Acţiune în pretenţii

Sentinţă civilă 237 din 04.03.2009


Prin cererea înregistrată la Judecătoria Zimnicea cu nr. 653/09.05.2005, reclamantul MP în contradictoriu cu pârâtul F A a solicitat instanţei obligarea pârâtului să-i restituie suma de 15.000.000 lei vechi (ROL), reactualizată în funcţie de nivelul inflaţiei, pe care i-a împrumutat-o la data de 11.05.2002, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că la data de 11.05.2002 a împrumutat pârâtului suma de 15.000.000 lei, cu obligaţia de a i-o restitui până la data de 11.06.2002, întocmind în acest sens o „chitanţă de mână”, întocmită într-un singur exemplar, scrisă în întregime şi semnată de către pârât, care se află în posesia primului.

Reclamantul a menţionat că, deşi termenul de restituire s-a împlinit, pârâtul refuză restituirea sumei împrumutate, deşi l-a notificat prin executorul judecătoresc, punându-l în întârziere.

Reclamantul şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 1576 şi 1584 din C.civ. şi a timbrat legal acţiunea cu 1.255.000 lei vechi (ROL) şi 50.000 lei vechi taxă judiciară de timbru.

Acesta a depus la dosarul cauzei notificarea adresată pârâtului, însoţită de dovezile de comunicare prin executor judecătoresc, precum şi înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă”, în original şi copie.

Pârâtul FA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca nefondată şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării sale, pârâtul a susţinut că la data de 08.06.2002 i-a restituit reclamantului suma de 15.000.000 lei vechi (ROL), pe care o împrumutase de la acesta la data de 11.05.2002, încheind şi o chitanţă de mână în acest sens.

Acesta a depus la dosarul cauzei, în copie, nota de constatare nr. 01/28.06.2002 emisă de S.C. A I S.R.L., adresa din 15.07.2002, prin care pârâtul răspunde la nota de constatare, „chitanţa” din 8.06.2002 şi certificatul de grefă emis de Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dos. nr. 7662/10.06.2005.

Pârâtul a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri şi martori.

Prin încheierea din 14.06.2005, pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dos. nr. 635/2005 s-a dispus, în baza art. 183 C.pr..civ., suspendarea judecării cauzei şi trimiterea înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă”, defăimat ca fals de către reclamant, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, pentru cercetare cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals.

Prin încheierea din 12.12.2006, pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dos. nr. 653/339/2005, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 242 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.

Prin referatul nr. 653/25.03.2008 al arhivei Judecătoriei Zimnicea s-a propus punerea pe rol a dosarului, în vederea perimării, conform art. 248 C.pr.civ., iar prin sentinţa civilă nr. 376/22.04.2008, pronunţată de această instanţă, a fost constatată ca perimată acţiunea civilă formulată de reclamantul MP

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 357 R din 27.06.2008, pronunţată de Tribunalul Teleorman – Secţia Civilă – în dos. nr. 653/339/2008, recursul a fost admis, iar sentinţa civilă atacată a fost modificată, în sensul că a fost respinsă cererea de perimare din oficiu.

Prin cerea înregistrată la 31.07.2008, reclamantul M P a solicitat „redeschiderea dosarului, prin terminarea suspendării şi completarea dosarului cu probele din cercetarea penală făcută de Poliţia Zimnicea”, în fapt, repunerea pe rol a cauzei.

Acesta a depus la dosar rezoluţia din 23.02.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea în dos. nr. 458 P/2005, prin care a fost confirmată propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de pârâtul F A pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 din C.pen.

Prin încheierea din 03.12.2008 a fost admisă cererea de abţinere formulată de d-na judecător D R de la Judecătoria Zimnicea, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului nr. 3, formându-se astfel dos. nr. 635.1/339/04.12.2008.

Reclamantul a solicitat, iar instanţa a admis, proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosar copia declaraţiei martorului P I L, dată la urmărirea penală cu privire la infracţiunea de fals.

Deliberând, în urma cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele :

La data de 11.05.2002, pârâtul FA a primit cu titlu de împrumut, de la reclamantul MP, suma de 15.000.000 lei vechi (ROL), ocazie cu care părţile au încheiat un înscris sub semnătură privată, intitulat „chitanţă” – filele 3 şi 10 dosar fond –, prin care împrumutatul se obliga să restituie această sumă până la data de 11.06.2002.

Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă” din 08.06.2002, pârâtul a achitat reclamantului suma de 15.000.000 lei vechi (cincisprezece milioane lei), sumă ce o primise „împrumut pe bază de chitanţă în data de 11.05.2002”, aşa cum rezultă din înscrisul de la fila 20 din dosarul de fond.

Acest din urmă înscris a fost defăimat ca fals de către reclamant, în cauză dispunându-se suspendarea judecăţii şi efectuarea de cercetări de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, pentru săvârşirea de către pârât a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 din C.pen.

Prin rezoluţia nr. 458 P/23.02.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea s-a dispus a nu se începe urmărirea penală împotriva lui FA pentru această infracţiune, cu motivarea că reclamantul MP a recunoscut că semnătura de la rubrica „Am primit” de pe chitanţa din 08.06.2002 îi aparţine, deşi susţine că nu a executat-o cu ocazia restituirii sumei împrumutate de către pârât, sumă care provenea din contul societăţii S.C. AL S.R.L., la care era asociat cu martorul PIIL.

Din aceeaşi rezoluţie rezultă că reclamantul a pretins că a lăsat pârâtului coli semnate şi ştampilate „în alb”, fiind posibil ca acesta din urmă să fi folosit tocmai o asemenea coală pentru întocmirea în fals a respectivei chitanţe.

De asemenea, se reţine în rezoluţie că nici în momentul acordării împrumutului şi nici când se susţine restituirea acestuia, nu au mai fost de faţă alte persoane, care să poată da relaţii în legătură cu aspectele susţinute de părţi şi împrejurările reale ale producerii acestora.

Deşi, în declaraţia dată la organele de poliţie, martorul PIL a susţinut că împrumutul nu a fost restituit de către pârât, declaraţia acestuia a fost privită „cu rezervă” de către organele de urmărire penală şi urmează a fi înlăturată ca interesată de către instanţă, având în vedere relaţiile de interese comune ale martorului cu reclamantul MPîn cadrul societăţii S.C. AI S.R.L., la care ambii erau asociaţi.

Instanţa are în vedere şi faptul că în situaţia în care suma împrumutată provenea din contul acestei societăţi, reclamantul avea obligaţia de a o justifica faţă de asociatul său, fiindu-i simplu să susţină în faţa acestuia din urmă că suma nu a fost restituită de către pârât, împotriva înscrisului ce dovedeşte contrariul.

De altfel, reclamantul nu a folosit nici una din căile de atac prevăzute de lege împotriva soluţiei procurorului, pe care şi-a însuşit-o în acest mod.

Nu în cele din urmă, nu este verosimil ca reclamantul să fi pus la dispoziţia pârâtului coli de hârtie albe, semnate şi ştampilate „în alb”, punând în acest fel la dispoziţia acestuia arme juridice certe împotriva sa, iar dacă într-adevăr a procedat în acest mod, culpa îi aparţine în exclusivitate şi nu se mai poate prevala de aceasta, conform art. 108 alin. (4) din C.pr.civ.

Pentru toate aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea reclamantului MP, ca neîntemeiată şi, pe cale consecinţă, să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către pârât, conform dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ.