Interpretarea probelor. Soluţie întemeiată exclusiv pe probele administrate în faza de cercetare judecătorească. Greşita achitare a inculpatului Recidiva mare postcondamnatorie. Aplicarea dispoziţiilor art.39 alin.1 C.pen. Pedeapsă – prim termen al ...

TITLU:

1. Interpretarea probelor. Solutie întemeiata exclusiv pe probele administrate în faza de cercetare judecatoreasca. Gresita achitare a inculpatului

2. Recidiva mare postcondamnatorie. Aplicarea dispozitiilor art.39 alin.1 C.pen. Pedeapsa – prim termen al recidivei executata partial. Deducerea perioadei astfel executate

C. pen., art.37, art. 36, art. 39

C. proc. pen., art.10 alin.(1) lit. c)

REZUMAT:

1. În cazul în care, fiind reaudiati în cursul cercetarii judecatoresti, martorii au revenit asupra declaratiilor date în faza de urmarire penala, instanta de judecata urmeaza a retine numai acele declaratii care, în raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul, indiferent în ce stadiu al procesului au fost facute; instanta îsi va putea fundamenta solutia pe declaratiile date în fata sa daca revenirea asupra relatarilor anterioare este temeinic si convingator justificata, justificare ce nu poate echivala însa cu o simpla afirmatie a martorilor ca nu îl mai pot recunoaste pe autorul faptei pentru ca a trecut mult timp de la comiterea acesteia.

2. Daca inculpatul este condamnat ulterior liberarii conditionate din executarea unei pedepse, dar pentru o fapta savârsita anterior începerii executarii aceleiasi pedepse, acesta va executa pedeapsa rezultata în urma aplicarii dispozitiilor art.39 alin.1 din Codul penal, beneficiind însa si de scaderea perioadei executate din pedeapsa aplicata prin prima hotarâre de condamnare, chiar daca în dispozitiile art.39 alin.1 nu se face trimitere si la cele ale art.36 alin.3 Cod penal, câta vreme pedeapsa finala este pronuntata pentru întreaga pluralitate infractionala, care îmbraca în speta forma recidivei postcondamnatorii, contopirea facându-se cu prima pedeapsa în integralitatea ei, iar nu cu vreun rest ramas neexecutat, ca în ipoteza de la art.39 alin.2 din Codul penal, prima pedeapsa – inclusiv partea executata – facând parte asadar din pedepsele contopite.

(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr.538/A din 14.10.2009, nedefinitiva)

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: TUDOR GEORGIANA

JUDECATOR: CONSTANTINESCU LUCHIAN

CONSIDERENTE:

Prin sentinta penala nr.63/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti în dosarul penal nr.2677/300/2008, în temeiul art.11 alin.2 lit. a C.proc.pen., raportat la art.10 alin.1 lit. c C.proc.pen., a fost achitat inculpatul S.G., sub aspectul savârsirii infractiunii de tâlharie, prevazuta de art. 211 alin.1 si alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.

S-a luat act ca inculpatul este arestat în alta cauza.

În baza art.346 alin. 3 C.proc.pen., s-a respins actiunea civila exercitata din oficiu potrivit art. 17 C.proc.pen. în favoarea partii civile.

Conform art.192, alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare efectuate în prezenta cauza au ramas în  sarcina statului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca inculpatul S.G. a fost trimis în judecata în stare de detentie în alta cauza, sub aspectul savârsirii infractiunii de tâlharie prevazuta de art.211 alin.1 si 2 C.pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. împotriva partii vatamate M.A.D.

Prin rechizitoriul nr. 2190/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, întocmit la data de 28.02.2008, s-a retinut ca, la data de 06.02.2007, în jurul orelor 16.30, M.D. a fost anuntat de fiul sau M.A.D. ca, în timp ce se afla pe Aleea Lunguletu din Bucuresti, un individ necunoscut i-a sustras telefonul mobil marca Philips nr. 362.

Partea vatamata M.A.D. a declarat ca în data de 06.02.2007, în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla în fata blocului nr. V2, în care locuieste, situat pe ......, împreuna cu prietenul sau B.A., a observat o persoana de sex masculin, de aproximativ 25 de ani, 1,80 m înaltime, cu fata ovala, ten deschis, ochi alungiti, nas mare, par negru, tuns scurt, constitutie atletica, îmbracat într-o geaca de culoare neagra, având inscriptionata pe spate sintagma „Local Kombat”, pantaloni de culoare neagra. Acea persoana i-a luat partii vatamate telefonul marca Philips nr. 362, pe care partea vatamata îl tinea în mâna si s-a îndepartat, cu intentia de a parasi zona. Partea vatamata i-a cerut sa-i restituie telefonul, dar persoana descrisa l-a lovit cu palma peste fata si a fugit pe un gang în directia Policlinicii Stomasan.

Partea vatamata a mai aratat ca prietenii sai, martorii B.A. si B.E. l-au vazut pe individul respectiv si înainte de savârsirea faptei.

Declaratiile martorului B.A. au fost coroborate cu cele ale partii vatamate, martorul oferind aceleasi semnalmente ale faptuitorului si prezentând aceeasi desfasurare a faptelor. Martorul a aratat în plus ca, împreuna cu martorul B.E., l-a vazut pe faptuitor si cu 30-40 de minute înainte de savârsirea faptelor, când faptuitorul i-a întrebat unde se afla Scoala Torbuchin, aspect învederat cu ocazia audierii si de martorul B.E..

Atât partea vatamata, cât si martorii au declarat ca îl pot recunoaste pe faptuitor, motiv pentru care organele de urmarire penala au procedat la efectuarea unor recunoasteri de pe plansa foto. Partea vatamata si martorii l-au recunoscut pe S.G..

Fiind audiat, inculpatul S.G. a negat savârsirea faptei si a aratat ca în data de 06.02.2007 nu se afla în Bucuresti, ci în orasul Constanta, unde lucra ca sudor la S.C. G.P.E., societate la care lucra de un an si 3 luni si al carei sediu nu l-a putut preciza. Potrivit inculpatului, în perioada respectiva locuia într-un camin de nefamilisti aflat pe str. ... din Constanta, împreuna cu B.V., iar partea vatamata si martorii l-au confundat cu adevaratul autor al faptei.

La termenul de judecata din data de 21.04.2008 reprezentantul legal al partii vatamate M.A.D., M.D., a învederat ca partea vatamata nu se constituie parte civila în cauza.

Prima instanta a retinut ca la data de 06.02.2007, în jurul orelor 16.00, în timp ce partea vatamata M.A.D. se afla în fata blocului în care locuieste, pe Aleea Lunguletu nr. 4, împreuna cu martorul B.A., o persoana de sex masculin, având aproximativ 25 de ani, i-a luat din mâna partii vatamate telefonul marca Philps nr. 362. Deoarece partea vatamata i-a cerut sa-i înapoieze telefonul, persona descrisa l-a lovit pe M.A.D. cu palma peste fata si a fugit.

Situatia de fapt retinuta de instanta fondului a rezultat din declaratiile partii vatamate si ale martorilor B.A. si B.E..

Potrivit declaratiilor partii vatamate M.A.D., date atât în cursul urmaririi penale, cât si în fata instantei, în data de 06.02.2007, în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla în fata blocului în care locuieste, pe ...., împreuna cu martorul B.A., de ei s-a apropiat o persoana de sex masculin, având aproximativ 25 de ani, 1.80 m înaltime, cu fata ovala, ten deschis, ochi alungiti, nas mare, par negru, tuns scurt, constitutie atletica, îmbracat într-o geaca de culoare neagra, având inscriptionata pe spate sintagma „Local Kombat”, iar pe fata „K1” si pantaloni de culoare neagra. Aceasta persoana i-a luat din mâna telefonul marca Philps nr. 362. La solicitarea partii vatamate de a-i înapoia telefonul, persona descrisa a lovit-o pe partea vatamata cu palma peste fata si a fugit. Partea vatamata a mai aratat ca prietenii sai, martorii B.A. si B.E. l-au vazut pe individul respectiv si cu ceva timp înainte de savârsirea faptei.

Martorul B.A. a prezentat aceeasi situatie de fapt, aratând totodata ca, împreuna cu martorul B.E., l-a vazut pe faptuitor si cu 30-40 de minute înainte de savârsirea faptelor, când persoana descrisa mai sus i-a întrebat unde se afla o anumita scoala.

Si martorul B.E. a oferit aceeasi descriere a faptuitorului si a confirmat cele sustinute de martorul B.A. cu privire la semnalmentele persoanei care s-a interesat de locul unde se afla scoala.

În cursul urmaririi penale, inculpatul S.G. a fost identificat ca fiind autorul faptei de catre partea vatamata si martorii mentionati prin recunoastere de pe planse fotografice.

Partea vatamata a declarat ca poate recunoaste persoana care i-a sustras telefonul mobil întrucât i-a observat fata atunci când i-a luat telefonul mobil si l-a lovit. Potrivit procesului-verbal de recunoastere de pe planse fotografice din 15.02.2007, partea vatamata a recunoscut fara ezitare pe inculpat dintr-un album alcatuit din 5 fotografii judiciare ale unor persoane cu semnalmente similare, aspect confirmat si în cuprinsul declaratiei martorului asistent M.T.

Martorul B.A., care se afla împreuna cu partea vatamata în momentul savârsirii faptei si care l-a vazut pe faptuitor si înainte de savârsirea faptei, a declarat de asemenea ca a retinut semnalmentele inculpatului si ca l-a vazut bine si, conform procesului-verbal de recunoastere de pe planse fotografice din 18.02.2007, si el l-a recunoscut fara ezitare pe inculpat din acelasi album cu fotografii judiciare.

Martorul B.E. a declarat si el ca a vazut fata persoanei care a întrebat de scoala  si l-a recunoscut pe inculpat fara ezitare din acelasi album cu fotografii judiciare (proces-verbal de recunoastere de pe planse fotografice din 15.02.2008.

Pe întreg parcursul urmaririi penale, inculpatul a declarat ca nu este vinovat de savârsirea faptei pentru a carei savârsire este urmarit penal, ca probabil a fost confundat, deoarece la acea data, 06.02.2007, se afla în Constanta, unde lucra fara forme legale la S.C. G.P.E. si locuia pe strada Pelicanului cu B.V., la un camin de nefamilisti, fara însa a putea indica sediul societatii sau vreo persoana care sa confirme cele sustinute. La prezentarea materialului de urmarire penala, inculpatul si-a reiterat nevinovatia si a aratat ca doreste sa se faca verificari la locul sau de munca din Constanta.

În cursul cercetarii judecatoresti inculpatul si-a mentinut pozitia (memoriu, fila 20, cerere, filele 93-94), declarând ca nu a fost în niciodata în zona ....., ca nu recunoaste pe partea vatamata si ca la data savârsirii faptei se afla în Constanta, unde lucra pentru S.C. G.P.E. S.R.L., în calitate de sudor si instalator.

Faptul ca inculpatul a prestat activitati lucrative în cadrul S.C. G.P.E. S.R.L. a fost confirmat si de martorul propus de inculpat P.G.C., asociat unic al societatii mentionate. Martorul a aratat ca inculpatul nu a fost niciodata angajat cu carte de munca în cadrul societatii, însa îl ajuta, din când în când, pe B.D. care este în prezent angajat al societatii. Însa, potrivit martorului, ultima data când l-a vazut pe inculpat la firma a fost în urma cu doi ani, doi ani si jumatate, respectiv în anul 2006.

Martorul propus de inculpat B.D. a aratat ca inculpatul a fost angajat de S.C. G.P.E. S.R.L. ca zilier în perioada 24-25.01.2007 – martie 2007 pentru efectuarea unor lucrari de executari bransamente la conductele de gaze, lucrari ce se efectuau zilnic de dimineata în jurul orelor 8.00-9.00 pâna dupa amiaza în jurul orelor 17.00-18.00. Martorul a precizat ca, desi nu statea în permanenta cu muncitorii, ci doar asigura transportul acestora, ducându-i dimineata si luându-i seara, nu considera ca este posibil ca inculpatul sa fi plecat si sa se fi întors în cursul aceleiasi zile deoarece ulterior ar fi constatat ca lucrarea nu a fost efectuata.

Martorul a mai precizat ca, desi nu exista vreun înscris care sa ateste munca inculpatului, stie cu certitudine ca lucrarile au început la data mentionata întrucât a verificat statele de plata si pentru ca el personal încasa banii de la patron si platea muncitorii folositi ca zilieri.

Cu privire la depozitia martorului P.G.C., care a declarat ca l-a vazut pe inculpat ultima oara în 2006, martorul B.D. a precizat ca probabil P.G.C.nu-si mai aduce aminte ultima oara când l-a vazut pe inculpat, el fiind prezent la momentul la care inculpatul a fost ridicat de catre organele de politie.

În cadrul cercetarii judecatoresti, partea vatamata si-a mentinut declaratia cu privire la situatia de fapt expusa în cursul urmaririi penale, dar a aratat ca acum nu mai retine fizionomia faptuitorului si ca la organele de politie s-a efectuat o recunoastere dupa o poza aflata pe calculator, iar individul care i-a smuls telefonul semana cu persoana în cauza, însa nu era sigur ca este ea. De asemenea, partea vatamata a declarat ca nu stie sigur daca inculpatul aflat în boxa este individul care i-a smuls telefonul.

Si martorii B.A. si B.E., audiati fiind de instanta, au manifestat dubii cu privire la identitatea dintre autorul faptei din prezenta cauza si persoana inculpatului.

Martorul B.A. a redat aceeasi situatie de fapt si a aratat ca în momentul în care a fost audiat de catre organele de politie a indicat fizionomia autorului faptei si l-a recunoscut de pe planse fotografice si de pe niste fotografii aflate pe calculator, însa în prezent nu-si mai aduce aminte, întrucât a trecut foarte mult timp de atunci si nu poate preciza daca inculpatul aflat în boxa este acelasi cu persoana care a sustras telefonul. Mai mult, martorul a mentionat ca nu mai tine minte daca persoana care a întrebat despre scoala este aceeasi cu cea care i-a sustras ulterior telefonul mobil partii vatamate si ca nu mai poate recunoaste pe autorul faptei si nici nu îi mai poate indica semnalmentele pentru ca a trecut foarte mult timp de la savârsirea faptei.

Martorul B.E. a precizat ca în momentul efectuarii recunoasterii de pe planse fotografice, a recunoscut un individ care semana cu cel care i-a întrebat unde se afla scoala, însa nu a fost sigur ca este individul în cauza. De asemenea, nu recunoaste pe inculpatul aflat în boxa ca fiind persoana care i-a întrebat unde se afla scoala întrucât nu seamana cu individul respectiv si, în plus, l-a vazut un moment foarte scurt atunci.

Prima instanta a apreciat ca exista dubii temeinice cu privire la identitatea dintre autorului faptei deduse judecatii si inculpatul S.G..

Desi initial partea vatamata si martorii B.A. si B.E. au afirmat ca l-au recunoscut pe inculpat dintr-un album cu planse fotografice prezentat de lucratorii de politie, în cursul cercetarii judecatoresti ei nu l-au mai recunoscut pe inculpatul aflat în boxa ca fiind autorul faptei din prezenta cauza. Mai mult, partea vatamata si martorul B.E. au învederat ca nici la politie nu au fost siguri daca autorul faptei, respectiv persoana care s-a interesat de scoala este aceeasi cu inculpatul.

Este adevarat ca de la momentul savârsirii faptei si pâna la audierea de catre instanta a partii vatamate si a martorilor B.A. si B.E. a trecut o perioada considerabila de timp, însa aceasta perioada de timp - aproximativ un an si 4 luni pâna la momentul audierii - nu este atât de mare încât sa poata constitui în sine o explicatie convingatoare pentru faptul ca nici partea vatamata si nici martorii nu îl mai pot identifica pe inculpat, mai ales ca martorul B.A. l-a vazut de doua ori pe autorul faptei, cu 30-40 de minute înainte de savârsirea faptei, precum si în timpul comiterii ei, eveniment de natura a ramâne în memoria unei persoane, iar în cursul urmarii penale a declarat ca a retinut semnalmentele inculpatului si ca l-a vazut bine.

De regula, declaratiile luate în cursul urmaririi penale sunt cele care au aptitudinea de a reda o cu o mai mare acuratete sirului evenimentelor deoarece sunt mai apropiate de producerea acestora. Astfel, este normal ca partea vatamata si martorii sa-si aminteasca foarte bine trasaturile fizice ale autorului faptei imediat dupa savârsirea acesteia si sa le uite odata cu trecerea timpului, dar, asa cum s-a mai precizat, partea vatamata si martorul B.A. au declarat în fata instantei ca nici la momentul recunoasterii inculpatului de pe planse fotografice, nu au fost absolut siguri ca inculpatul este autorul faptei.

De asemenea, trecerea timpului, ce a avut drept consecinta stergerea din memoria martorilor a imaginii autorului, nu este un aspect care sa-i fie imputabil inculpatului si nu poate duce la o interpretare în defavoarea sa.

Inculpatul a sustinut ca este nevinovat atât în cursul urmaririi penale, cât si în fata instantei, iar faptul ca lucra ca ziler în Constanta la data savârsirii infractiunii a fost confirmat si de martorul propus de inculpat, B.D., persoana care supraveghea si platea muncitorii care lucrau pentru S.C. G.P.E. S.R.L. Martorul a precizat ca, desi nu exista documente scrise care sa ateste munca inculpatului, în urma verificarii statelor de plata, stie cu certitudine ca inculpatul a fost angajat de S.C. G.P.E. S.R.L. ca zilier în perioada 24-25.01.2007 – martie 2007 pentru efectuarea unor lucrari de executari bransamente la conductele de gaze, lucrari ce se efectuau zilnic de dimineata în jurul orelor 8.00-9.00 pâna dupa amiaza în jurul orelor 17.00-18.00. Martorul ducea lucratorii dimineata si îi lua seara si nu considera ca este posibil ca inculpatul sa fi plecat si sa se fi întors deoarece ulterior ar fi constatat ca lucrarea nu a fost efectuata.

Si martorul P.G.C., asociat unic al S.C. G.P.E. S.R.L., a confirmat ca inculpatul a lucrat ca ziler pentru societatea sa si ca îl ajuta pe B.D. Desi martorul a afirmat ca nu l-a mai vazut pe inculpat din 2006, instanta apreciaza ca este posibil ca inculpatul sa fi continuat sa lucreze pentru societate deoarece nu martorul P.G.C.se ocupa de plata si supravegherea muncitorilor, ci martorul B.D., care încasa banii de la P.G.C. si platea muncitorii, pe care îi si ducea zilnic la locul în care se desfasurau lucrarile. Astfel, martorul B.D., fiind mai apropiat de inculpat, a avut posibilitatea de a sti daca acesta lucra sau nu în Constanta la data savârsirii faptei.

Initial, în cursul urmaririi penale, inculpatul a declarat ca nu poate indica nici o persoana care sa confirme cele sustinute de el, iar martorul B.D. a fost identificat abia în faza de judecata, aspect ce este de natura a ridica unele suspiciuni, însa, având în vedere ansamblul probator, nu se poate stabili dincolo de orice îndoiala identitatea dintre autorul faptei si persoana inculpatului.

Întrucât orice persoana beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, principiu fundamental al procesului penal, prevazut de art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O., instanta nu poate porni de la ideea preconceputa ca cel trimis în judecata a comis fapta penala care i se reproseaza. Ramâne ca vinovatia persoanei sa fie stabilita neîndoielnic pe baza probelor administrate, orice dubiu urmând a fi interpretat în favoarea inculpatului (in dubio pro reo). Asa cum s-a subliniat si în jurisprudenta Curtii E.D.O., condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie este de natura sa atraga constatarea încalcarii art. 6 paragraful 2 din Conventia E. D. O. (Telfner contra Austriei, 20 martie 2001).

De asemenea, potrivit art. 345, alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat. Or, în prezenta cauza nu se poate stabili cu certitudine, pe baza probelor administrate, identitatea dintre autorul faptei si persoana inculpatului.

La termenul de judecata din data de 21.04.2008, reprezentantul legal al partii vatamate M.A.D. (în vârsta de 13 ani), M.D., a învederat ca partea vatamata nu se constituie parte civila în cauza. Însa, în temeiul art. 17, alin. 1 C.p.p., actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu atunci când cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi art., instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei si a daunelor morale, chiar daca persoana vatamata nu este constituita parte civila.

Împotriva acestei hotarâri a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, vizând netemeinicia solutiei primei instante de judecata de a dispune achitarea inculpatului S.G. sub aspectul savârsirii infractiunii de tâlharie, prevazuta de art.211 alin.1 si 2 lit.c C.pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen.

Examinând hotarârea apelata prin prisma motivelor de apel invocate cât si din oficiu, conform art.371 al.2 C.proc.pen., Tribunalul constata fondat apelul declarat, sub aspectul gresitei achitari a inculpatului, pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare.

În fapt, Tribunalul retine ca: la data de 06.02.2007, în jurul orei 16.30, inculpatul S.G. a smuls un telefon mobil, marca Philips nr. 362, evaluat la 200 lei, din mâna partii vatamate M.A.D. ca, în timp ce se afla pe ...., iar când partea vatamata i-a cerut sa-i restituie telefonul, inculpatul a lovit-o cu palma peste fata si a fugit pe un gang în directia Policlinicii Stomasan.

Situatia de fapt retinuta este dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: plângerea si declaratiile partii vatamate, M.A.D., care se coroboreaza cu procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansele fotografice aferente, procesele-verbale de recunoastere a inculpatului din album cu fotografii judiciare de semnalmente, de catre partea vatamata, precum si de catre martorii B.E. si B.A., în prezenta martorului asistent M.T., si plansele fotografice aferente, precum si cu declaratiile martorilor B.E. si B.A..

Astfel, potrivit declaratiilor partii vatamate M.A.D., date atât în cursul urmaririi penale, cât si în fata instantei, în data de 06.02.2007, în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla în fata blocului în care locuieste, pe ...., împreuna cu martorul B.A., de ei s-a apropiat o persoana de sex masculin, având aproximativ 25 de ani, 1.80 m înaltime, cu fata ovala, ten deschis, ochi alungiti, nas mare, par negru, tuns scurt, constitutie atletica, îmbracat într-o geaca de culoare neagra, având inscriptionata pe spate sintagma „Local Kombat”, iar pe fata „K1” si pantaloni de culoare neagra. Aceasta persoana i-a luat din mâna telefonul marca Philips nr. 362. La solicitarea partii vatamate de a-i înapoia telefonul, persona descrisa a lovit-o pe partea vatamata cu palma peste fata si a fugit. Partea vatamata a mai aratat ca prietenii sai, martorii B.A. si B.E. l-au vazut pe individul respectiv si cu ceva timp înainte de savârsirea faptei.

Martorul B.A. a prezentat aceeasi situatie de fapt, aratând totodata ca, împreuna cu martorul B.E., l-a vazut pe faptuitor si cu 30-40 de minute înainte de savârsirea faptelor, când persoana descrisa mai sus i-a întrebat unde se afla o anumita scoala.

Si martorul B.E. a oferit aceeasi descriere a faptuitorului si a confirmat cele sustinute de martorul B.A. cu privire la semnalmentele persoanei care s-a interesat de locul unde se afla scoala.

În cursul urmaririi penale, inculpatul S.G. a fost identificat ca fiind autorul faptei de catre partea vatamata si martorii mentionati, prin recunoastere de pe planse fotografice.

Partea vatamata a declarat ca poate recunoaste persoana care i-a sustras telefonul mobil întrucât i-a observat fata atunci când i-a luat telefonul mobil si l-a lovit. Potrivit procesului-verbal de recunoastere de pe planse fotografice din 15.02.2007, partea vatamata a recunoscut fara ezitare pe inculpat dintr-un album alcatuit din 5 fotografii judiciare ale unor persoane cu semnalmente similare, aspect confirmat si în cuprinsul declaratiei martorului asistent M.T.

Martorul B.A., care se afla împreuna cu partea vatamata în momentul savârsirii faptei si care l-a vazut pe faptuitor si înainte de savârsirea faptei, a declarat de asemenea ca a retinut semnalmentele inculpatului si ca l-a vazut bine si, conform procesului-verbal de recunoastere de pe planse fotografice din 18.02.2007 si el l-a recunoscut fara ezitare pe inculpat din acelasi album cu fotografii judiciare.

Martorul B.E. a declarat si el ca a vazut fata persoanei care a întrebat de scoala si l-a recunoscut pe inculpat fara ezitare din acelasi album cu fotografii judiciare (proces-verbal de recunoastere de pe planse fotografice din 15.02.2008.

Declaratiile inculpatului S.G., în sensul nerecunoasterii savârsirii faptei retinute în sarcina sa nu sunt sustinute de celelalte probe administrate în cauza, enumerate mai sus, astfel ca nu li se poate da eficienta probatorie, conform dispozitiilor art.69 din Codul de procedura penala. De altfel, potrivit Raportului de constatare tehnico-stiintifica nr.277643 din 12.05.2009 întocmit de DGPMB – Serviciul Criminalistic pentru raspunsurile inculpatului la întrebarile relevante privind tâlharia din data de 06.02.2007 s-au evidentiat modificari semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului.

Sub acest aspect, în mod gresit prima instanta a apreciat ca declaratiile inculpatului S.G. sunt cele care corespund adevarului în cauza, coroborându-le cu cele ale martorului B.D., care nu a aratat decât ca inculpatul a lucrat în acea perioada la societatea la care era angajat si el, fara însa a-l supraveghea îndeaproape, ci întemeindu-si afirmatia cum ca inculpatul nu a lipsit de la munca pe simple deductii, în sensul ca daca inculpatul ar fi lipsit si-ar fi dat seama dupa lucrarile neefectuate, în conditiile în care inculpatului nu-i era stabilita o anumita norma si acesta muncea ca zilier, nefiind nici macar angajat cu carte de munca, pentru a se putea verifica cel putin un pontaj în evidentele angajatorului. De altfel, martorul P.G.C.– asociat unic al societatii în cauza – arata ca nu îl cunoaste pe inculpat decât din vedere.

Mai mult, prima instanta de judecata si-a întemeiat solutia de achitare exclusiv pe mijloacele de proba administrate în faza cercetarii judecatoresti – interpretate eronat, în detrimentul celor administrate în faza de urmarire penala, înlaturate de altfel în mod nejustificat de la solutionarea cauzei.

Or, dupa cum a statuat si fostul Tribunal Suprem, în cazul în care, fiind reaudiati în cursul cercetarii judecatoresti, martorii au revenit asupra declaratiilor date în faza de urmarire penala, instanta de judecata urmeaza a retine numai acele declaratii care, în raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul, indiferent în ce stadiu al procesului au fost facute; ea îsi va putea fundamenta, asadar, concluzia pe declaratiile date în fata sa daca revenirea asupra relatarilor anterioare este temeinic si convingator justificata, justificare ce nu poate echivala însa cu o simpla afirmatie a martorilor ca nu îl mai pot recunoaste pe autorul faptei pentru ca a trecut mult timp de la comiterea acesteia (în speta – un an si patru luni), martori nevazându-l decât pentru scurt timp.

Corectitudinea procedurii efectuarii recunoasterii inculpatului din grup de persoane de catre martorii B.E. si B.A. a fost confirmata de altfel si de declaratia luata martorului asistent M.T., care a aratat ca martorii l-au recunoscut pe inculpat fara vreo ezitare.

În drept, fapta inculpatului S.G., constând în aceea ca la data de 06.02.2007, în jurul orei 16.30, a smuls un telefon mobil, marca Philips nr. 362, evaluat la 200 lei, din mâna partii vatamate M.A.D., în timp ce se afla pe ....., iar când partea vatamata i-a cerut sa-i restituie telefonul, a lovit-o cu palma peste fata, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie, prevazuta de art. 211 al. 1 si 2 lit. c C.pen.

Din fisa de cazier judiciar a inculpatului aflata la dosar  rezulta ca prin sentinta penala nr. 3039/1.11.2006 a Judecatoriei Focsani, definitiva prin neapelare la data de 21.11.2006 (v.f.88-91 dosar Tribunal), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, pedeapsa în vederea executarii careia inculpatul a fost arestat la data de 5.03.2007 si liberat conditionat la data de 16.12.2008, conform sentintei penale nr.2184/2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Prin urmare, infractiunea dedusa judecatii în prezenta cauza a fost savârsita în stare de recidiva mare postcondamnatorie, la data de 06.02.2007, dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare (sentinta penala nr. 3039/1.11.2006 a Judecatoriei Focsani, definitiva prin neapelare la data de 21.11.2006), dar înainte de începerea executarii pedepsei mentionate (5.03.2007).

Fata de cele expuse, Tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti împotriva sentintei penale nr.63/21.01.2009 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti (Dosar nr.2677/300/2008), va desfiinta sentinta penala apelata si, judecând în fond, va pronunta o solutie de condamnare a inculpatului:

Astfel, Tribunalul va aplica inculpatului pentru infractiunea retinuta în sarcina sa pedeapsa închisorii, care sa corespunda scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, Tribunalul retine pericolul social al infractiunii, reflectat în limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, precum si conduita inculpatului înainte de savârsirea infractiunii, acesta mai suferind o condamnare la pedeapsa închisorii (de la 3 ani), pentru o infractiune de furt calificat.

Pedeapsa aplicata inculpatului si-a dovedit însa pe deplin ineficienta, nereusind sa-si atinga scopul de prevenire a savârsirii de noi infractiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte a condamnatului fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala, în conditiile art.52 din Codul penal.

În baza art.39 alin.1 din Codul penal, contopeste pedeapsa aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 3039/1.11.2006 a Judecatoria Focsani, definitiva prin neapelare la data de 21.11.2006, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporita cu un an închisoare, astfel ca va executa în final 7 ani închisoare.

Cu privire la aplicarea sporului, aceasta era imperios necesara având în vedere periculozitatea de care a dat dovada inculpatul, recidivist, intrând în mod repetat în conflict cu legea penala, trecând de la savârsirea unei infractiuni de furt calificat la cea de tâlharie, dar si durata pedepsei ce urmeaza a fi contopita ca urmare a aplicarii tratamentului recidivei mari postcondamnatorii, o orientare catre sistemul absorbtiei creând inculpatului impresia impunitatii pentru pedeapsa anterioara în cazul savârsirii de noi infractiuni.

În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, Tribunalul retine ca natura faptei savârsita, persistenta infractionala, ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului duc la concluzia existentei unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natura electorala prevazuta de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigentele CEDO, reflectate în Hotarârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, si, mai nou, în Hotarârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, pastrând linia stabilita prin decizia Sabou si Pîrcalab împotriva României, ca nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind sa fie dispusa în functie de natura faptei sau de gravitatea deosebita a acesteia.

Or, fapta care a facut obiectul prezentei cauze nu are conotatie electorala sau vreo gravitate speciala, astfel ca Tribunalul apreciaza ca nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însa a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu si-ar putea îndeplini functiile elective si nici nu ar putea reprezenta un model de conduita pentru cetateni.

Va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executata, de la 5.03.2007 la 16.12.2008, aplicând, pentru identitate de ratiune, dispozitiile art. 36 alin.3 C.pen. Astfel, ar fi inechitabil ca, din cauza faptului ca inculpatul este condamnat ulterior liberarii conditionate din executarea unei pedepse, dar pentru o fapta savârsita anterior începerii executarii aceleiasi pedepse, acesta sa fie pus sa execute pedeapsa rezultata în urma dispozitiilor art.39 alin.1 C.pen., fara a beneficia de scaderea perioadei executate din pedeapsa aplicata prin prima hotarâre de condamnare, doar pentru ca în dispozitiile art.39 alin.1 nu se face trimitere si la dispozitiile art.36 alin.3 Cod penal, câta vreme pedeapsa finala este pronuntata pentru întreaga pluralitate infractionala, care îmbraca în speta forma recidivei postcondamnatorii, contopirea facându-se cu prima pedeapsa în integralitatea ei, iar nu cu vreun rest ramas neexecutat, ca în ipoteza de la art.39 alin.2 din Codul penal, prima pedeapsa – inclusiv partea executata – facând parte asadar din pedepsele contopite.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul constata ca la termenul de judecata din data de 21.04.2008, în fata primei instante, reprezentantul legal al partii vatamate M.A.D. (în vârsta de 13 ani), M.D., a învederat ca partea vatamata nu se constituie parte civila în cauza. Însa, în temeiul art. 17, alin. 1 C.p.p., actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu atunci când cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei si a daunelor morale, chiar daca persoana vatamata nu este constituita parte civila.

Astfel fiind, constatând întrunite conditiile raspunderii civile delictuale (fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea, precum si vinovatia inculpatului, sub forma intentiei), în baza art.14, 17 si 346 - 347 Cod de procedura penala, raportat la art.998 si urm. C.civ., va obliga pe inculpatul S.G. la plata sumei de 200 lei RON catre partea civila M.A.D., cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea telefonului sustras si nerecuperat.

Desi partea vatamata nu a facut dovada cuantumului prejudiciului produs de catre inculpat, ar fi inechitabil sa se pretinda acesteia sa fi preconstituit sau pastrat probe (fotografii, înscrisuri) în legatura cu dobândirea si valoarea bunurilor reclamate ca sustrase, în dovedirea pretentiilor pe latura civila, pentru eventualitatea în care acestea i-ar fi fost sustrase si ar fi participat ca parte civila în procesul penal.

De altfel, pe latura penala s-a retinut ca inculpatul a sustras telefonul partii vatamate.

Or, a respinge actiunea civila a partii vatamate înseamna a nega existenta vreunui prejudiciu adus patrimoniului acesteia si, deci, sustragerea unor bunuri de catre inculpat, ceea ce ar duce la achitarea acestuia, în baza art.11 pct. 2 lit.a C.proc.pen. raportat la art.10 al.1 lit.a C.proc.pen., solutie ce s-ar impune de altfel ori de câte ori bunurile care fac obiectul material al unei infractiuni de furt/tâlharie nu ar fi recuperate, iar partea vatamata nu ar putea aduce probe în legatura cu existenta si/sau valoarea lor.

Pe de alta parte, fata de bunul reclamat ca fiind sustras, aprecierea partii vatamate cu privire la cuantumul prejudiciului material suferit este, în opinia Tribunalului, rezonabila, motiv pentru care nu va proceda la micsorarea acestuia.

În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., va obliga pe inculpat la plata a 1000 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în prima instanta, onorariul aparatorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile MJLC.

În baza art.192 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel ramân în sarcina acestuia.

DISPOZITIV:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti împotriva sentintei penale nr.63/21.01.2009 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti (Dosar nr.2677/300/2008), desfiinteaza sentinta penala apelata si, rejudecând:

În baza art.211 alin.1 si 2 lit.c C.pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen., condamna pe inculpatul S.G. la o pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infractiunea de tâlharie.

În baza art.39 alin.1 C.pen., contopeste pedeapsa aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 3039/1.11.2006 a Judecatoria Focsani, definitiva prin neapelare la data de 21.11.2006, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporita cu un an închisoare, astfel ca va executa în final 7 ani închisoare.

Face aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executata, de la 5.03.2007 la 16.12.2008.

În baza art.14, 17 si 346 - 347 C.proc.pen., raportat la art.998 si urm. C.civ., obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei RON catre partea civila M.A.D., cu titlu de daune materiale.

În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., obliga inculpatul la plata a 1000 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în prima instanta, onorariul aparatorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile MJLC.

În baza art.192 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs ramân în sarcina acestuia.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror si inculpat.

Pronuntata în sedinta publica azi, 14.10.2009.

Domenii speta

Spete similare