Conflict de muncă având ca obiect obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale

Conflict de munca având ca obiect obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale. Nerespectarea de catre prima instanta a obligatiilor legale ce iau nastere în caz de divergenta asupra uneia dintre chestiunile deduse judecatii. Casarea hotarârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.

-  Cod Procedura Civila, art. 257-258

Dezbaterile în fata primei instante si punerea concluziilor orale au avut loc la termenul din 21.10.2009, când pricina a fost retinuta în pronuntare în complet format din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari.

De mentionat faptul ca s-a dispus amânarea pronuntarii sentintei pentru ziua de 28.10.2009.

La acest ultim termen s-a dat sentinta civila nr. 1737/2009, prin care s-a respins ca nefondata actiunea reclamantei. Însa, între cei doi judecatori ai completului învestit cu rezolvarea pricinii s-au ivit divergente în ce priveste modul de solutionare a cererii de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecata.

În vederea rezolvarii acestui incident s-a dispus amânarea judecarii acestui capat de cerere în complet de divergenta pentru data de 04.11.2009, când cu opinie majoritara în complet format din 3 judecatori si 2 asistenti judiciari, s-a pronuntat o alta sentinta în acelasi proces, respectiv sentinta civila nr. 1786/2009, prin care s-a admis în parte cererea privitoare la cheltuielile de judecata, reclamanta fiind obligata la plata sumei de 2000 lei cu acest titlu catre pârât.

Procedând astfel cum s-a descris anterior, prima instanta a savârsit o grava eroare procedurala, încalcând dispozitiile cu caracter imperativ si de ordine publica ale art. 257 si 258 Cod Procedura Civila.

Interpretarea gramaticala, logica si sistematica a tuturor acestor prevederi legale conduce la concluzia ca într-o situatie precum cea ivita în speta în fata instantei de fond, constând din aparitia unei divergente între judecatorii ce alcatuiau completul de judecata în legatura cu una dintre chestiunile deduse judecatii (respectiv cu privire la solutionarea pretentiei având ca obiect cheltuielile de judecata), acestia aveau obligatia legala de a dispune repunerea cauzei pe rol si a judeca întreaga pricina din nou în complet de divergenta în termenul prevazut de art. 257 alineatul 1 Cod Procedura Civila.

Este firesc sa fie asa fata de modul foarte clar de redactare al art. 257 alineatul 1, unde se arata ca daca majoritatea legala nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta (deci întreaga pricina si nu doar chestiunea în divergenta). În acelasi sens sunt si prevederile art. 257 alineatul 5, care statueaza ca dupa judecarea punctelor ramase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.

Prevederile art. 258 alineatul 1 confirma aceeasi teza a necesitatii si obligativitatii judecarii întregii pricini în complet de divergenta, câta vreme stabilesc ca „dupa ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndata dispozitivul hotarârii”, ceea ce înseamna ca mai întâi trebuie întrunita majoritatea sub toate aspectele deduse judecatii si abia apoi se poate pronunta hotarârea.

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1852 R DIN 22 APRILIE 2010

Prin sentinta civila nr. 1737 din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman – Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de munca si asigurari sociale, s-a respins ca nefondata actiunea prin care reclamanta T.I.O a solicitat obligarea pârâtului S.A.J.T. la emiterea unei decizii prin care sa opereze modificarile de acordare a sporului de mobilitate de 25% si sporului de confidentialitate de 25% din salariul de încadrare începând cu data încadrarii pe functia de consilier juridic.

Prin aceeasi sentinta s-a dispus amânarea judecarii capatului de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecata în complet de divergenta la data de 04.11.2009.

Prin sentinta civila nr. 1786/04.11.2009 a aceleiasi instante, s-a dispus, cu majoritate legala, admiterea în parte a cererii privind obligarea reclamantei T.I.O. la plata cheltuielilor de judecata catre pârâtul S.A.J.T.

În consecinta, reclamanta a fost obligata la 2000 lei cheltuieli de judecata catre pârât, suma reprezentând onorariu de avocat.

Reclamanta a declarat recurs împotriva ambelor sentinte precitate, criticându-le sub urmatoarele aspecte, în esenta:

- prin referatul nr. 607/25.02.2009 a solicitat acordarea sporului de mobilitate de 25% si sporului de confidentialitate de 25% din salariul de încadrare, întrucât aceste drepturi sunt prevazute în legislatia în vigoare si fiind motivate de faptul ca un consilier juridic are obligatia de a se prezenta la termene la instantele de judecata sau la organele judiciare penale, ori de câte ori este necesar pentru apararea intereselor persoanei juridice, precum si obligatia de a pastra confidentialitatea activitatii si datelor cu caracter personal;

- a se vedea în acest sens prevederile Legii nr. 514/2003, cele ale Statutului profesiei de consilier juridic, cele ale art. 20, 25 si 26 din Codul Muncii, dar si prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de ramura sanitara;

- instanta nu a luat în considerare toate aceste dispozitii legale;

- desi a depus înscrisuri ce sustin pretentiile sale, instanta a respins actiunea, netinând însa seama de toate actele depuse si nepronuntându-se asupra acestora;

- referitor la cheltuielile de judecata, nu s-a avut în vedere faptul ca aparatorul partii adverse este avocat stagiar si nu poate pune concluzii la tribunal conform Legii nr. 51/1995;

- cheltuielile de judecata solicitate sunt nejustificat de mari fata de activitatea avocatului stagiar si de complexitatea redusa a cauzei;

- urmeaza a se lua în considerare si împrejurarea ca în cauza au existat opinii separate si s-a format complet de divergenta, conditii în care se poate concluziona ca a fost încalcat dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 21 Constitutie.

Nu s-au propus noi dovezi în cauza, solicitându-se judecarea pricinii în lipsa conform art. 242 alineatul ultim Cod Procedura Civila.

În baza art. 312 alin. 1 teza I Cod Procedura Civila, a art. 304 pct. 1 si 5 din acelasi cod, dar si a prevederilor art. 304/1 Cod Procedura Civila (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursurile, va casa ambele sentinte atacate si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Asa cum rezulta din analiza pieselor dosarului, instanta de fond a fost sesizata cu un conflict de munca în sensul art. 248 din Codul Muncii, având ca obiect plata unor drepturi salariale (sporuri) pretinse de catre recurenta-reclamanta de la angajatorul sau, intimatul-pârât S.A.J.T.

Dezbaterile în fata primei instante si punerea concluziilor orale au avut loc la termenul din 21.10.2009, când pricina a fost retinuta în pronuntare în complet format din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari.

De mentionat faptul ca s-a dispus amânarea pronuntarii sentintei pentru ziua de 28.10.2009.

La acest ultim termen s-a dat sentinta civila nr. 1737/2009, prin care s-a respins ca nefondata actiunea reclamantei. Însa, între cei doi judecatori ai completului învestit cu rezolvarea pricinii s-au ivit divergente în ce priveste modul de solutionare a cererii de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecata.

În vederea rezolvarii acestui incident s-a dispus amânarea judecarii acestui capat de cerere în complet de divergenta pentru data de 04.11.2009, când cu opinie majoritara în complet format din 3 judecatori si 2 asistenti judiciari, s-a pronuntat o alta sentinta în acelasi proces, respectiv sentinta civila nr. 1786/2009, prin care s-a admis în parte cererea privitoare la cheltuielile de judecata, reclamanta fiind obligata la plata sumei de 2000 lei cu acest titlu catre pârât.

Procedând astfel cum s-a descris anterior, prima instanta a savârsit o grava eroare procedurala, încalcând dispozitiile cu caracter imperativ si de ordine publica ale art. 257 si 258 Cod Procedura Civila.

Potrivit art. 257, „daca majoritatea legala nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta, în aceeasi zi sau în cel mult 5 zile.

La instantele de fond, parerile vor trebui sa fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergentei, afara de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenta.

Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor ramase în divergenta; daca, dupa judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori sa se uneasca într-o singura parere.

Judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.

Dupa judecarea punctelor ramase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.

 Dispozitiile alin. 3 se aplica prin asemanare si în cazurile în care completele de judecata sunt alcatuite în numar fara sot.”

În conformitate cu art. 258 Cod Procedura Civila „dupa ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndata dispozitivul hotarârii care se semneaza, sub sanctiunea nulitatii, de catre judecatori si în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati în minoritate.

El se pronunta de presedinte, în sedinta, chiar în lipsa partilor.

Dupa pronuntarea hotarârii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale.

Dispozitivul hotarârii se consemneaza într-un registru special, tinut de fiecare instanta.”

Interpretarea gramaticala, logica si sistematica a tuturor acestor prevederi legale conduce la concluzia ca într-o situatie precum cea ivita în speta în fata instantei de fond, constând din aparitia unei divergente între judecatorii ce alcatuiau completul de judecata în legatura cu una dintre chestiunile deduse judecatii (respectiv cu privire la solutionarea pretentiei având ca obiect cheltuielile de judecata), acestia aveau obligatia legala de a dispune repunerea cauzei pe rol si a judeca întreaga pricina din nou în complet de divergenta în termenul prevazut de art. 257 alineatul 1 Cod Procedura Civila.

Este firesc sa fie asa fata de modul foarte clar de redactare al art. 257 alineatul 1, unde se arata ca daca majoritatea legala nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta (deci întreaga pricina si nu doar chestiunea în divergenta). În acelasi sens sunt si prevederile art. 257 alineatul 5, care statueaza ca dupa judecarea punctelor ramase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.

Prevederile art. 258 alineatul 1 confirma aceeasi teza a necesitatii si obligativitatii judecarii întregii pricini în complet de divergenta, câta vreme stabilesc ca „dupa ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndata dispozitivul hotarârii”, ceea ce înseamna ca mai întâi trebuie întrunita majoritatea sub toate aspectele deduse judecatii si abia apoi se poate pronunta hotarârea.

Or, Tribunalul a actionat în sens contrar celor relevate anterior, nejudecând întreaga cauza în complet de divergenta si pronuntând doua hotarâri judecatoresti în aceeasi speta dar având componente diferite.

Devin incidente astfel în speta prevederile art. 105 alineatul 2 Cod Procedura Civila, conform carora „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pâna la dovada contrarie.”

Pe cale de consecinta, sunt aplicabile si dispozitiile cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod Procedura Civila („când, prin hotarârea data, instanta a încalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2”), dar si cele ale cazului la care face referire art. 304 pct. 1 Cod Procedura Civila („când instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale).

Iata de ce se impune admiterea recursurilor, casarea celor doua sentinte atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, ocazie cu care pentru a asigura o rezolvare unitara a pricinii, Tribunalul va examina toate celelalte critici exprimate prin motivele de recurs.

Domenii speta

Spete similare