Plângerea prevazuta de art.2781 c. pr. pen. - obiect. Neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infractiuni.

Domenii asociate:

- declinare de competenta

- plângerea împotriva solutiilor date de procuror

- procedura penala

Dosar nr. 5042/2/2009 (1344/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1401 din 5 octombrie 2009

Plângerea prevazuta de art.2781 C. pr. pen. - obiect. Neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infractiuni. Solutie de neîncepere a urmaririi penale si de declinare a cauzei în favoarea unei alte unitati de Parchet, cu privire la aceeasi fapta. Nelegalitate. Inadmisibilitatea plângerii formulata conform art. 2781 C. pr. pen.

Constatând ca fapta cu care a fost sesizat nu întruneste elementele constitutive ale unei anumite infractiuni, ci ale unei infractiuni pentru care competenta de solutionare nu-i apartine, Parchetul nu trebuie sa dispuna o solutie de neîncepere a urmaririi penale sau de netrimitere în judecata (de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale) ci de schimbare a încadrarii juridice (dupa caz) si declinare de competenta, în caz contrar, pronuntându-se doua solutii asupra aceleiasi fapte.

Plângerea formulata împotriva unei asemenea solutii data de procuror este inadmisibila iar instanta nu o poate cenzura deoarece, în realitate, Parchetul nu a dat o solutie finala cu privire la fapta, ci urmeaza ca aceasta sa fie cercetata raportat la o alta încadrare juridica.

art.2781 C. pr. pen.

Petentul N.C. a formulat recurs împotriva sentintei penale nr.27/17.03.2009 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Penala prin care s-a respins ca nefondata plângerea formulata de petent împotriva Ordonantei nr.52P/10.12.2008 pronuntata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Teleorman, prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitul D.G. pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C. pen. si declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria, pentru efectuarea de cercetari sub aspectul savârsirii infractiunilor prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., respectiv art. 11 din Legea 61/1991.

Petentul a criticat hotarârea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând ca din actele medico-legale efectuate în cauza a rezultat ca viata victimei a fost pusa în primejdie, solicitând astfel desfiintarea ordonantei atacate si trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmaririi penale sub aspectul savârsirii de catre intimat a infractiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174- 175 C. pen.

Examinând sentinta recurata, atât prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Prin ordonanta nr.52/P/10 decembrie 2008, Parchetul de pe lânga Tribunalul Teleorman a dispus neînceperea urmaririi penale privind pe numitul D.G. pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C. pen. si declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria, pentru efectuarea de cercetari sub aspectul savârsirii infractiunilor prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. si art. 11 din Legea 61/1991.

Parchetul a stabilit - în raport de zona anatomica vizata (bratul si omoplatul stâng), de leziunile cauzate, de intensitatea loviturilor si numarul acestora si de actele medico-legale - ca fapta savârsita de D.G. nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C. pen. Fata de numarul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea victimei N.I., a declinat cauza în favoarea Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria, în vederea efectuarii de cercetari sub aspectul infractiunilor prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. si art. 11 din Legea nr. 61/1991.

 În raport de aceasta solutie, dispozitia de neîncepere a urmaririi penale este cenzurabila numai formal de catre instanta în procedura prev. de art. 2781 C. pr. pen. si aceasta datorita modului gresit în care parchetul a interpretat dispozitiile procesual penale aplicabile în cauza.

Astfel, asa cum rezulta din dispozitiile art.2781 C. pr. pen., dar si din denumirea marginala a acestui articol, obiectul plângerii la instanta de judecata îl reprezinta rezolutiile si ordonantele procurorului de neîncepere a urmaririi penale sau de netrimitere in judecata, respectiv solutiile finale pronuntate de catre procuror, altele decât trimiterea in judecata.

Curtea apreciaza ca numai aparent ne aflam în fata unei solutii de neîncepere a urmaririi penale atacabile în fata instantei, întrucât, în realitate, prin ordonanta atacata nu s-a dispus o solutie finala cu privire la fapta, ci declinarea competentei de solutionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria.

Constatând ca fapta cu care a fost sesizat nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la omor prev. de art 20 rap. la art. 174-175 C. pen., ci ale unei alte infractiuni (art. 180 alin. 2 C. pen.) pentru care competenta de solutionare revenea unui alt Parchet, având în vedere ca urmarirea penala nu era începuta (pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 238 C. pr. pen. privind schimbarea încadrarii juridice), Parchetul trebuia doar sa-si decline competenta în favoarea parchetului de pe lânga judecatorie.

Modalitatea în care a procedat, pronuntând mai multe solutii cu privire la aceeasi fapta, este contrara dispozitiilor procesual penale (nici un articol din cele de la Titlul I Partea speciala cap.I-VIII C. pr. pen. nu prevede o atare rezolvare a situatiei procedurale ivite). Solutiile dispuse de catre procuror la finalizarea urmaririi penale sunt corespunzatoare celor pronuntate de catre instanta de judecata cu ocazia solutionarii fondului cauzei. Atunci când instanta constata ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infractiuni, însa fapta îmbraca elementele constitutive ale altei infractiuni, nicidecum nu pronunta doua solutii: de achitare si de condamnare, ci dispune schimbarea încadrarii juridice a faptei si pronunta o solutie unica, oricare ar fi aceasta.

Inadmisibilitatea pronuntarii a doua solutii cu privire la aceeasi fapta rezulta si din dispozitiile art. 10 lit. j C. pr. pen., potrivit carora punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale este împiedicata si atunci când faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridica.

Instanta nu poate cenzura activitatea procurorului în aceasta faza a procesului penal si nu poate stabili în cursul urmaririi penale sau în faza actelor premergatoare încadrarea juridica corecta a faptelor. Interventia instantei are loc numai dupa pronuntarea unei solutii finale cu privire la fapta pretins comisa de catre intimat, fie în procedura prevazuta de art. 2781 C. pr. pen., fie cu ocazia solutionarii în fond a cauzei, pentru ipoteza sesizarii acesteia prin rechizitoriu.

Curtea retine ca înainte de solutionarea prezentului recurs, Parchetul de pe lânga Judecatoria Alexandria a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului D.G. pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., în baza art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. e C. pr. pen., constatând ca aceasta a lovit victima N.I. actionând în legitima aparare. Totodata, a dispus si scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului D.G. si aplicarea sanctiunii amenzii administrative în cuantum de 700 lei pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 61/1991.

Ca atare, aceasta este solutia finala pronuntata în cauza, iar criticile petentului pot fi analizate numai în cadrul procesual generat de promovarea unei plângeri împotriva acestei solutii.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins recursul petentului ca nefondat.

S-a considerat ca o atare solutie, întemeiata pe considerentele mai sus mentionate, nu încalca principul non reformatio in pejus (desi instanta de fond a pronuntat o solutie de respingere a plângerii ca neîntemeiata, în urma analizarii aspectelor de fond, nesesizând împrejurarile anterior dezvoltate care o împiedicau sa faca o atare analiza), întrucât principul neagravarii situatiei în propriul recurs presupune doar neagravarea situatiei în propria cale de atac si nu o obligatie pentru instanta de recurs de a perpetua eroarea în care s-a aflat prima instanta si analizarea pe fond a aspectelor privind încadrarea juridica.

Domenii speta

Spete similare