Contestaţie în anulare. Invocarea motivului de omisiune de a cerceta un motiv de recurs în baza art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă , în condiţiile în care recursul a fost admis în totalitate cu consecinţa casării deciziei recur...

Contestaţie în  anulare.

Invocarea motivului de omisiune  de a cerceta

un motiv de  recurs în baza  art. 318  teza a II-a Cod procedură civilă , în condiţiile în care recursul  a fost admis în totalitate  cu consecinţa casării  deciziei recurate.  Netemeinicie.

Cod procedură civilă:  art. 317-318.

 Omisiunea de cercetare a unui motiv  de casare  constituie  motiv de contestaţie  în anulare  numai  în cazul  în care instanţa de recurs  a respins recursul  sau l-a admis  în parte  iar  nu şi în  cazul  în care  admiţându-se  în totalitate  recursul, decizia a fost  casată şi trimisă spre rejudecare cauza.

(Decizia  CIVILĂ NR.1619/3.11.2008 - Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a Civilă)

Contestatorii M.P. şi M. A. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 112/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă, solicitând rejudecarea recursului.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorii au arătat că instanţa de recurs a admis recursul formulat pe un considerent invocat din oficiu de către instanţă, respectiv că Tribunalul Bucureşti trebuia să soluţioneze cauza ca instanţă de recurs.

Prin decizia civilă nr. 1141/23.11.2004 pronunţată în dosarul nr. 3860/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, recursul a fost admis şi s-a constatat că M.B. prin Primarul General are calitate procesuală pasivă, s-a admis apelul formulat de contestatori, s-a anulat sentinţa şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului. Datorită modificării normelor de procedură, dosarul s-a trimis spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, care a evocat în mod greşit fondul, aşa cum s-a arătat mai sus decizia fiind atacată cu recurs, care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 112/22.01.2007. Contestatorii au arătat că instanţa de apel a omis să soluţioneze motivul de recurs care viza competenţa materială a instanţei.

În drept, contestatorii au invocat art. 317, 318 din Codul de procedură civilă.

Intimata E.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, arătând că, în decizia atacată, Curtea de Apel Bucureşti a argumentat motivul pentru care a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Municipiului Bucureşti, respectiv greşita indicare la instanţa de fond a căii de atac, coroborată cu valoarea obiectului cererii iniţiale şi modificarea ulterioară a normelor de procedură cu privire la competenţa materială. Instanţele de recurs au respins ca neîntemeiate motivele invocate, pe temeiul actelor din dosar, principiul puterii lucrului judecat opunându-se reexaminării lor în cadrul contestaţiei în anulare. Intimata a arătat că formularea contestaţiei este un abuz de drept, urmărindu-se tergiversarea judecăţii şi menţinându-se o situaţie conflictuală între părţi.

Analizând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate în contestaţia în anulare, Curtea reţine următoarele:

Prin decizia civilă contestată, nr. 112/22.01.2007, pronunţată în dosarul nr. 24175/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă a admis recursul declarat de recurenţii-reclamanţi M.P. şi M.A. împotriva deciziei civile nr. 247/14.02.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre competentă judecare a căii de atac a recursului, la Tribunalul Bucureşti. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 19.03.2007 sub nr. 9801/3/2007. în acest dosar, prin decizia civilă nr. 662 R/2.05.2007, Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a Civilă a respins recursul formulat de recurenţii reclamanţi M. A. şi M.P. împotriva sentinţei civile nr. 247/14.02.2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V -a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă E.M. şi M. B. prin Primarul General ca nefondat.

Contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.P.şi M. A. împotriva deciziei civile nr. 662 R/2.05.2007 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1477 R/12.10.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a Civilă.

Motivul de contestaţie în anulare invocat de contestatori constă în faptul că, în decizia atacată, nr. 112/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă, nu s-a soluţionat motivul de recurs care viza competenţa materială a instanţei.

Conform art. 318 din Codul de procedură civilă, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Astfel, motivul de contestaţie invocat se încadrează în prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă, teza a II-a. Deşi contestatorii au invocat ca temei al contestaţiei în anulare şi prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că dezvoltarea motivelor nu vizează nelegalitatea procedurii de citare sau încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, situaţie în care, reţinând că se invocă doar omisiunea de a cerceta un motiv de recurs, contestaţia în anulare va fi analizată prin prisma art. 318 din Codul de procedură civilă, teza a II-a.

Prin decizia atacată s-a admis recursul declarat de contestatorii din prezentul dosar, considerându-se că sentinţa pronunţată în speţă putea fi atacată doar cu recurs, cauza fiind trimisă Tribunalului pentru judecarea căii de atac a recursului.

Astfel, în cauză, hotărârea instanţei de recurs atacată prin formularea contestaţiei în anulare nu a respins recursul şi nici nu l-a admis în parte. Recursul a fost admis în totalitate, cu consecinţa casării deciziei recurate. În consecinţă, Curtea constată că motivul invocat de contestatori nu este întemeiat, omisiunea de cercetare a unui motiv de casare constituind motiv de contestaţie în anulare numai în cazul în care instanţa de recurs a respins recursul sau l-a admis în parte, însă, în cauză, astfel cum s-a arătat, prin decizia atacată s-a admis în totalitate recursul contestatorilor. În această situaţie, pentru considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.A. şi M.P  împotriva deciziei civile nr. 112/22.01.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă.

Întrucât contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, văzând prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, reţinând că părţile căzute în pretenţii sunt contestatorii, aceştia fiind în culpă procesuală, Curtea va obliga contestatorii la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat, către intimata E. M.

Domenii speta

Spete similare