Procedura insolvenţei. Efectuarea lichidării prin licitaţie publică. Norme speciale.

Procedura insolvenţei. Efectuarea lichidării prin licitaţie publică. Norme speciale.

Legea nr. 85/2006, art. 116 alin. 1 şi 2 , art.149

Codul de procedură civilă, art. 449

Invocarea  dispoziţiilor art. 449 C.proc.civ. nu prezintă relevanţă,  deoarece acest text legal se aplică doar în cazul vânzărilor făcute în condiţiile Secţiunii a III-a a Capitolului II din Cartea V a Codului de procedură civilă, nu şi în ipoteza vânzărilor făcute în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006. În acest context, se cuvine subliniat că art. 149 din Legea nr. 85/2006 îngăduie completarea legii speciale cu dispoziţiile din Cod numai în măsura compatibilităţii; or, art. 449 C.proc.civ. nu întruneşte o atare cerinţă, de vreme ce, în mod expres, îşi limitează aplicabilitatea la vânzările efectuate potrivit Secţiunii sus-menţionate; cum textul art. 449 C.proc.civ. instituie o interdicţie, el trebuie interpretat în sens restrictiv.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 620 R/ 28.05.2008)

Prin sentinţa comercială nr. 31/09.01.2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială a admis contestaţia formulată de creditoarea AFP Sector 1 la raportul de activitate depus la data de 10.10.2007 de R. S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C. A. - S.E.I.S. S.R.L., în contradictoriu cu adjudecatarul P.C., a dispus anularea licitaţiei din data de 16.07.2007 cu privire la autoturismul marca Daewoo Cielo, înmatriculat sub nr. B-41-ALG, fabricat în anul 1995, având nr. de identificare KLAFT/9Y1SB593188, a obligat pe adjudecatar să restituie autoturismul menţionat patrimoniului societăţii falite, a dispus plata sumei de 1.000 euro, către adjudecatar, din averea debitoarei şi a acordat un nou termen, pentru continuarea procedurii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul-sindic a reţinut că la data de 22.10.2007, creditoarea AFP Sector 1 a formulat o contestaţie la raportul de activitate întocmit de lichidator, pentru termenul din 10.10.2007, prin care a contestat modalitatea de valorificare a autoturismului marca Daewoo Cielo, înmatriculat sub nr. B-41-ALG, fabricat în anul 1995, având nr. de identificare KLAFT/9Y1SB593188, motivat de ignorarea evaluării efectuate de ing. I.S. şi de nepunerea în discuţia comitetului creditorilor a modalităţii de valorificare a bunului.

S-a mai constatat că în raportul de evaluare întocmit de către expertul tehnic I.S., autoturismul marca Daewoo Cielo, înmatriculat sub nr. B-41-ALG, fabricat în anul 1995, având nr. de identificare KLAFT/9Y1SB593188, aflat în proprietatea debitoarei, a fost evaluat la suma de 7.300 lei, iar din procesul-verbal de adjudecare din data de 16.07.2007, rezultă că reprezentanţii lichidatorului, constituiţi în comisie de licitaţie, au hotărât reducerea preţului de vânzare cu 25%, fără a prezenta creditorilor regulamentului de vânzare, decizând mai apoi adjudecarea autoturismului de către cumpărătorul P.C., la preţul de 1.000 euro, care a fost achitat integral, în numerar, la aceeaşi dată.

Judecătorul-sindic a evocat dispoziţiile art. 116 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006 şi a constatat că înstrăinarea autoturismului s-a făcut cu încălcarea acestor prevederi legale şi fără a se avea în vedere interesele creditorilor de a fi valorificat bunul la un preţ cât mai apropiat de preţul de evaluare, întrucât metoda de vânzare a bunului nu a fost aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor şi nu s-a respectat nici principiul maximizării averii debitorului, care impune lichidatorului obligaţia de a pune în discuţia adunării creditorilor reducerea preţului de vânzare cu 25%.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, judecătorul-sindic a dispus anularea licitaţiei din data de 16.07.2007 cu privire la autoturismul marca Daewoo Cielo, înmatriculat sub nr. B-41-ALG, fabricat în anul 1995, având nr. de identificare KLAFT/9Y1SB593188, a obligat pe adjudecatar să restituie autoturismul menţionat patrimoniului societăţii falite şi, corelat, a dispus plata sumei de 1.000 euro, către adjudecatar, din averea debitoarei şi a acordat un nou termen, pentru continuarea procedurii.

În acest context, prima instanţă a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea pârâtului adjudecatar de achitare a sumei ulterior învestită, pentru înmatricularea autoturismului, efectuarea inspecţiei tehnice periodice şi pentru schimbări de ordin tehnic şi estetic, apreciind că pârâtul nu a probat efectuarea unor îmbunătăţiri la autoturism, iar cheltuielile că înmatricularea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice cad în sarcina cumpărătorului, aşa încât nu poate fi obligată societatea debitoare la suportarea contravalorii acestora.

Împotriva acestei sentinţe, P.C. a declarat recurs.

În motivare, recurentul a invocat excepţia tardivităţii depunerii de către creditoarea-intimată AFP Sector 1 a  contestaţiei la raportul lichidatorului, motivat de faptul că potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, contestarea raportului şi a măsurilor luate de lichidator trebuie făcută în termen de 5 zile de la data depunerii raportului atacat. În această ordine de idei, recurentul a arătat că, întrucât raportul lichidatorului, în care s-a comunicat măsura vânzării autoturismului, a fost depus la dosar la data de 10.10.2007, contestaţia formulată la data de 22.10.2007 este tardivă, aşa încât a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii contestaţiei, ca tardivă. Recurentul a precizat şi că, în mod nelegal, creditoarea-intimată şi-a motivat în drept contestaţia pe dispoziţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, cu toate că acest text de lege se referă la înlocuirea administratorului judiciar sau a lichidatorului.

Pe de altă parte, recurentul a mai criticat sentinţa atacată, pentru nelegalitate, apreciind că intimata-creditoare AFP Sector 1 nu are interes în a invoca nerespectarea dispoziţiilor art. 116 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât este unanim cunoscut faptul că instituţiile publice propun o singură metodă de vânzare a bunurilor din lichidare, respectiv cea a licitaţiei publice, de natură să asigure valorificarea bunurilor la cel mai mare preţ. Susţinând că licitaţia s-a făcut cu respectarea legii, iar lichidatorul a respectat toate obligaţiile referitoare la publicitate şi la ţinerea licitaţiei, arătând şi că regulamentul de vânzare nu poate cuprinde altceva decât regulile din Codul de procedură civilă, dar şi că art. 449 C.proc.civ. nu îngăduie nici o cerere de desfiinţare a vânzării bunurilor mobile către terţul adjudecatar care a plătit preţul, fără a exista fraudă din partea sa, recurentul a solicitat admiterea recursului.

Analizând actele dosarului, precum şi sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Deşi invocate pe cale de excepţie, aspectele legate de tardivitatea şi inadmisibilitatea contestaţiei, precum şi cele vizând lipsa interesului creditoarei-intimate reprezintă veritabile motive de recurs, deoarece recurentul, ca titular al căii de atac promovate, nu are la îndemână calea excepţiei, ci a acţiunii.

Aşa fiind, procedând la examinarea susţinerilor recurentului vizând tardivitatea formulării contestaţiei, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 rap. la art. 21 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/2006, oricare dintre creditori poate face contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidator, în termen de 5 zile de la depunerea raportului.

În speţă, lichidatorul a depus raportul la data de 10.10.2007, iar contestaţia AFP Sector 1 a fost depusă la dosar, prin  Serviciul Registratură, la data de 15.10.2007, fiind expediată prin poştă la data de 12.10.2007, motiv pentru care Curtea reţine că intimata-creditoare a formulat contestaţia în termen, astfel încât primul motiv de recurs este nefondat. În acest context, mai constată că temeiul de drept - eronat -, invocat de către creditoarea intimată, respectiv art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nu justifică, prin el însuşi, admiterea recursului, de vreme ce judecătorul nu este ţinut de temeiul invocat de parte, având obligaţia de a califica cererile cu judecata cărora este învestit, prin prisma finalităţii pe care părţile o urmăresc.

Nu poate fi primită nici susţinerea recurentului, referitoare la lipsa interesului creditoarei-intimate, deoarece interesul acesteia este unul născut, direct şi actual şi el vizează tocmai anularea licitaţiei, cu consecinţa întoarcerii bunului în patrimoniul falitei, în vederea valorificării sale în condiţii de legalitate. Chiar dacă instituţiile publice ar propune, de regulă, metoda de vânzare prin licitaţie publică, o astfel de împrejurare nu-l exonerează pe lichidator de îndeplinirea obligaţiilor prescrise de lege, vizând supunerea modalităţii de valorificare adunării creditorilor şi începerea lichidării în forma aprobată de creditori, sub controlul judecătorului-sindic.

Pe de altă parte, Curtea constată că invocarea de către recurent a dispoziţiilor art. 449 C.proc.civ. nu prezintă relevanţă în speţă, deoarece acest text legal se aplică doar în cazul vânzărilor făcute în condiţiile Secţiunii a III-a a Capitolului II din Cartea V a Codului de procedură civilă, nu şi în ipoteza vânzărilor făcute în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006. În acest context, se cuvine subliniat că art. 149 din Legea nr. 85/2006 îngăduie completarea legii speciale cu dispoziţiile din Cod numai în măsura compatibilităţii; or, art. 449 C.proc.civ. nu întruneşte o atare cerinţă, de vreme ce, în mod expres, îşi limitează aplicabilitatea la vânzările efectuate potrivit Secţiunii sus-menţionate; cum textul art. 449 C.proc.civ. instituie o interdicţie, el trebuie interpretat în sens restrictiv.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, reţinând, în deplin acord cu judecătorul-sindic, că înstrăinarea autoturismului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 116 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, fără ca  metoda de vânzare a bunului să fi fost aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor, Curtea  a constatat că prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.

4

Domenii speta

Spete similare