Imposibilitatea dovedită de a procura înscrisuri, prevăzută de art. 2 alin. 4 şi 5 hg 1120/2006. Imposibilitatea completării unor înscrisuri care există, însă nu privesc pe solicitant, cu alte mijloace de probă.

Instanţa reţine că, spre deosebire de cererea pentru acordarea drepturilor şi indemnizaţiilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, în susţinerea căreia se pot depune mai multe categorii de probe (inclusiv declaraţii de martori), în privinţa cererii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 290/2003 nu este admisibilă proba testimonială decât în condiţiile art. 2 alin. 4 şi 5 HG nr. 1120/2006. Potrivit acestui text de lege, în situaţia imposibilităţii dovedite de a procura înscrisuri, cererea se completează cu declaraţia autentică a petentului, însoţite de declaraţiile autentificate a cel puţin doi martori.

Instanţa consideră că prin „imposibilitate dovedită de a procura înscrisuri” se înţelege numai situaţia în care registrele, actele sau evidenţele autorităţii lipsesc cu desăvârşire din varii motive (de ex., distrugere). În sfera acestei noţiuni nu poate fi inclusă şi situaţia în care registrele sau evidenţele există şi sunt întregi, însă nu conţin referiri la petent sau la autorii pe care acesta îi invocă.

În acest caz, nu este vorba despre o imposibilitate de procurare a înscrisurilor, ci de o lipsă de temeinicie a solicitării de acordare a despăgubirilor. A admite completarea probatoriului cu declaraţii de martori echivalează cu a adăuga la lege şi ar conduce la înlăturarea prin declaraţii testimoniale a unor probe certe, precum înscrisurile.

  Decizia nr. 963 din 29.04.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa nr. 1646/12.12.2014, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2700/113/2014, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul D.N. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul D.N., criticând-o ca fiind nelegală.

În motivare, recurentul a arătat că o primă critică adusă soluției pronunțate de către Tribunalul Brăila este întemeiată pe încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (l) lit. b) N.C.P.C care reglementează obligativitatea ca în conținutul hotărârii să fie arătate motivele pentru care s-au înlăturat apărările părților. In concret, nicăieri în conţinutul hotărârii nu sunt dezvoltate considerentele pentru care au fost înlăturate de către Tribunalul Brăila apărările subsemnatului cu privire la dovada refugierii tatălui meu prin prisma conținutului certificatului de deces, eliberat de Primăria comunei T., jud. B., în baza actului de deces nr. …/03.02.1945, ce confirma decesul tatălui său D.Z., intervenit la data de 01.02.1945 în localitatea T., jud. B., România, deci la doar 10 luni după refugierea din teritoriile ocupate ale Basarabiei.

De asemenea, în conținutul hotărârii recurate nu sunt dezvoltate considerentele pentru care au fost înlăturate de către Tribunalul Brăila apărările recurentului cu privire la dovada refugiului, inclusiv a fratelui său dispărut în război pe Frontul de Est, D.I., născut la data de 24.07.1923, respectiv actele atașate adresei nr. CT 63/29.01.2014 a M.A.N., Unitatea Militară … Pitești, din care rezultă în mod clar faptul că acesta a fost încorporat în Armata Română la data de 20 mai 1944 (deci, peste două luni de la refugiul familiei D. din Basarabia) la Regimentul 4 Roșiori Blindat, București.

In realitate, cu privire la aceste aspecte se impun o serie de precizări. Contrar motivării instanței de fond, recurentul arată că este în măsură să dovedească tocmai demersurile efectuate pe lângă instituțiile care dețin documente de arhivă ale refugiaților, respectiv Arhivele Naționale, în vederea dovedirii refugiului autorului său D.I.Z., prin anexarea în copie certificată a adresei de răspuns nr. …/09.08.2012, eliberată de către Arhivele Naționale, Serviciul Județean Brăila, prin care i s-a dat o negație a constatării situației solicitate.

In ceea ce privește lipsa dovezii calității de moștenitor a autorului său D.I.Z., menționează faptul că a făcut numeroase demersuri pe lângă autoritățile competente în vederea eliberării unui certificat de moștenitor, lucru care nu s-a realizat din considerente ce nu îi pot fi imputate. Astfel, așa cum rezultă din conținutul adresei nr. …/14.02.2012 emisa de Arhivele Naționale, Serviciul Județean Brăila si a adresei nr…/16.02.2012. emisă de către C.N.P. Galați, pe perioada 1945-1952 şi 1954-17.11.1995 nu a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctului D.Z., decedat la data de 01.02.1945.

In baza acestor două răspunsuri scrise recurentul arată că s-a adresat Biroului de Stare Civilă din cadrul U.A.T. T., jud. B., de unde i-a fost eliberat documentul înregistrat sub nr. …/ 22.02.2012, intitulat „Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale". In baza acestor înscrisuri s-a prezentat la notarul public care a refuzat însă să dezbată succesiunea de pe urma tatălui său, defunctul D.Z., deoarece lipseau din adeverințele emise situația anului 1953. Apreciază că nu există nicio culpă a sa în condițiile în care, a urmat toate procedurile legale, dovedite cu documente oficiale, pentru a dezbate succesiunea, iar acest fapt nu a putut fi finalizat din cauza unor instituții ce nu au fost în măsură să pună la dispoziție informațiile complete necesare acestui demers.

Un alt aspect pe care îl învederează este acela că a făcut numeroase demersuri către autoritățile competente din Romania şi Ucraina pentru a-i elibera dovezi cu privire la decesul mamei sale D.A. şi cu privire la situația fratelui meu dispărut pe front, D.I., materializate prin emiterea adresei de răspuns nr. …/01.03.2010, eliberată de către Arhivele Naționale, Serviciul Județean Ilfov şi a adreselor nr …/13.03.2012 şi nr .../28.08.2012, emise de către Ambasada României în Ucraina.

În acest caz s-a făcut o greșită şi subiectivă interpretare de către instanța de fond a actelor menționate, fără a se ţine cont de faptul că prin adresa nr. …/03.09.2012 eliberată de Consiliul Satului H. Raionul A., Regiunea O., Ucraina, s-a confirmat că după refugiul în Romania a familiei numitului D.Z.I. nici un membru al acesteia nu a mai locuit în imobilul situat pe raza localității. Apreciază faptul că această informație este perfect valabilă, ea neputând fi înlăturată deoarece este emisă chiar de către autoritățile locale din raza teritorială a imobilului fosta proprietate a familiei D. Dincolo de aceste aspecte, este de notorietate faptul că orice român care s-ar fi întors după anul 1945 în teritoriile ocupate de armata sovietică, ar fi riscat deportarea în Siberia, fapt ce echivala cu moartea.

În susţinere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că pentru a beneficia de măsurile reparatorii, conform art. 2 alin. (1) din H.G. 1120/2006, (...) persoanele îndreptăţite trebuie sa facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.

În ceea ce priveşte dovada refugiului şi a proprietăţii, aceasta se face, conform ar. 2 alin. 1(4) teza I din HG nr. 1120/2006 cu modificările şi completările următoare, cu „(...) acte doveditoare certificate de autorităţi (...).

Referitor la dovada calităţii de refugiat, acesta poate fi făcută, în cazul persoanelor care  s-au refugiat pe teritoriul României în 1940, respectiv în 1944, prin următoarele înscrisuri: dovada luării în evidenţa populaţiei de organele de specialitate a localităţii unde s-au stabilit refugiaţii (adeverinţe de arhivă sau certificate eliberate de primăriile localităţilor unde s-au stabilit iniţial  refugiaţii),  carnet de  refugiat sau  buletin  nominal de evacuare,  emis de comisariatul Naţional pentru Evidenţa Populaţiei venite din Basarabia Bucovina de Nord şi Ţinutul H., foi de călătorie eliberate de statul român pentru persoanele respective, sau carnet de muncă în situaţia în care refugiaţii erau funcţionari de stat.

De asemenea, în motivele de recurs, recurentul reclamant susţine că face dovada refugiului autorului său D.Z. cu certificatul de deces al acestuia eliberat de Primăria comunei T. - jud. B., deces „intervenit la data de 01.02.1945, la doar 10 luni după refugierea din teritoriile ocupate.”

Însă, refugiul nu poate fi dovedit cu acte de stare civilă. Actele de stare civilă prin care se indică locul de naştere al autorilor pe teritoriul Basarabiei, Bucovinei de Nord sau Ţinutului Herţa, precum şi decesul acestora pe teritoriul României, nu sunt suficiente în dovedirea refugiului. Actele de stare civilă sunt înscrisuri doveditoare ale stării civile, în sensul de atribut de identificare al persoanei fizice. Pe de altă parte, atât naşterea, cât şi moartea sunt evenimente în condiţiile legii civile şi nu acte juridice. Ele se produc independent de voinţa omului şi nu sunt în măsură a produce alte efecte juridice decât cele atribuite în mod expres de legea civilă.

În speţa în cauză, având în vedere că D.J. B. a Arhivelor Naţionale nu a eliberat nici un document doveditor pentru refugiul autorului D.Z., recurentul reclamant trebuia să se adreseze şi Primăriei localităţii unde s-a refugiat în anul 1944 însă, acesta nu a făcut dovada niciunui demers în acest sens.

În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Instanţa de recurs a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este neîntemeiat şi se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:

În ce priveşte motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că motivele invocate de partea recurentă se încadrează în cazurile de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C.pr.civ., referitoare la nerespectarea prin hotărârea pronunţată a normelor de drept material şi procesual.

Instanţa reţine că, spre deosebire de cererea pentru acordarea drepturilor şi indemnizaţiilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, în susţinerea căreia se pot depune mai multe categorii de probe (inclusiv declaraţii de martori), în privinţa cererii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 290/2003 nu este admisibilă proba testimonială decât în condiţiile art. 2 alin. 4 şi 5 HG 1120/2006. Potrivit acestui text de lege, în situaţia imposibilităţii dovedite de a procura înscrisuri, cererea se completează cu declaraţia autentică a petentului, însoţite de declaraţiile autentificate a cel puţin doi martori.

Instanţa consideră că prin „imposibilitate dovedită de a procura înscrisuri” se înţelege numai situaţia în care registrele, actele sau evidenţele autorităţii lipsesc cu desăvârşire din varii motive (de ex., distrugere). În sfera acestei noţiuni nu poate fi inclusă şi situaţia în care registrele sau evidenţele există şi sunt întregi, însă nu conţin referiri la petent sau la autorii pe care acesta îi invocă.

În acest caz, nu este vorba despre o imposibilitate de procurare a înscrisurilor, ci de o lipsă de temeinicie a solicitării de acordare a despăgubirilor. A admite completarea probatoriului cu declaraţii de martori echivalează cu a adăuga la lege şi ar conduce la înlăturarea prin declaraţii testimoniale a unor probe certe, precum înscrisurile.

În cauza de faţă, din adresa nr. …/09.08.2012 emisă de Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean B., reiese că numitul D.Z. nu este cuprins în înscrisul intitulat „Tabel cuprinzând refugiaţii stabiliţi pe teritoriul Plăşii V. la data de 13 mai 1944” şi nici în înscrisul „Tabel nominal de persoane dubioase existente în raza Circ. de Miliţie V. cu o situaţie neclară” întocmit în anul 1949.

În condiţiile existenţei unor înscrisuri ce cuprind o situaţie detaliată a persoanelor refugiate de peste Prut şi a persoanelor care au o situaţie de domiciliu neclară, Curtea consideră că nu a fost dovedit refugiul autorilor invocaţi de recurent, astfel că cererea de despăgubiri nu îndeplineşte condiţiile Legii nr. 290/2003.

Certificatul care constată decesul numitului D.Z. în data de 01.02.1945 pe raza com. T., jud. B., nu dovedeşte calitatea de refugiat a acestuia, condiţie esenţială pentru acordarea de despăgubiri, ci numai prezenţa sa pe teritoriul comunei respective la acea dată.

Aceeaşi este situaţia şi în privinţa adeverinţei nr. …/03.09.2012 eliberată de Consiliul satului H., Ucraina, care confirmă părăsirea satului de către autor în data de 26.03.1944, însă nu dovedeşte calitatea sa de refugiat.

Se observă că tabelul cuprinzând refugiaţii stabiliţi pe teritoriul Plăşii V. la data de 13 mai 1944 este situat temporal între data părăsirii Ucrainei (26.03.1944) şi data decesului autorului recurentului (01.02.1945), astfel că numitul D.Z. ar fi trebuit să se regăsească în acest tabel.

Aceeaşi este situaţia şi pentru ceilalţi autori invocaţi iniţial de petent, numiţii D.P. şi D.I. (faţă care s-a renunţat la cererea de despăgubiri), precum şi pentru fratele petentului, numitul D.I., pentru aceştia nefiind dovedit, de asemenea, statutul de refugiat.

În lipsa probării calităţii de refugiat, nu are relevanţă dacă recurentul a dovedit sau nu calitatea sa de moştenitor al autorului D.Z. Curtea consideră că recurentul nu a făcut demersuri suplimentare pentru a lămuri situaţia fratelui său D.I. şi a celorlalte persoane cu vocaţie succesorală, numai după obţinerea unor înscrisuri privind situaţia lor legală putându-se dezbate succesiunea numitului D.Z.

Aşadar, Curtea apreciază că actele contestate sunt legale şi temeinice, nefiind lovite de niciun motiv de nulitate.

De asemenea, Curtea observă că sentinţa instanţei de fond cuprinde analiza motivelor principale pe care se sprijină soluţia, astfel că o apreciază ca îndeplinind condiţia privind o motivare suficientă.

Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părţile sau Ministerul Public solicită, în condiţiile şi pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate fără drept de apel sau în apel.

Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală, care nu se impune a fi reformată.

Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare