Rezoluţiune contract de întreţinere

Prin cererea formulată, reclamantul P.D.F. , în contradictoriu cu pârâţii B.M. şi B.F. nr. 5, judeţul Teleorman, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună rezilierea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1372/23.04.2003 de B.N.P. Florian Chiriţă.

În motivarea cererii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că încheierea contractului s-a făcut în timp ce vânzătoarea P.I.– mama sa adoptivă – se afla internată în spital, fiind bolnavă, iar contractul a fost încheiat fără a se dezbate succesiunea după moartea tatălui său adoptiv, P.I., decedat la 27.12.2001. A susţinut că, prin contractul a cărui reziliere o solicită, P.I. a înstrăinat parte din bunurile ce au aparţinut defunctului P.I. – 4 camere din cele 7 ale imobilului  - fără a dezbate succesiunea acestuia.

S-a mai susţinut că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere asumată prin contract faţă de P.I. , pârâţii profitând de faptul că, la momentul încheierii contractului, aceasta nu era conştientă, ulterior decedând.

Prin sentinţa civilă nr. 586/28.06.2004, Judecătoria Zimnicea a respins ca nefondată acţiunea de reziliere a contractului de întreţinere, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 49/A/15.02.2006, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, pe fond, a respins apelul ca fiind nefondat.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul.

Prin decizia civilă nr.1723/04.10.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV – a Civilă, s-a admis recursul, s-a modificat decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Zimnicea.

Curtea a stabilit că, în mod greşit, s-a reţinut că instanţele ar fi fost învestite şi cu o  cerere în rezoluţiune pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi că, în realitate, instanţa a fost învestită cu o cerere în constatarea nulităţii contractului, urmând a se pronunţa astfel asupra cererii cu care a fost învestită.

Rejudecând cauza, instanţa a solicitat reclamantului ca, faţă de dispoziţiile deciziei Curţii de Apel Bucureşti, să-şi precizeze obiectul acţiunii.

La data de 06.03.2007, reclamantul a depus precizările solicitate (filele 29 – 31).

Conform precizărilor, reclamantul a solicitat:

1. – constatarea caracterului fictiv, deghizat al contractului de vânzare – cumpărare nr. 2855/26.08.1996 încheiat la B.N.P. Iulia Marinescu între A.S. şi A.I. , în calitate de vânzători, şi P.I. , în calitate de cumpărător şi, drept urmare, desfiinţarea acestui contract şi, pe cale de consecinţă, şi desfiinţarea suplimentului certificatului de moştenitor nr. 98/18.06.2002 încheiat la B.N.P. Florian Chiriţă, precum şi contractul de întreţinere nr. 1372/23.04.2003, ce face obiectul prezentei cauze;

2. – constatarea nulităţii contractului de întreţinere nr. 1372/23.04.2003, deoarece 4 din cele 7 camere ale imobilului reprezentau un bun aflat în indiviziune (proprietate comună a soţilor P.I.şi P.I. ), fiind vorba şi de o cauză ilicită, deoarece părţile au ignorat, cu bună ştiinţă, împrejurarea că bunul aparţine în parte şi unei alte persoane;

3. – constatarea nulităţii contractului, ca urmare a stării de inconştienţă în care s-a aflat înstrăinătoarea –P.I. – a lipsei de discernământ şi, ca urmare, imposibilitatea exprimării unui consimţământ valabil.

În subsidiar, a solicitat rezoluţiunea contractului de întreţinere pentru nerespectarea de către pârâţi a obligaţiei de întreţinere.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.05.2007 (fila 48) instanţa a constatat că precizările făcute de reclamant exced cadrului procesual stabilit prin decizia Curţii de Apel Bucureşti şi că obiectul acţiunii este doar constatarea nulităţii contractului de întreţinere.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat probele cu interogatoriu, înscrisuri şi 3 martori şi expertiză medico-legală psihiatrică, având ca obiect stabilirea discernământului înstrăinătoarei la data încheierii actului.

Pârâţii au solicitat proba cu înscrisuri şi doi martori.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea unei cercetări locale.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 1372/23.04.2003 de B.N.P. Florian Chiriţă, P.I. a transmis pârâţilor B.M şi B.F., în proprietate şi cu rezerva dreptului de uzufruct, imobilul proprietatea acesteia situat în Zimnicea, str. Mircea Vodă nr. 5, judeţul Teleorman, constând în casă de locuit, compusă din 3 camere, anexe gospodăreşti (C2, C3 şi C4) şi terenul aferent acestora, în suprafaţă de 849 m.p. (877,76 m.p. din măsurători).

Din conţinutul aceluiaşi act, reiese că înstrăinătoarea a declarat că bunurile au fost dobândite de ea prin moştenire, conform certificatului de moştenitor nr. 98/18.06.2002, suplimentar la certificatul de moştenitor nr.54/11.05.2001, eliberate de B.N.P. Florian Chiriţă.

Conform certificatului de moştenitor nr. 98/18.06.2002, coroborat şi cu contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2855/26.08.1996 de B.N.P. Iulia Marinescu, instanţa reţine că P.I. dobândise imobilul de la A.S. şi A.I. , care, la rândul lor, îl cumpăraseră de la P.I. şi P.I. , în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1694/09.04.1996 de B.N.P. Iulia Marinescu.

Astfel, imobilul, iniţial bun comun al soţilor P.I. şi P.I. autentificat sub nr. 2855/26.08.1996, în baza contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 1694/09.04.1996, a devenit proprietatea soţilor A.S şi A.I. Şi din declaraţiile martorului M. I. (fila 98) reiese că imobilul a fost proprietatea soţilor P.

La rândul lor, A.S şi A.I. , deveniţi proprietari ai imobilului, în baza contractului autentificat sub nr. 2855/26.08.1996, l-au vândut lui P.I. , tatăl numitei P.I. .

În urma decesului lui P.I.(11.03.2000), P.I., în calitate de unică moştenitoare a tatălui său, a dobândit imobilul proprietatea acestuia din urmă, situat în Zimnicea, str. Mircea Vodă nr. 5, judeţul Teleorman, aşa cum reiese din certificatul de moştenitor nr. 98/08.06.2002, coroborat şi cu înscrisurile enumerate mai sus.

În această situaţie, prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 1372/23.04.2003 de B.N.P. Florian Chiriţă, P.I. a înstrăinat un bun dobândit prin moştenire, bun propriu, conform art. 31 lit. b) Codul familiei. Instanţa a înlăturat depoziţia martorei C.E. (fila 97), potrivit căreia imobilul a fost proprietatea lui P.I. , deoarece aceasta nu se coroborează cu nici o altă probă şi este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar şi la care instanţa a făcut referire mai sus.

Chiar şi în situaţia în care imobilul ar fi fost deţinut în indiviziune de P.I. şi de el, reclamantul, în calitate de succesor al tatălui său adoptiv, P.I. , aşa cum susţine reclamantul în acţiune, actului de înstrăinare pentru întreg imobilul încheiat de P.I. cu pârâţii B.M. şi B.F. nu i s-ar fi putut aplica regulile privitoare la vânzarea bunului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune. Ca urmare, reclamantul nu poate solicita anularea sau constatarea nulităţii actului.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de nulitate invocat, potrivit art. 948 Cod civil, una din condiţiile esenţiale de validitate pentru orice convenţie este consimţământul valabil al părţii ce se obligă.

Pentru a fi valabil, în primul rând, consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ.

Persoanele fizice cu capacitate deplină de exerciţiu sunt prezumate că au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice civile.

În cauză nu s-a făcut dovada contrară şi anume că înstrăinătoarea P.I. nu a avut discernământ la data încheierii contractului de întreţinere.

Astfel, în ceea ce priveşte discernământul înstrăinătoarei P.I., la data încheierii contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1372/23.04.2003 de B.N.P. Florian Chiriţă, instanţa reţine că din conţinutul expertizei psihiatrice efectuate de S.M.L. Teleorman (filele 70 – 71 şi 126), reiese că aceasta avea discernământul faptelor sale.

Faţă de acest concluzii, instanţa a considerat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, motiv pentru care,prin sentinţa civilă nr.496/10.06.2008 a  respins-o.

În baza art. 274 Cod de procedură civilă, a obligat reclamantul să plătească pârâţilor B.M. şi B.F. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare