Constatare nulitate contract

Dosar nr. 1389/316/2009

 R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU BUJOR

JUD. GALAŢI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 861

ŞEDINŢA PUBLICĂ  din 21.07.2010

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea în cauza civilă având ca obiect constatare

nulitate contract, formulată de reclamantul A. N., în contradictoriu cu pârâţii A. D. G ş.a.

Dezbaterile au avut loc în şedinaţ publică din data de 14.07.2010 care s-au consemnat

în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi când, instanţa, având nevoie de timp, pentru deliberare, a

amânat pronunţarea cauzei la data de 21.07.2010.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor, judeţul Galaţi la data de 30.09.2009,

sub număr unic de dosar 1389/316/2009, reclamantul A N a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii AD.

G.ş.a., constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul

673/20.06.2006, având ca obiect înstrăinarea imobilului casă de locuit şi teren aferent din intravilanul

oraşului B , strada Viilor, nr. 25, judeţul  G. cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că la data de 08.06.2006 a

formulat la Judecătoria Târgu Bujor o acţiune având ca obiect partaj succesoral, iar printre bunurile care

fac obiectul cererii figurează şi imobilul casă de locuit, situat în oraşul B strada Viilor, nr. 25, judeţul G ,

ca bun succesoral rămas de pe urma defuncţilor părinţi, A I. M , decedată la data de 28.08.2001 şi A  D

, decedat la data de 23.01.1994, iar ca urmare a calităţii de moştenitor, consideră că are dreptul la o

cotă parte din imobilul în discuţie.

Arată reclamantul că ulterior introducerii acţiunii, fratele său, pârâtul A G , care avea cunoştinţă

de acţiunea de partaj, a înstrăinat imobilul în litigiu fiului său, A  Ghe. N  şi soţiei acestuia, A  Ghe. G ,

prin contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită, cu intenţia vădită de a scoate acest

bun din masa bunurilor de partajat, declarând în faţa notarului public că imobilul nu se află în litigiu.

Consideră reclamantul că din contractul de vânzare cumpărare în cauză nu rezultă care sunt

actele ce dovedesc dreptul de proprietate al pârâtului A G  asupra acestui imobil.

În dovedirea cererii, solicită proba cu acte, interogatoriu şi martori, depunând contractul de

vânzare cumpărare autentificat sub numărul nr. 673/20 iunie 2006 la Biroul notarului public G M  B .

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 948 – 950 şi 966 – 968 Cod civil.

La data de 19.10.2009 pârâţii A  D. G , A  Gh. C , A  Gh. N  şi A Gh. G  au depus întâmpinare,

solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivare, pârâţii au arătat că, în adevăr, reclamantul A  D. N a introdus la Judecătoria Târgu

Bujor, la data de 08.06.2006, o acţiune având ca obiect partaj succesoral, ce face obiectul dosarului nr.

1074/316/2006, instanţa dispunând suspendarea cauzei prin încheierea din data de 02.09.2009, întrucât

reclamantul nu poate face dovezi în legătură cu bunurile care fac obiectul cererii de partaj.

Consideră pârâţii că imobilul situat în oraşul B , strada Viilor nr. 14 nu figurează între bunurile

rămase de pe urma defuncţilor A  M  şi A D , ci doar imobilul situat în oraşul B , strada Voineşti, nr. 20.

A mai arătat pârâtul A  D. N  că imobilul situat în strada Viilor nr. 14 este dobândit de el de la

părinţi în anul 1965, când s-a căsătorit, el fiind cel care i-a ajutat pe părinţi să-şi ridice un nou imobil,

situat în strada Voineşti nr. 20.

Precizează pârâtul că părinţii au deschis pe numele său rol fiscal la Primărie pentru această

casă de locuit, el plătind impozitul pentru imobil până în anul 1996, când i-a fost emis şi titlul de

proprietate asupra terenului aferent casei de locuit.

Arată pârâtul că în baza titlului de proprietate a înscris ulterior imobilul în cartea funciară şi a

făcut apoi toate demersurile necesare efectuării  actelor de vânzare-cumpărare fiului său, A  Gh. N şi

soţiei acestuia, A G , pentru ca ceilalţi doi fii ai săi să nu aibă drept de moştenire asupra imobilului după

moartea sa, întrucât pârâţii A  N  şi A  G  sunt persoane cu handicap gradul II şi a urmărit ca cei doi să

nu rămână fără locuinţă.

În dovedire, depun în copie: încheierea din 02.29.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu Bujor în

Dosarul nr. 1074/316/2006 şi încheierea din data de 09.10.2007 pronunţată de Judecătoria Târgu Bujor

în Dosarul nr. 205/316/2007, certificatul de moştenitor nr. 1529/23.08.1994 eliberat de Notariatul de stat

judeţean Galaţi în Dosarul nr. 1662/1994 privind pe defunctul A  D , Titlul de proprietate nr. 45011-85

codul 17 07534 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

Galaţi la data de 23.02.1996 pe numele A  D. G , adeverinţa nr. 3832/08.10.2007 eliberată de Primăria

oraşului B .

 La data de 15.01.2010, pârâta A  C  depune la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri:

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 607/24 iulie 1995 la Notariatul de stat local

Târgu Bujor, certificatul de moştenitor nr. 1529/23.08.1994, procesul verbal nr. 557/18 septembrie 1936,

Titlul de proprietate nr. 45011-85 codul 17 07534.

La termenul de judecată din data de 19.01.2010 s-au încuviinţat pentru reclamant proba cu

acte, martori şi interogatoriul pârâţilor, iar pentru pârâţi proba cu înscrisuri şi proba cu martorii M  C şi S

P  (fila 43).

La termenul de judecată din data de 24.02.2010 s-a luat act de cererea formulată de reclamant,

în sensul că din eroare a trecut în cererea de chemare în judecată numărul imobilului ca fiind 25 în loc

de 14. Tot la acest termen de judecată s-a luat act de renunţarea reclamantului la administrarea probei

cu interogatoriul pârâţilor A.G  şi A.N., s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului A.G (filele 56 -

58) şi au fost audiaţi martorii P M  (fila 64), S  P  (fila 65) şi M  C (fila 66).

La termenul de judecată din data de 30.03.2010 a fost luat interogatoriul pârâtei A. C (filele 72 –

74).

La data de 20.04.2010 au fost depuse de către Primăria oraşului B informaţiile solicitate de

instanţă (filele 77 – 87).

La data de 11.05.2010 s-au depus relaţii de către Biroul notarului public P  B  I (filele 96 – 110).

 La data de 06.07.2010 s-au depus de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi

relaţiile solicitate de instanţă (filele 117 – 119), iar la data de 13.07.2010 s-au depus relaţiile solicitate

Instituţiei Prefectului  - judeţul Galaţi (filele 121 – 127).

Pârâţii, prin apărător, au invocat excepţia prematurităţii acţiunii, precum şi excepţia lipsei

calităţii procesuale active a reclamantului, excepţii ce au fost puse în discuţia părţilor la termenul de

judecată din data de 14.07.2010.

Analizând cu prioritate, prin prisma înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în temeiul art.

137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţiile invocate, faţă de fondul cererii de chemare în

judecată, instanţa:

 Constată neîntemeiată excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâţi prin apărător, pentru

următoarele motive:

Pârâţii, în motivarea excepţiei, au arătat că până ce instanţa nu se pronunţă asupra cererii

având ca obiect partaj succesoral, pentru a se vedea în lotul cărui moştenitor va fi consolidat dreptul de

proprietate asupra imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se

solicită, este prematură discutarea nulităţii contractului de vânzare.

Astfel cum rezultă din argumentele expuse de pârâţi în motivarea excepţiei prematurităţii,

aceştia au în vedere situaţia înstrăinării în natură, în materialitatea sa, de către un coindivizar, fără

acordul celuilalt, a unui bun imobil aflat în indiviziune. În această situaţie, astfel cum susţin şi pârâţii,

soarta contractului de vânzare-cumpărare depinde de rezultatul partajului, pentru apărarea dreptului

propriu asupra bunului înstrăinat, coindivizarul având deschisă doar acţiunea de ieşire din indiviziune.

În speţă, însă, situaţia este total diferită: reclamantul pretinde că bunul imobil în litigiu a

aparţinut autorilor săi, defuncţii A  I. M  şi A  D , în vreme ce pârâţii A  D. G  şi A  Ghe. C  se apără în

sensul că sunt proprietari exclusivi ai bunului înstrăinat de ei.

Prin acţiunea de faţă reclamantul trebuie să dovedească, pe de o parte, că bunul face parte din

masa succesorală, iar, pe de altă parte, că, deşi cunoşteau acest lucru, pârâţii au încheiat contractul de

vânzare cumpărare, aspect ce atrage nulitatea absolută a acestuia.

De altfel, prin încheierea din data de 02.09.2009, pronunţată de Judecătoria Târgu Bujor în

Dosarul nr. 1074/316/2006 (număr în format vechi 1064/2006), având ca obiect partaj succesoral, s-a

dispus suspendarea cauzei pe motiv că reclamantul nu a putut face dovada bunurilor ce fac parte din

masa succesorală.

Aşadar, întrucât tot reclamantul din prezenta cerere a formulat şi cererea având ca obiect partaj

succesoral, tot el trebuie să facă dovada că bunurile pentru care solicită partajarea au aparţinut

defuncţilor, având în vedere că cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească,

potrivit art. 1169 Cod civil, motiv pentru care instanţa va respinge excepţia prematurităţii acţiunii ca

neîntemeiată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A  N , invocată de pârâţi,

prin apărător, instanţa o apreciază ca neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru următoarele

considerente:

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care

este titularul dreptului pretins (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată

(pârât) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală

activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată prin indicarea

obiectului cererii.

Pârâţii, în motivarea excepţiei, au arătat că reclamantul nu are calitate procesuală activă,

întrucât nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare, fiind terţ faţă de acesta, şi, pe cale de

consecinţă, nu poate cere anularea contractului de vânzare cumpărare.

În adevăr, în cazul vânzării lucrului altuia, dacă părţile, sau cel puţin cumpărătorul a fost în

eroare, socotind că lucrul vândut este proprietatea vânzătorului, vânzarea este anulabilă pentru eroare

asupra calităţii esenţiale a vânzătorului, care a fost socotit proprietar al lucrului vândut de către

cumpărător. În această situaţie, nulitatea relativă a contractului poate fi invocată, astfel cum susţin şi

pârâţii, numai de către cumpărător şi succesorii lui, nu şi de către cel care se pretinde proprietarul

lucrului înstrăinat, întrucât el este terţ faţă de contract.

Însă reclamantul nu a cerut anularea vânzării pe acest motiv şi nici nu ar fi putut solicita acest

lucru, având în vedere că el este terţ faţă de contract, iar convenţia nu îi este opozabilă, potrivit

principiului relativităţii efectelor contractului.

În speţă, reclamantul pretinde că părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză, ştiind că

lucrul vândut este proprietatea altei persoane, scopul vânzării fiind acela de a scoate acest bun din

masa bunurilor de partajat.

În această situaţie, vânzarea –cumpărarea ar avea o cauză ilicită şi deci ar fi nulă absolut.

Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, aşadar, şi de către persoana

care se pretinde proprietar al lucrului vândut.

Având în vedere aceste considerente, precum şi obiectul cererii de chemare în judecată –

constatare nulitate absolută contract vânzare cumpărare pentru cauză ilicită - instanţa apreciază că

reclamantul a justificat calitatea de a formula prezenta cerere de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine

următoarea situaţie de fapt:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 673 din 20.06.2006 la Biroul

notarului public G  M  – B , pârâţii A  D. G  şi A  Ghe. C  au vândut fiului lor, A  Ghe. Ni , şi norei lor, A 

Ghe. G , imobilul situat în intravilanul oraşului B., strada Viilor, nr. 14, judeţul G , imobil intabulat în

Cartea Funciară Nedefinitivă nr. 375 a localităţii cadastrale Bereşti, compus în totalitate din suprafaţa

de 1619 m.p. teren curţi construcţii, identificat şi menţionat în cvartal 20 parcela 1 şi construcţiile

situate pe acest teren şi formate din: corpul 1 – locuinţă – construită din paiantă, acoperită cu ţiglă şi

compus din 2 camere, o sală, o bucătărie, un chiler, ocupând o suprafaţă de 115,50 m.p. şi corpul 2 –

grajd – construit din paiantă, acoperit cu azbociment, ocupând o suprafaţă de 21 m.p., imobil acreditat

cu număr cadastral provizoriu 619.

Potrivit aceluiaşi înscris, terenul a fost dobândit de către vânzători prin reconstituirea dreptului

de proprietate, în condiţiile Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, potrivit Titlului de proprietate nr. 45011 –

85/23.02.1996, iar construcţiile prin edificare, în timpul căsătoriei, de peste 30 de ani.

Din înscrisurile aflate la filele 96 – 108 din dosar, transmise de Biroul notarului public P B I ,

rezultă că la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare au stat şi următoarele înscrisuri: Titlul

de proprietate nr. 45011 – 85 codul 17 07534, emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor Galaţi la data de 23.02.1996, prin care s-a reconstituit pe numele pârâtului

A  D. G  dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1619 m.p., situată în intravilanul oraşului B T20 P1 şi

adeverinţa nr. 2630/19 iunie 2006 emisă de Primăria oraşului B i, potrivit căreia A  D. G  figurează în

registrul agricol vol. VII, cu teren în suprafaţă de 0,16 ha, o casă de locuit şi un grajd.

Este ştiut că vânzarea-cumpărarea lucrului altuia în cunoştinţă de cauză, reprezentând o operaţiune

speculativă, are o cauză ilicită şi deci este nulă absolut în baza art. 968 Cod civil şi art. 948 Cod civil.

Mai mult, cazul în care contractul s-a încheiat de către vânzător în frauda dreptului

proprietarului, cu complicitatea şi, în orice caz, pe riscul cumpărătorului, constituie un caz tipic de

nulitate absolută în virtutea cunoscutului adagiu clasic „frauda corupe totul” (fraus omnia corrumpit),

frauda vânzătorului şi respectiv complicitatea la fraudă a cumpărătorului fiind împrejurări de fapt ce pot

fi dovedite cu orice mijloc de probă.

Însă, deşi potrivit art. 1169 şi art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul avea obligaţia

de a-şi proba pretenţiile, respectiv de a dovedi că imobilul situat în oraşul B , strada Viilor, nr. 14,

judeţul G  nu a aparţinut vânzătorilor A  D. G  şi A C , ci a aparţinut autorilor săi, A  I. M  şi A D , şi că

părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în cunoştinţă de cauză, ştiind că lucrul vândut nu

este proprietatea exclusivă a lor, reclamantul, prin probele solicitate şi administrate în cauză, nu a făcut

această dovadă.

Sancţiunea nulităţii absolute a vânzării-cumpărării lucrului altuia, fondată pe dispoziţiile art. 984

Cod civil sau fraus omnia corrumpit, este aplicabilă numai dacă părţile au încheiat contractul în

cunoştinţă de cauză, ştiind că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane. Sintagma „în

cunoştinţă de cauză" desemnează, semantic, ideea că părţile au cunoscut bine situaţia juridică a

bunului şi că actul lor este rezultatul unei acţiuni ilicite.

În speţă, nu există nicio dovadă că părţile au încheiat actul juridic atacat ştiind că bunul nu le

aparţine.

Nici din interogatoriul luat pârâţilor şi nici din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză nu rezultă

reaua credinţă a pârâţilor la încheierea contractului de vânzare cumpărare.

Dimpotrivă, la data perfectării contractului, pe numele lor se emisese de către o autoritate

administrativ-jurisdicţională competentă un titlu de proprietate pentru terenul aferent casei de locuit care

îi recunoştea drept unici proprietari. De reţinut că la data la care s-a emis titlul de proprietate,

23.02.1996, autoarea A  I. M era în viaţă (decedează la 28.08.2001, astfel cum rezultă din înscrisul

aflat la fila 82).

Aceeaşi instituţie abilitată a reconstitui dreptul de proprietate, emite la data de 26.03.1999 Titlul

de proprietate nr. 8053 – 47 pentru suprafaţa de 3 ha şi 1000 m.p. pe numele A.M, suprafaţă în care nu

este inclusă şi suprafaţa de teren intravilan din strada Viilor, nr. 14 (fila 87).

Mai mult, însăşi autoritatea locală competentă, Primăria oraşului B. , certifică faptul că

vânzătorul A  D. G a declarat, în vederea impunerii, în perioada 1970 – 1980 şi 1999 – 2006, imobilul

situat în oraşul B , strada Viilor, nr. 14, plătind integral impozitul pe clădiri şi terenul aferent (adresa nr.

3832/08.102007 – fila 19 şi adresa nr. 321/28.01.2010 – fila 53).

Toate aceste înscrisuri sunt de natură a forma convingerea oricărui cumpărător că tratează cu

adevăratul proprietar al imobilului.

În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantului că pârâţii au vândut imobilul fiilor lor, întrucât

aflaseră de formularea cererii de chemare în judecată având ca obiect partaj succesoral, aceasta nu

este probată şi nu poate fi primită de instanţă şi pentru următoarele considerente:

Dacă pârâţii ar fi urmărit să încheie contractul de vânzare-cumpărare în frauda reclamantului A

N, de teama ca bunul să nu fie adus la masa de partajat, ar fi făcut acest lucru încă din anul 1994, dată

la care s-a dezbătut la Notariatul de stat judeţean Galaţi succesiunea defunctului A  D , astfel cum

rezultă din certificatul de moştenitor nr. 1529/23.08.1994 (fila 16).

Potrivit certificatului de moştenitor amintit, din masa succesorală nu face parte şi imobilul în

litigiu, deşi la data la care a avut loc dezbaterea succesorală nu se emisese titlul de proprietate pentru

suprafaţa de teren de 1619 m.p. pe numele pârâtului A  D. G , iar mama reclamantului A  N , numita A

M , era în viaţă şi ar fi putut să solicite aducerea la masa de partajat şi a imobilului din strada Viilor, nr.

14, astfel cum s-a procedat cu imobilul din strada Voineşti, nr. 20, dacă ar fi considerat că imobilul în

cauză ar face parte din masa succesorală.

Instanţa reţine, de asemenea, că şi în anul 2003 s-a aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor un

dosar civil având ca obiect partaj succesoral privind pe defuncţii A.D  şi A  I. M  (Dosarul nr. 471/2003,

în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 579/05.10.2004) (filele 80 – 82), parte în acest dosar fiind şi

reclamantul A N. Nici din această sentinţă nu rezultă că imobilul din strada Viilor, nr. 14 ar face parte

din masa succesorală.

Atitudinea şicanatorie a reclamantului A.N rezultă şi din faptul că acesta a mai formulat anterior

o cerere de chemare în judecată având acelaşi obiect – constatare nulitate absolută contract de

vânzare cumpărare autentificat sub numărul 673/20 iunie 2006 la Biroul notarului public G  M B –

acţiune ce a făcut obiectul dosarului nr. 205/316/2007 (fila 15), dosar ce a rămas în nelucrare din vina

părţilor, constatându-se perimarea prin Sentinţa civilă nr. 819/11.11.2008 – fila 15 verso).

Pentru toate aceste considerente, instanţa urmează a respinge cererea de constatare nulitate

absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 673/20 iunie 2006 la Biroul

notarului public G  M  B , ca neîntemeiată.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, văzând dispoziţiile art. 274 din Codul de

procedură civilă, instanţa urmează a respinge cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata

cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâţi prin apărător, ca

neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâţi

prin apărător, ca neîntemeiată.

Respinge acţiunea având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare

cumpărare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.Bujor, jud. Galaţi sub număr unic de dosar

1389/316/2009 la data de 30.09.2009, formulată de reclamantul A  N, în contradictoriu cu pârâţii A G.,

ş.a. ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată

ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 21.07.2010.

Preşedinte, Grefier,

Red.A.A./30.09.2010

Teh.red.M.G./30.09.2010

Com.5 ex./01-10-2010

Domenii speta

Spete similare