Rectificare carte funciara

Decizie 1707 din 10.12.2009


Rectificare carte funciara

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.13705/299/2006 - DECIZIA CIVILA NR.1707/10.12.2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 02.05.2006 sub nr.13705/299/2006, petenta S.D. a solicitat instantei în contradictoriu cu intimata N.I. rectificarea Cartii Funciare nr.20896 N a localitatii Bucuresti, Sector 1, în sensul radierii dreptului de proprietate al intimatei cu privire la imobilul teren în suprafata de 400 mp (din lucrarile cadastrale rezultând o suprafata reala de 452 mp), situat în B., sectorul 1, str.R. nr.51, având numar cadastral 10635, precum si înscrierea dreptului sau de proprietate asupra imobilului în suprafata de circa 400 mp în Cartea Funciara nr.20896 N a localitatii Bucuresti, sector 1, cu numar cadastral 10635.

In motivarea cererii, petenta a aratat ca prin decizia civila nr.354/09.03.2005 pronuntata în dosarul nr.3775/2004 al Curtii de  Apel  Bucuresti s-a admis recursul formulat împotriva deciziei civile nr.2332/20.11.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V a Civila, s-a modificat decizia recurata, în sensul ca s-a admis apelul formulat de petenta împotriva sentintei civile nr.238/16.01.2003 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si pe fond s-a admis actiunea si s-a constatat existenta dreptului sau de proprietate asupra imobilului teren în suprafata de circa 400 mp situat în B., str.R. nr.51, sector 1, prin uzucapiunea de 30 de ani.

A sustinut petenta ca, în timpul respectivului proces, intimata a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în discutie.

Au fost invocate dispozitiile art.26 alin.1 si 2 din Legea nr.7/1996, precum si cele ale art.34 pct.3 si 4 din acelasi act normativ, aratându-se ca nu mai sunt întrunite conditiile de existenta a dreptului înscris de intimata, efectele titlului ei de proprietate încetând prin constatarea dobândirii de catre ea a dreptului de proprietate asupra imobilului. De asemenea, s-a apreciat ca înscrierea dreptului de proprietate de catre intimata nu mai corespunde cu situatia reala a imobilului, pârâta nemaifiind proprietara imobilului. 

Prin sentinta civila nr.10425/5.07.2006, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis cererea formulata de petenta, a dispus rectificarea Cartii Funciare nr.20896 N a localitatii Bucuresti, Sector 1, PII, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al intimatei N.I. si al înscrierii dreptului de proprietate al petentei S.D. cu privire la imobilul teren în suprafata de 400 m.p. (456 m.p. din masuratori), situat în B., str.R. nr.51, sector 1; a luat act ca petenta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca în Partea a II-a a cartii funciare individuale nr.20896 N a localitatii Bucuresti, sector 1, privind imobilul cu nr. cadastral 10635 situat în str.R. nr.51, sector 1, B., a fost înscris, la pozitia 1, în baza încheierii nr.8882/25.09.2001 a Judecatoriei Sectorului 1 - Biroul de carte funciara, dreptul de proprietate asupra imobilului întabulat la PI/1 în favoarea intimatei N.I..

Aceasta înscriere a fost efectuata în baza titlului de proprietate nr.20281/1/14.07.2001 eliberat de P.M.B., prin care s-a trecut în proprietatea intimatei N.I. terenul situat în B., fosta str.R. nr.51, sectorul 1, în suprafata de 400 mp, precum si procesului verbal întocmit la data de 23.08.2001 de Subcomisia de aplicare a Legii nr.18/1991 republicata.

Prima instanta a retinut ca prin decizia civila nr.354/09.03.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti a IV-a Civila s-a admis recursul formulat de petenta S.D. împotriva deciziei civile nr.2332/20.11.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila în contradictoriu cu intimata N.l., a fost modificata decizia atacata, în sensul admiterii apelului declarat de petenta împotriva sentintei civile nr.238/16.01.2003 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, fiind schimbata sentinta si pe fond admisa actiunea. Astfel, s-a constatat dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 400 mp situat în B., str.R. nr.51, sector 1, de catre petenta, prin uzucapiunea de 30 de ani.

Instanta de fond a apreciat ca nu pot fi primite criticile formulate de intimata prin întâmpinare întrucât s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca titlul de proprietate dobândit de catre intimata în anul 2001 este lipsit de efecte juridice deoarece la momentul emiterii acestuia terenul în litigiu era dobândit prin efectul uzucapiunii de catre autorii petentei.

Împotriva acestei hotarâri a declarat apel N.I. solicitând admiterea apelului sau, schimbarea în tot a hotarârii apelate în sensul respingerii actiunii.

În motivarea apelului s-a aratat, în esenta, ca în cauza trebuia lamurita problema celor doua titluri de proprietate invocate de catre ambele parti, respectiv cea a titlului de proprietate emis de P.M.B. prin care i s-a atribuit terenul în litigiu, considerentul instantei de fond în sensul ca exista autoritate de lucru judecat fiind gresit, fiind reluat din decizia Curtii de Apel Bucuresti, fara a se mai discuta temeinicia acestuia, desi trebuia sa se tina seama de dispozitiile art.1201 Cod Civil. Trebuia, ca atare, sa se observe ca autorii petentei nu au avut nici un titlu de proprietate la data introducerii cererii de constatare a prescriptiei de 30 ani, aceasta actiune fiind introdusa dupa 2 ani de la data obtinerii titlului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.

Apelanta a criticat, totodata, argumentele instantei de fond privind aplicarea în cauza a dispozitiile art. 35 si 36 din Legea nr. 7/1996, sustinând ca nu exista nici o dispozitie legala prin care sa se constate ca titlu de proprietate emis pe numele acesteia nu a fost valabil la data înscrierii dreptului în Cartea Funciara, existând o situatie inedita din punct de vedere juridic în acest moment, respectiv un act de proprietate asupra terenului în litigiu emis de un organ al administratiei de stat ce nu a fost anulat si o hotarâre judecatoreasca care stabileste un drept de proprietate asupra aceluiasi teren.

Prin decizia civila nr.1823/A/03.11.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta N.I. si a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca finalitatea înscrierii drepturilor în cartea funciara consta în faptul ca aceasta forma de publicitate imobiliara sa reflecte situatia reala a imobilelor în legatura cu care s-au nascut sau stins aceste drepturi, altfel spus ca situatia juridica reala sa corespunda cu starea tabulara, numai în acest mod cartea funciara poate reprezenta un mijloc util de evidenta juridica a constituirii, stramutarii si stingerii drepturilor reale imobiliare.

S-a apreciat de catre instanta de control judiciar ca instanta de fond a retinut corect, în aplicarea dispozitiilor art.35-36 din Legea nr.7/1996, ca imobilul nu se mai afla în patrimoniul apelantei, situatie fata de care înscrierile din cartea funciara a imobilului privind dreptul de proprietate apartinând apelantei nu mai sunt în concordanta cu situatia juridica reala, impunându-se rectificarea cuprinsului cartii funciare în sensul deciziei civile nr.354/09.03.2005 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, irevocabila, prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate supra terenului situat în Bucuresti, str. Redea nr. 51, sector 1, în suprafata de 400 mp, prin intervenirea uzucapiunii de 30 de ani, în favoarea intimatei S.D..

Criticile apelantei privind împrejurarea ca prima instanta nu a tinut seama ca apelanta detine înca un titlu de proprietate valabil asupra aceluiasi teren nu au fost primite, avându-se în vedere existenta unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile, hotarâre opozabila si apelantei (fiind pronuntata în contradictoriu cu aceasta din urma) prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat ca titlul apelantei, invocat si prin prezentul apel, este lipsit de efecte juridice, fata de dobândirea retroactiva a dreptului de proprietate asupra imobilului de catre intimata, prin prescriptia achizitiva retinuta.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata N.I., solicitând admiterea recursului, casarea celor doua hotarâri atacate, iar pe fond respingerea actiunii.

În motivare, recurenta a aratat ca petenta nu a facut dovada ca s-a adresat conform art.49 din Legea nr.7/1996 judecatorului delegat pentru a înscrie în Cartea funciara dreptul sau de proprietate.

În conformitate cu dispozitiile art.52 din aceeasi lege, judecatorul delegat trebuia sa emita o încheiere, care era supusa controlului judecatoresc.

Ambele instante au refuzat sa discute problema aplicabilitatii dispozitiilor art.22 din Legea nr.7/1996, care dispun în sensul ca înscrierile în Cartea funciara îsi vor produce efecte fata de terti, de la data înregistrarii cererilor, ordinea înregistrarii determinând rangul acestora. Astfel, se poate trage concluzia ca înscrierea facuta de recurenta în cartea funciara a fost facuta în baza unui titlu legal emis de catre un organ al administratiei de stat în baza unei legi organice, titlu care nu poate fi desfiintat decât de catre o instanta judecatoreasca pe calea contenciosului administrativ.

De asemenea, recurenta a invocat si dispozitiile art.29 alin.5 din Legea nr.7/196 privind actiunea în prestatie tabulara care prevad în ce conditii se poate face o astfel de actiune împotriva tertilor dobânditori, conditii cumulative care sunt îndeplinite de catre recurenta.

Ambele instante încearca în mod artificial sa treaca peste dispozitiile art.36 din Legea nr.7/1996, care arata în mod expres conditiile în care se poate cere rectificarea cartii funciare, oprindu-se la punctul 4 al articolului respectiv, care prevad ca se poate rectifica înscrierea în cartea funciara daca s-a schimbat situatia juridica a imobilului.

Instanta de fond si cea de apel nu au aplicat acest articol conform spiritului sau considerând ca este aplicabil art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996, scapând din vedere mentiunea expresa a textului care arata ca se poate cere rectificarea daca printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat existenta conditiilor prevazute la unul dintre punctele acestui articol sau a tuturor celor patru puncte.

În speta, intimata reclamanta nu a depus la dosar nici o hotarâre judecatoreasca din care sa rezulte ca înscrierea sau actul în temeiul caruia  s-a facut înscrierea nu a fost valabil, asa cum arata pct.4 al art.36 din Legea nr.7/1996.

Recurenta a criticat hotarârea apelata si sub aspectul retinerii cu autoritate de lucru judecat a faptului ca la data introducerii actiunii de constatarea uzucapiunii, terenul în cauza era uzucapat în favoarea intimatei reclamante în contra titlului detinut de catre ea, respectiv a titlului emis în temeiul Legii nr.18/1991.

În drept recurenta si-a întemeiat recursul pe dispozitiile art.304 pct.8 si 9 Cod de procedura civila.

Intimata petenta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat sustinând ca instantele anterioare au facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 34 pct. 3 si 4 din Legea nr. 7/1996, astfel ca motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod procedura civila este nefondat. Cât priveste motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, intimata petenta a sustinut ca nici una dintre criticile recurentei nu se încadreaza în acest motiv de recurs.

La data de 21 iunie 2007, Curtea a suspendat cauza în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedura civila pâna la solutionarea irevocabila a dosarului nr.11226/299/2007 aflat pe rolul Judecatoriei sector 1, având aceleasi parti, obiectul acestuia fiind revendicare imobiliara, prin hotarârea ce va fi pronuntata solicitându-se sa se stabileasca prin comparare de titluri care este titlul care produce efecte juridice.

La data de 5 noiembrie 2009 Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol fata de solutionarea în mod irevocabil a dosarului sus-mentionat.

În calea de atac a recursului a fost administrata proba cu acte, respectiv sentinta civila nr.16865/18.12.2008 pronuntata de Judecatoria sector 1 Bucuresti în dosarul nr.10177/299/2008, înregistrata initial sub nr.11226/299/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.1168/R/12.06.2009 de catre Tribunalul Bucuresti sectia a III a civila, prin care s-a respins recursul ca nefondat. 

Curtea, analizând recursul, constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:

În analiza prezentului recurs, Curtea urmeaza a avea în vedere obiectul cauzei deduse judecatii cu care petenta a învestit instanta, respectiv rectificarea cartii funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al recurentei cu privire la imobilul teren situat în B., sectorul 1, str.R. nr.51, având numar cadastral 10635, precum si înscrierea dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului în litigiu ca o consecinta a admiterii primului capat de cerere.

Sustinerea recurentei în sensul ca nu s-a facut dovada ca petenta s-a adresat judecatorului delegat cu o cerere pentru a înscrie în cartea funciara dreptul sau de proprietate conform art. 49 din Legea nr. 7/1996 urmeaza a nu fi primita având în vedere ca aceasta a solicitat înscrierea dreptului sau de proprietate ca o consecinta a admiterii primului capat de cerere având ca obiect rectificarea cartii funciare în conditiile art. 36 (art. 34 dupa republicare) din Legea nr.7/1996. Aceleasi consideratii urmeaza a fi facute si în ce priveste dispozitiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 care se refera la înscrierea unui drept în cartea funciara în conditiile în care înscrierea se realizeaza prin cererea adresata direct biroului de carte funciara.

Critica recurentei potrivit cu care titlul sau nu poate fi desfiintat decât de o instanta de contencios administrativ urmeaza a fi privita ca nefondata prin raportare la sentinta civila nr.16865/18.12.2008 pronuntata de Judecatoria sector 1 Bucuresti în dosarul nr. 10177/299/2008, înregistrata initial sub nr. 11226/299/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1168/R/12.06.2009 de catre Tribunalul Bucuresti. Curtea constata ca prin aceasta hotarâre s-a respins ca nefondata actiunea astfel cu a fost precizata de catre reclamanta N.I. în contradictoriu cu pârâta S.D.. În considerentele acestei hotarâri s-a retinut ca instanta a fost învestita cu o actiune în revendicare, prin comparare de titluri, întemeiata pe art.480 Cod civil. Instanta comparând titlurile de proprietate, asa cum s-a solicitat, plecând de la premisa existentei deciziei civile nr.354/2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti prin care s-a constat ca titlul de proprietate al reclamantei N.I. dobândit în anul 2001 este lipsit de efecte juridice întrucât la momentul emiterii sale terenul era dobândit prin efectul uzucapiunii de catre autorii pârâtei S.D., a constatat ca titlul invocat de catre reclamanta nu este preferabil celui invocat de pârâta.

Recurenta a mai sustinut ca în sprijinul apararilor sale a fost invocat si art. 29 pct. 5 din Legea nr. 7/1996, articol care nu a fost luat în considerare de catre instantele anterioare. Referitor la aceasta sustinere, Curtea constata ca dispozitiile invocate mai sus se refera la radierea unui drept de ipoteca, astfel ca urmeaza sa constate aceasta fundamentare ca fiind straina de cauza dedusa judecatii.

În ce priveste critica în sensul ca ambele instante au pierdut din vedere faptul ca se poate cere rectificarea unei carti funciare numai daca printr-o hotarâre s-a constatat îndeplinirea conditiilor vreunui punct sau a celor patru puncte mentionate la art. 34 din Legea nr. 7/1996 legea cadastrului si a publicitatii imobiliare, republicata, Curtea urmeaza sa constate, în primul rând, ca ne aflam în situatia prevazuta de art. 33 alin. 4 ultima teza a actului normativ sus-mentionat care dispune ca rectificarea înscrierilor în cartea funciara se poate face, în caz de litigiu, prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Având în vedere sentinta civila nr. 16865/18.12.2008 pronuntata de Judecatoria sector 1 Bucuresti în dosarul nr. 10177/299/2008, înregistrata initial sub nr. 11226/299/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1168/R/12.06.2009 de catre Tribunalul Bucuresti, fata de considerentele retinute în continutul acestei sentinte, Curtea apreciaza ca fiind aplicabile în pricina de fata dispozitiile art. 34 pct. 4 din Legea nr.7/1996 legea cadastrului si a publicitatii imobiliare, republicata, care dispun în sensul ca în cazul în care cuprinsul cartii funciare nu corespunde, în privinta înscrierii, cu situatia juridica reala actuala, orice persoana interesata poate cere rectificarea acesteia.

Sustinerea recurentei în sensul ca mai întâi era necesara anularea titlului de proprietate obtinut în temeiul Legii nr. 18/1991 si apoi petenta putea formula prezenta actiune nu poate fi primita având în vedere ca cererea cu care a fost învestita instanta a fost întemeiata pe dispozitiile art. 34 pct. 3 si 4 din Legea nr. 7/1991 legea cadastrului si a publicitatii imobiliare, republicata si nu pe art. 34 pct. 1 din acelasi act normativ.

Recurenta a mai aratat ca numai în situatia în care Legea nr. 18/1991 prevedea posibilitatea celor care au detinut terenurile fara titlu mai mult de 30 de ani de a solicita aplicarea dispozitiilor referitoare la prescriptia achizitiva instanta de apel putea sa-si argumenteze solutia pe faptul ca operase uzucapiunea la data emiterii titlului sau de proprietate si astfel sa-l lipseasca de efecte juridice. Curtea constata ca acest argument nu poate fi primit având în vedere ca  instanta de apel si-a motivat solutia nu pe o trimitere directa la acest act normativ, ci prin raportare la decizia civila nr.354/09.03.2005 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea petentei, care a luat în considerare faptul ca recurenta detine un titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, despre care însa a mentionat ca este lipsit de efecte juridice.

În mod gresit recurenta a sustinut ca instanta de apel a facut aplicarea dispozitiilor privitoare la autoritatea lucrului judecat. Referitor la acest aspect se impun mentionate câteva consideratii de ordin teoretic. Astfel, în dreptul civil, autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art.1201 Cod civil si art.166 Cod procedura civila) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva în legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art.1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Cod civil).

Daca în manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 Cod civil (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotarârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  într-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.

În cauza de fata instanta de apel nu a retinut incidenta exceptiei autoritatii de lucru judecat, ci a retinut cu putere de lucru judecat considerentele deciziei civila nr. 354/09.03.2005 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, respectiv faptul ca recurenta detine un titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, care este lipsit de efecte juridice.

Fata de consideratiile aratate mai sus, Curtea constata nefondate criticile recurentei întemeiate pe art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Recurenta si-a întemeiat recursul si pe dispozitiile art. 304 pct. 8 Cod procedura civila care vizeaza interpretarea gresita a actului dedus judecatii, schimbarea naturii ori întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia.

Însa acest motiv de recurs urmareste desfiintarea unei hotarâri judecatoresti atunci când a fost nesocotit principiul înscris în art. 969 Cod civil potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante. Cu alte cuvinte, instanta schimba natura contractului daca, spre exemplu, califica un contract de vânzare cumparare drept un contract de schimb si comite o denaturare atunci când supunând actele cauzei interpretarii sale le atribuie un alt înteles pe care termenii în loc sa-l sprijine îl exclud. Pentru a fi întemeiata imputarea de denaturare adusa instantei este necesara precizarea în ce consta denaturarea prin indicarea termenilor din actul pretins denaturat ce exclude prin întelesul sau clar constatarea dedusa din el de instanta care a pronuntat hotarârea atacata.

Prin raportare la aceste consideratiuni de ordin teoretic, Curtea constata ca motivul de recurs întemeiat de recurente pe art. 304 pct. 8 Cod procedura civila a fost invocat de catre recurenta în mod formal, instanta de apel neavând a se raporta la o conventie a partilor a carui natura sa o fi schimbat-o sau sa o fi interpretat-o gresit.

În consecinta, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.