Măsurile preventive 1. Obligarea de a nu părăsi ţara

Măsurile preventive

1. Obligarea de a nu părăsi ţara

-art. 145 Cod procedură penală;

-art. 1451 Cod procedură penală.

1.Măsura obligării de a nu părăsi ţara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecării, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură.

2.Dispoziţiile art.145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligării de a nu părăsi ţara.

Din lucrările dosarului rezultă că  inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu în stare de libertate, iar măsura preventivă criticată a fost dispusă din oficiu de către instanţă.

Chiar dacă măsura preventivă de a nu părăsi ţara reglementată de art. 1451 Cod procedură penală este o măsură neprivativă de libertate, la luarea  acesteia trebuie respectate aceleaşi garanţii procesuale ca în cazul oricăror măsuri privative.

În cazul de faţă, măsura obligării de a nu părăsi ţara a fost luată fără ca instanţa să asculte inculpaţii în prezenţa apărătorilor aleşi fapt ce conduce la constatarea nulităţii încheierii, această nulitate fiind printre cele prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Prin încheierea din 05.02.2009 Tribunalul Bucureşti - Secţia I-a Penală a dispus faţă de inculpaţii E. T., I.M.A.,C.E., H. M.,în temeiul art.145 Cod procedură penală măsura preventivă de a nu părăsi ţara; în temeiul art.1451 alin.2 rap. la art.145 alin.1 Cod procedură penală a stabilit în sarcina inculpaţilor următoarele obligaţii:

-să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi,

-să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, din raza de domiciliu a fiecărui inculpat, conform programului de supraveghere stabilit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat,

-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată,

-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

-în baza art.1451 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.45 alin.12 Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri obligaţia de a nu lua legătura cu martorii V. D., C., V. F. V. şi L. L.

-în baza art.1451 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.145 alin.22 Cod procedură penală atrage atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii şi a obligaţiilor stabilite se va  lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.398/P/2006 inculpaţii au trimişi în judecată pentru comiterea mai multor infracţiuni, după cum urmează:

-E. T., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.7 pct.1 şi 3 din Legea nr.39/2003, a două infracţiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.6 Cod penal combinat cu art.2 lit.c pct.2 din Legea nr.39/2003 totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal şi art.75 lit.a Cod penal; - I. M. A., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.7 pct.1 şi 3 din Legea nr.3, a unei infracţiuni de complicitate la organizarea, conducerea şi finanţarea traficului internaţional de droguri de mare risc prev. de art.26 Cod penal rap. la art.10 din Legea nr.143/2000 şi rap. la art.3 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.4 Cod penal şi a trei infracţiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.4 Cod penal combinat cu art.2 lit.c pct.2 din Legea nr.39/2003, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal şi art.75 lit.a Cod penal; - C. E., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art.7 pct.1 şi 3 din Legea nr.39/2003, a unei, infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.6 Cod penal combinat cu art.2 lit.c pct.2 din Legea nr.39/2003 totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal şi art.75 lit.a Cod penal; - H. M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri are risc prev. de art.2 alin.1 şi 2, art.3 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, art.33 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor a constatat în aceea că inculpaţii inculpatul E. T., în perioada 23.03.2004 - 14.12.2007, împreună cu inculpatul I. M. A. a iniţiat, constituit un grup infracţional organizat, la care ulterior au aderat inculpatul C. M. şi alte persoane, între care sunt numiţii H. M., A. J., T. C. şi alţii, organizaţie criminală specializată în traficul internaţional de stupefiante, aceştia efectuând trei transporturi de droguri de mare risc, estimate la  aproximativ 100 kg heroină, capturile de droguri fiind efectuate de autorităţile  judiciare competente din Ungaria, Bulgaria şi Turcia.

Cu privire la inculpatul I. M. A., s-a reţinut că în perioada  23.03.2004- 14.12.2007, împreună cu inculpatul E.T. a iniţiat, constituit un grup infracţional organizat, la care ulterior au aderat inculpatul C. M. şi alte persoane, între care sunt numiţii H. M., A. J., T. C. şi alţii, organizaţie criminală specializată în traficul internaţional de stupefiante, aceştia efectuând trei transporturi de droguri de mare risc, estimate la aproximativ 100 kg heroină, capturile de droguri fiind efectuate de autorităţile judiciare competente din Ungaria, Bulgaria şi Turcia.

Referitor la inculpatul C. M., s-a reţinut că în perioada iunie 2007- 14.12.2007, a aderat la un grup infracţional organizat care a fost iniţial constituit de inculpaţii E. T. şi I. M. A., la care ulterior au aderat şi alte persoane, între care şi numiţii H.M., A. J., T. C., organizaţie criminală specializată în traficul internaţional de stupefiante, aceştia efectuând trei transporturi de droguri de mare risc, estimate la aproximativ 100 kg heroină, capturile de droguri fiind efectuate de autorităţile, judiciare competente din Ungaria, Bulgaria şi Turcia.

Cu privire la inculpatul H. M., s-a reţinut că acesta a transportat la începutul anului 2004 din Turcia până la intrarea în Ungaria cantitatea de 10,5 kg heroină şi a introdus precum şi a scos în/din România această cantitate de droguri, cu care a fost depistat la data de 23.04.2004 de autorităţile ungare din Punctul Vamal Nagylac, droguri ce erau ascunse în autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare B-33- REL, condus de acesta.

Instanţa de fond a constatat din oficiu, că se impune luarea faţă de inculpaţi a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi tara deoarece în privinţa fiecăruia sunt întrunite exigenţele art.143 alin.1 Cod procedură penală ce rezultă din materialul probator administrat faza urmăririi penale, şi în special procesele - verbale de redare în scris comunicări lor telefonice interceptate în cauză, menţiunile proceselor - verbale percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor sub acoperire cu nume de cod V. D., C. G., P. A., şi ale martorilor P. I., H.  L., ale numiţilor B. O., N. S., A. F., D. C., C. I., actele de cercetare penală efectuate în cadrul comisiilor rogatorii dispuse către autorităţile judiciare din Turcia, Ungaria şi Bulgaria, cu privire la inculpaţi, şi declaraţiile date de aceştia în cadrul comisiilor rogatorii.

Relevante sunt şi declaraţiile martorului V.F.V. cu privire la achiziţionarea de către inculpatul H. M. prin intermediul inculpatului I. M.A. a autoturismului marca Mercedes 200D ce a fost ulterior utilizat de către inculpaţi pentru transportul de heroină, prin introducerea drogurilor într-un locaş special amenajat în rezervor, cantităţi ce au fost depistate de către autorităţile vamale din Ungaria la data de 23.03.2004.

 Apărările inculpatului H. M., în sensul că deplasările efectuate cu acest autoturism au fost făcute pentru efectuarea reparaţiilor necesare, iar alimentarea autoturismului cu combustibil la cantităţi mai mici decât capacitatea rezervorului s-ar fi făcut întrucât autoturismul nu indica exact nivelul de umplere cu combustibil a rezervorului sunt vădit nesincere şi lipsite de credibilitate, în cursul controlului efectuat la autoturism de către autorităţile ungare la momentul trecerii frontierei rezultând că rezervorul acestuia prezenta urme de transformări la care s-au făcut suduri, iar în portbagaj era un miros puternic de motorină, pentru cazul în care ar fi folosit un câine dresat, acesta să nu semnaleze existenţa narcoticului în rezervor.

Tribunalul a avut în vedere şi menţiunile raportului de expertiză tehnică auto efectuat de autorităţile bulgare cu privire la autoturismul marca Opel Vectra cu număr înmatriculare B-33-DFR cu ajutorul căruia inculpaţii E. T. şi I. M. A. au introdus efectuat un transport de heroină din Turcia, transport depistat de autorităţile bulgare la data de 19.02.2005, din care rezultă că acest autoturism a fost modificat în vederea acestei activităţi infracţionale, raportul de expertiză fizico-chimică efectuate asupra substanţei găsite în rezervor confirmând faptul că această substanţă este heroină.

Probele administrate în cauză au relevat de asemenea că numitul A.J. care conducea acest autoturism făcea parte din grupul constituit din cei patru inculpaţi, iar acest transport s-a făcut la indicaţiile şi sub supravegherea inculpaţilor I. M. A. şi E.T., acesta din urmă însoţind transportul în alt autoturism, din procesele verbale privitoare la conţinutul cartelelor telefonice folosite de inculpaţi şi de conducătorul autoturismului reieşind că aceştia păstrau permanent legătura telefonic, existenţa acestei legături reieşind şi declaraţiile numitului A.J., în faţa autorităţilor judiciare bulgare, la 25.02.2005, în care acesta relatează că maşina pe care o conducea a primit-o de la inculpatul I. M. A., iar acesta împreună cu inculpatul E. T. sunt implicaţi în traficul de droguri, acesta din urmă fiind conducătorul reţelei.

În ceea ce priveşte transportul de droguri efectuat în data de 14.12.2007 de inculpaţii E. T., I. M. A. şi C. M., de 55,457kg heroină, capturate de autorităţile turce, indicii temeinice şi concludente în sensul săvârşirii acestei fapte rezultă din procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice efectuate imediat anterior acestei capturi de către inculpatul E. T. cu ceilalţi membri ai grupării infracţionale, procese - verbale coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Tribunalul a apreciat că luarea faţă de inculpaţi a măsurii obligării de a nu  părăsi ţara se justifică din prisma dispoziţiilor art.136 Cod procedură penală, corespunzând scopului procesului penal, şi asigurând condiţiile bunei administrări a cauzei.

Luarea acestei măsuri se justifică prin prisma gravităţii concrete deosebit de ridicate a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi, gravitate relevată de modalitatea extrem de laborioasă în care a fost stabilită gruparea infracţională, au fost realizate transporturile de droguri, în condiţii în care, la o vigilenţă mai redusă a autorităţilor judiciare ar fi permis inculpaţilor să continue şi în prezent această activitate, cantităţile mari ce erau transportate în acest mod, perioada îndelungată de timp, din 2004 până în 2007, în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, elemente la care se adaugă gravitatea generică a infracţiunii de trafic de droguri, relevată de consecinţele grave pe care consumul acestor substanţe îl are asupra cumpărătorilor lor, în general persoane tinere, amploarea notabilă pe care acest fenomen a căpătat-o în special pe raza municipiului Bucureşti, manifestându-se ca un adevărat flagel, condiţii în care se impune din partea autorităţilor judiciare o atitudine fermă în vederea diminuării acestui fenomen.

Toţi cei patru inculpaţi au avut o poziţie procesuală nesinceră în cursul urmăririi penale, iar inculpatul H. M. s-a sustras urmăririi penale.

Luarea acestei măsuri urmăreşte ocrotirea ordinii publice şi, având în vedere  natura acesteia, faptul că nu are un caracter privativ de libertate (de altfel pe parcursul urmăririi penale s-a luat faţă de inculpaţi măsura arestului preventiv revocată însă pe parcursul urmăririi penale de instanţele de control judiciar) limitând inculpaţilor doar posibilitatea de a părăsi teritoriul ţării, astfel încât ingerinţa adusă dreptului de deplasare al acestora este întru totul justificată şi proporţională cu scopul urmărit.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii E.T., I.M.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenţii - inculpaţi critică încheierea pentru nelegalitate motivat de faptul că la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara nu s-au respectat cerinţele art.1451 rap. la art.145 alin.1şi art.143 Cod procedură penală în sensul că inculpaţii nu au fost audiaţi în această calitate de către instanţă, drepturile procesuale ale acestora fiind nesocotite.

O altă critică privind nelegalitatea măsurii se referă la  faptul că instanţa nu a verificat regularitatea sesizării, cum impune art.300 Cod procedură penală, ceea ce o împiedica să ia orice altă măsură procesuală.

Inculpaţii invocă şi netemeinicia măsurii dispuse întrucât nu este justificată măsura preventivă luată faţă de aceştia, în cauză neexistând elemente că inculpaţii s-ar sustrage procesului penal.

Curtea, examinând potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală recursurile inculpaţilor se constată că acestea sunt întemeiate.

Din lucrările dosarului rezultă că inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu în stare de libertate, iar măsura preventivă criticată a fost dispusă din oficiu de către instanţă pentru consideraţiunile arătate în încheiere. Chiar dacă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara reglementată de art.1451 Cod procedură penală este o măsură neprivativă de libertate (dar cu impunerea faţă de inculpat a unor obligaţii prevăzute de lege) dintre cele prevăzute de art.136 Cod procedură penală, la luarea acesteia trebuie respectate aceleaşi garanţii procesuale ca în cazul oricărei măsuri preventive.

Art.1451 alin.2 Cod procedură penală prevede că disp. art.145 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător, iar acest din urmă text prevede la alin.1 că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea se i-a de instanţă în cursul judecăţii "numai dacă sunt întrunite condiţiile" prevăzute de art.143 alin.1 Cod procedură penală. Ori art.143 alin.1 Cod procedură penală prevede dincolo de orice îndoială că o măsură preventivă se poate dispune numai după ascultarea inculpatului în prezenţa apărătorului şi dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Reiese că obligaţia principală a instanţei atunci când dispune o măsură preventivă este aceea de a asculta pe inculpat în prezenţa avocatului său, împrejurare în care inculpatul poate uza de dreptul la tăcere stipulat în art.70 Cod procedură penală, dar în această situaţie instanţa a respectat dreptul la apărare al inculpatului şi i-a asigurat garanţii procesuale pentru un proces echitabil.

Ori în cauză instanţa nu a ascultat pe inculpaţi, deşi aceştia au fost asistaţi de apărător ales, punând în discuţie din oficiu luarea măsurii preventive prev. de art.1451 Cod procedură penală. Nerespectarea acestei obligaţii procesuale conduce la constatarea nulităţii încheierii prin care s-a dispus măsura recurată, această nulitate fiind printre cele prev. de art.197 alin.2 Cod procedură penală şi care nu poate fi acoperită în nici un mod, impunându-se desfiinţarea actului procesual ce o consfinţeşte. Numai astfel se asigură inculpaţilor garanţiile procesuale pentru un proces echitabil.

Această nelegalitate constatată conduce ea singură la casarea încheierii, situaţie în care celelalte critici invocate nu vor mai fi examinate, dar cel puţin una dintre ele (nerespectarea art.300 Cod procedură penală) nici nu poate face obiectul judecăţii recursului, întrucât excede cadrului procesual al examinării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive dispuse.

Aşa fiind, urmează a admite recursurile inculpaţilor potrivit art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, a casa parţial încheierea recurată, cauza urmând a fi trimisă la aceeaşi instanţă pentru rejudecare cu respectarea garanţiilor procesuale ale inculpaţilor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I-a Penală -  Decizia penală nr. 288/ 23 februarie 2009).

Domenii speta

Spete similare