Cerere de recuzare

Hotărâre - din 28.02.2013


Prin cererea de reducere a amenzii judiciare nu se realizează un control de fond propriu-zis, iar faptul că acelaşi judecător care a aplicat amenda judecă şi cererea de scutire sau de reducere a amenzii, nu este de natură  să influenţeze aprecierea judecătorului, întrucât aspectele ce vor fi analizate pe această cale sunt diferite de cele analizate în fond.

Soluţionarea unei astfel de cereri de către acelaşi judecător nu determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, nu limitează accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci asigură pe deplin valorificarea în condiţii legale a drepturilor unei persoane.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabili de legiuitor, cu respectarea unor anumite exigenţe de natură a prevenii eventualele abuzuri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Petenta DJ  a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător BF, motivat de faptul că prin încheierea de şedinţă din data de 21.02.2013 a fost amendată cu suma de 100 de lei , în baza disp. art. 198 alin. 1 lit. „a” C. pr. pen, iar conf. disp. art. 199 alin.3 C. pr. pen. cererea se soluţionează de instanţa care a aplicat amenda judiciară şi având în vedere dispoziţiile legislaţiei CEDO, care stipulează : „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege…”, petenta solicită admiterea cererii de recuzare şi soluţionarea cererii de reexaminare de către o altă instanţă, existând o aparenţă de imparţialitate a judecătorului competent în soluţionarea cererii de reexaminare.

Instanţa constată că în materie de procedură penală cazurile de incompatibilitate ale judecătorului sunt prevăzute la art. 46-48 din Codul de procedură penală.

De asemenea instanţa constată că petenta DJ în cuprinsul cererii de recuzare, nu face referire nici în fapt şi nici în drept asupra  vreunui caz  de incompatibilitate a judecătorului BF care să fie prevăzut în legislaţia internă în materie penală, petenta întemeindu-şi susţinerile pe art. 6 din Conveţia Europeană a Drepturilor Omului.

Instanţa constată că prin reglementarea art. 199 din Codul de procedură penală, legiuitorul a dorit instituirea unei căi de atac particulare împotriva amenzii judiciare aplicate, care se califică ca fiind o cale specifică de retractare.

Întrucât aplicarea amenzii constituie  un incident procedural, ea va fi aplicată de către instanţa investită cu acţiunea principală.

Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către instanţa care a dispus sancţiunea este firească deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond .

Faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii judiciare, se poate face cerere de scutire sau de reducere în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de amendare, nu contravin prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Prin cererea de reducere a amenzii judiciare nu se realizează un control de fond propriu-zis, iar faptul că acelaşi judecător care a aplicat amenda judecă şi cererea de scutire sau de reducere a amenzii, nu este de natură  să influenţeze aprecierea judecătorului, întrucât aspectele ce vor fi analizate pe această cale sunt diferite de cele analizate în fond.

Deşi petenta arată că prin soluţionarea cererii de scutire sau de reducere a amenzii de către acelaşi judecător ar exista o aparenţă de imparţialitate a acestuia, instanţa reţine că incidentul procedural anterior menţionat nu contravine  prevederilor art. 6 din Convenţia Europene a Drepturilor Omului, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, iar o astfel de cerere nu presupune o judecare pe fond a litigiului.

Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în cauza  Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei că sfera de aplicare a art.  6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul, cererea de scutire sau de reducere a amenzii judiciare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei.

Instanţa constată că o eventuală cerere de scutire sau reducere a amenzii ar reprezenta o verificare judiciară efectivă, fiind analizate pe fond legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii şi ale elementelor necunoscute la momentul aplicării acesteia.

De asemenea instanţa constată că prin soluţionarea unei astfel de cereri de către acelaşi judecător nu determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, nu limitează accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci asigură pe deplin valorificarea în condiţii legale a drepturilor unei persoane.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabili de legiuitor, cu respectarea unor anumite exigenţe de natură a prevenii eventualele abuzuri.

În plus Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat constant în jurisprudenţa sa o atitudine flexibilă referitor la judecarea unei cauze de către o instanţă imparţială, sens în care s-a cristalizat până la proba contrarie criteriul imparţialităţii personale a magistratului vizat.

Astfel pornind de la principii general valabile pentru o judecată pe fondul cauzei, petenta le extinde în mod eronat şi la incidentele procedurale ce se pot ivi pe parcursul soluţionării litigiului.

Or, nu poate fi pus semnul legalităţii între cele două situaţii.

Dimpotrivă s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil dacă pentru orice măsură sau act care în esenţă dinamizează procesul penal ar fi o posibilă contestare imediată.

Având în vedere că în speţa de faţă cazul judecătorului Bucur Florica nu se regăseşte în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.46-48 Cod procedură penală,  şi nici în cele prevăzute în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului,  că motivul petentei nu este susţinut  cu nici un mijloc de probă asupra imparţialităţii şi a aparenţei de imparţialitate a magistratului, instanţa a respins cererea de recuzare formulată de  petentă ca nefondată.