Proces Funciar

Sentinţă civilă 629 din 25.02.2009


Sentinţa civilă nr.629

Şedinţa publică din 25 februarie 2009

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea la data de 02-04-2008, sub nr…., reclamantele … au solicitat instanţei desfiinţarea hotărârilor nr.1137/2006 si 1125/2006 emise de către pârâta …., precum si reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 1,50 de hectare pentru prima reclamanta si asupra unei suprafeţe de 1 hectar de teren pentru ambele reclamante, terenuri situate in localitatea Uzlina, comuna Murighiol, judeţul Tulcea.

In motivare se arata ca terenul de 1,5 hectare este adevărata suprafaţa de teren pe care ar fi avut-o autorul reclamantei …, …, că terenul de 0,5 hectare reconstituit pana in prezent se afla in alta locaţie faţă de cel cerut prin prezenta cerere si ca pentru dovedirea dreptului se foloseşte proba cu martori. In privinţa celuilalt teren, se arata ca acesta a aparţinut autorilor comuni ai reclamantelor, … ai …., si ca aceasta suprafaţa este cea avuta in realitate in proprietate către cei doi, teren pentru care nu mai exista acte doveditoare, astfel ca proba dreptului anterior se face cu martori in condiţiile art.6 alin.13 din legea 1/2000.

In dovedire au fost depuse: adresa nr.P213/04-03-2008, calculul grafic al suprafeţelor şi extras din Planul parcelar al vetrei satului Uzlina, declaraţiile lui …., titlurile de proprietate nr.92115/27-08-2003 şi 92117/28-08-2003, extrase din registrul agricol pentru ….., copii de la Arhivele Statului cu lista gospodăriilor pentru …., certificat de moştenitor nr.82/20-02-1990, testamentul autentificat în data de 08-12-1989, acte de stare civilă pentru reclamante, au fost audiaţi martorii …. si a fost efectuata o expertiza tehnica topografica.

Pârâta …. nu a depus întâmpinare, ci doar actele care au stat la baza adoptării celor doua hotărâri contestate.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constata ca reclamantele solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru doua suprafeţe de teren care ar fi aparţinut autorilor lor, urmărind să demonstreze îndreptăţirea la reconstituire cu martori , in condiţiile art. 6 alin.13 din legea 1/2000.

Conform art.6 alin.13 din legea 1/2000, in situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

Rezulta ca textul impune o serie de condiţii a căror existenţă se probează tot prin înscrisuri. Astfel, pentru a se verifica daca martorii audiaţi au fost ei sau autorii lor vecini cu terenul pe care îl recunosc in cauza in care testează, ar trebui să se prezinte titlurile vechi ale acestora in care sa apară, la vecinătăţi, numele solicitantului sau al autorului sau.

In cauza, calitatea de martori vecini pe toate laturile terenurilor solicitate (două) a fost doar afirmată fără a fi probata in vreun fel. Este adevărat ca la filele 150-151 s-au depus titlul si schiţa pentru terenul martorei … care ar fi vecina pe o latura cu unul din terenurile in discuţie, insa se poate observa foarte uşor ca aceasta vecinătate este stabilita in raport de reconstituirea făcuta in prezent in baza titlului de proprietate 92115/2003 (schiţa terenului de la fila 19, precum si numărul de solă si parcelă—tarla 9 si sola 55/1 pentru martor si tarla 9 si parcela 53 pentru reclamante—sugerează acest lucru). Or, aşa cum expres se arata in cererea de chemare in judecata, terenurile cerute in prezenta cerere vizează alte suprafeţe de teren situate in alte locaţii decât cele avute in vedere la reconstituirea dispusa deja.

De asemenea, in privinţa aceleiaşi condiţii (pentru ca proba cu martori sa fie pertinenta si concludenta este absolut necesar ca in cauza respectiva sa se audieze toţi martorii vecini de pe toate laturile terenului pentru care se solicita reconstituirea si nu doar pe unii dintre aceştia ), instanţa constată că nu s-a probat cu martorii de pe toate laturile terenurilor cerute in aceasta cauza, persoanele audiate relatând doar cu privire la terenul de 1,5 hectare.

Dar cea mai importanta condiţie care trebuie verificata la proba cu martori pentru reconstituirea dreptului de proprietate o reprezintă premisa textului precitat si anume ca reconstituirea sa se facă pe vechile amplasamente ceea ce presupune in mod necesar ca acestea sa fie libere(in sens juridic).

Din lucrarea topografica efectuata in cauza rezulta ca amplasamentele vechi ale terenurilor cerute nu sunt in prezent libere,din perspectiva textului neinteresând existenta unor alte amplasamente din care sa se poată face reconstituirea in natură (reconstituirea dreptului de proprietate atunci când îndreptăţirea se probează prin martori, in sistemul art.6 alin.13 din legea 1/2000,nu se poate face decât pe vechiul amplasament, deci nu prin acordare de despăgubiri si nu prin stabilirea in natura a unei alte locaţii).

Aşa fiind, instanţa constată că reclamantele nu au putut proba existenţa unui drept de proprietate (nu interesează din aceasta perspectiva eventuala folosinţă a autorilor reclamantelor care s-ar fi întins pe suprafeţe de teren mai mari decât cele pentru care s-a făcut deja reconstituirea) al autorilor lor care sa fi fost preluat de către stat, altul decât cel pentru care s-a făcut reconstituirea prin titlurile nr. 92115/2003 şi  nr.92117/2003.

Prin urmare, instanţa va respinge in întregime cererile reclamantelor ca nefondate.

Domenii speta