş, dom. în Sânpaul, sat Chirileu, nr. 181/A, jud. Mureş, CNP 1910830260030, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2 lit. a şi b, alin.2 ind.1 lit. a şi c Cod Penal, cu reţinerea 99 şi următoarele Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi a art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXX, fiul lui natural şi XXXXXXXX, născut la data de 30.08.1991 în Tg.Mureş, jud.Mureş, dom. în Sânpaul, sat Chirileu, nr. 181/A, jud. Mureş, CNP 1910830260030, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al.2 Cod penal, cu reţinerea 99 şi următoarele Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal şi a art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal , la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal raportat la art. 33 lit. a Cod Penal, contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare şi 1 an şi 4 luni închisoare şi aplică cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penală, instanţa menţine măsura preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, luată faţă de inculpatul XXXXXXXX până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 alin 1 Cod Penal deduce, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12.01.2009 până la 06.05.2009.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod Procedura Penală, art. 14 Cod Procedura Penală, art. 998-999 Cod Civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă XXXXXXXX şi, în temeiul art. 1003 Cod Civil obligă inculpaţii XXXXXXXX, XXXXXXXX, XXXXXXXX şi XXXXXXXX (inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente Tuli XXXXXXXX), în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 20.047 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art. 191 alin. 1, 2 şi 3 Cod Procedura Penală, obligă inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 3508 lei (astfel: XXXXXXXX – 1052 lei, XXXXXXXX – 1052 lei, XXXXXXXX – 1052 lei şi XXXXXXXX, în solidar cu partea responsabilă civilmente Tuli XXXXXXXX – 652 lei), din care 3200 lei provin din faza de urmărire penală, iar suma de 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor numiţi din oficiu din faza cercetării judecătoreşti se va plăti din fondurile speciale ale MJLC în contul Baroului Mureş.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpaţii XXXXXXXX, XXXXXXXX şi XXXXXXXX şi partea vătămată/civilă XXXXXXXX şi de la pronunţare pentru inculpatul XXXXXXXX şi Ministerul Public.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2009.

PREŞEDINTE GREFIER

TEODORA ALBU XXXXXXXX

Red./tehnred.

T.A. 14.07.2009

Domenii speta

Tâlhărie

Elemente constitutive. Forma agravata.

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă penală - 15.01.2018

Sentinţă penală - 08.04.2009

Hotărâre - 16.04.2020

Sentinţă penală - 30.05.2011

Sentinţă penală - 30.09.2009