Buna credinţă în dobândirea fructelor

Prin sentinţa civ. Nr. 2834 din 25.11.2010 a Judecătoriei Paşcani pronunţată în dosarul 2156/866/2009 s-au dispus următoarele:

„Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanţii B.E.E, în contradictoriu cu pârâţii D. I. şi M. C.

Obliga pârâtul D. I. să lase în deplina proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de 503 mp teren, identificată în planul de situaţie nr. 2, anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză, ca fiind situat în extravilan Tîrgu Frumos, T. 102, parcela nr. A2716/52, delimitată de punctele 9-11; 18; 9.

Obliga pârâta M. C. să lase în deplina proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de 80 mp teren, identificată în planul de situaţie nr. 2, anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză, ca fiind situat în extravilan Tîrgu Frumos, T. 102, parcela nr. A2716/52, delimitată de punctele 6; 5; 15; 16; 6.

Trasează linia de hotar între proprietăţile reclamanţilor şi pârâtului D.I.pe aliniamentul 19; 18; 9; 8, potrivit planului de situaţie nr. 2 anexa la acelaşi raport de expertiză întocmit în cauză.

Trasează linia de hotar între proprietăţile reclamanţilor şi pârâtei M.C.pe aliniamentul 16; 15, potrivit planului de situaţie nr. 2 anexa la acelaşi raport de expertiză întocmit în cauză.

Obligă pe pârâtul D.I. să plătească reclamanţilor suma de 457,61 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Obligă pe pârâta M.C. să plătească reclamanţilor suma de 432 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Obliga pârâtul D.I.să plătească reclamanţilor suma de 2868,70 lei şi pe pârâta M.C. să le plătească suma de 615,34 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. „

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. 2156/866/03.06.2009, reclamanţii B.E.E., B.I. şi C.M. au chemat în judecată pe pârâţii D.I. şi M.C., solicitând obligarea să se stabilească linia de hotar ce separă proprietăţile lor, să se dispună  obligarea pârâtului D.I. să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 1352 mp menţionată în titlul de proprietate în tarlaua 102, parcela 2716/52 şi obligarea pârâtei M.C. să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 290 mp teren situată aceleaşi tarla şi parcelă şi să se dispună obligarea pârâţilor pârâţii la plata lipsei de folosinţă suprafeţelor de teren ocupate abuziv din terenul proprietate lor, a reclamanţilor, reprezentând contravaloarea recoltei nerealizate pe 3 ani anterior promovării acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost legal taxată.

În motivare reclamanţii arată că B.D., autorul lor, a avut în proprietate suprafaţa de 2,70 ha teren, din care 1,70 ha teren situată în tarlaua 102, parcela 2716/52, terenul provenind de la părinţii acestuia, astfel cum rezultă din actul de veşnică vânzare încheiat în anul 1938. Potrivit certificatului de moştenitor nr. 103/3 august 2004, reclamanţii au fost declaraţi moştenitorii defunctului B.D. pentru averea menţionată în acest act, din care face parte şi suprafaţa de 1,70 ha teren din tarlaua 102, parcela 2616/52. Nu au reuşit să stăpânească întreaga suprafaţă de 1,70 ha şi din cauza vecinilor care, fără drept, au ocupat din terenul proprietatea lor. În anul 2004 au mai avut un litigiu pentru tulburare de posesie şi au depus plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, ce a fost înregistrată sub nr. 3420/P/2008, în care s-a efectuat expertiză topografică şi s-a stabilit suprafeţele ocupate de D.I., N.C, S.I şi M.C.. Potrivit raportului de expertiză, D.I. le ocupă suprafaţa de 352 mp, N.C. suprafaţa de 80 mp, S.I. suprafaţa de 394 mp şi M.C. suprafaţa de  290 mp, în timpul cercetării penale, S.I. şi N.C. eliberându-le terenurile respective, astfel încât în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din data de 4 mai 2009 dată în dosarul nr. 3420/P/2008 s-a făcut menţiune despre împrejurarea că s-au împăcat cu cele două persoane, însă D.I. şi M.C. au refuzat să le lase terenul în liniştită posesie şi au fost sancţionaţi cu o amendă administrativă de câte 250 lei, însă aceasta nu i-a determinat să elibereze terenul.

Mai arată reclamanţii că, deşi s-a deplasat comisia de fond funciar în mai multe rânduri la faţa locului, între proprietatea lor şi cele ale pârâţilor nu s-a stabilit un hotar, prin montarea de semne vizibile, ceea ce a determinat pe pârâţi să-şi construiască abuziv, garduri şi să le ocupe terenul lor. Pârâţii au cultivat terenul cu legume, culturi de porumb, etc. şi i-au lipsit de recolta care li s-ar fi cuvenit pe ultimii 3 ani anterior promovării acţiunii.

În drept au fost invocate disp. art. 480, 584 c.civ., art. 992, 998 c.civ. 

Pârâta M.C. a formulat întâmpinare prin care arată că este titulara dreptului de proprietate a suprafeţei de teren situată tarlaua 102, parcela nr. 2716/2(A) din conform titlului de proprietate nr. 180256/20.01.1994, înscris în cartea funciară nr.2023 a oraşului Tîrgu Frumos, cu numărul cadastral 1248. Între măsurătorile efectuate de Comisia locală de fond funciar în anul 1994, cu ruleta, şi măsurătorile efectuate în anul 2008 pentru intabulare, făcute cu aparatură modernă, rezultă o diferenţă de 80,00 mp în plus, suprafaţă care este la dispoziţia comisiei locale. Măsurătorile efectuate de expertul C.V: nu sunt corecte, întrucât nu verifică măsurătorile făcute de Comisia locală de fond funciar, trecute în planul de amplasament, ci schimbă configuraţia planului de amplasament în avantajul reclamanţilor, expertul dând soluţii de rezolvare a conflictului, luând teren de la unii şi dând la alţii, substituindu-se comisiei de fond funciar.

Mai arată pârâta M.C. că terenul defunctului Bârsan nu este pe vechiul amplasament, prima punere în posesie făcându-se în tarlaua denumită popular „BEJNEASA”, cu întreaga suprafaţă de 2,70 ha, sar întrucât a refuzat, ulterior i s-a dat teren în două parcele diferite. La faţa locului, s-au deplasat dea lungul anilor, de mai multe ori reprezentanţi ai primăriei însoţiţi şi de reprezentanţi ai poliţiei, ocazie cu care reclamanţilor le-a fost demonstrat că faptul că deţin mai mult teren decât ar trebui.

Pârâta a solicitat şi cheltuieli de judecată în sumă de 350 lei.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

Pârâtul D.I. a formulat şi el întâmpinare prin care arată că este proprietarul suprafeţei de teren de 0,10 ha situat în intravilanul oraşului Tîrgu Frumos, T. 102, p. 2716/63, înscris în titlul de proprietate nr. 180796/14.08.1995, cu următorii vecini: N – M.G., E – B.D., S – M.C, V- DE 2716/64. Reclamanţii revendică suprafaţa de teren de 1642 mp (1352 mp +290 mp), pretinzând că în titlul lor de proprietate au înscrisă suprafaţa de 1,7 ha situată în extravilanul oraşului Tîrgu Frumos, T. 102, p. 2716/52, el fiind vecin cu reclamanţii pe latura lor vestică, iniţial aceştia reclamând la organele de poliţie faptul că din suprafaţa de 1,7 ha nu mai stăpânesc o suprafaţă de 2116 mp datorită vecinilor car le ocupă abuziv diverse suprafeţe de teren. În raportul de expertiză întocmi de către expertul C.V., sunt prezentate împrejurări de fapt şi constatări eronate şi contradictorii. Din adresa nr. 11778/10.08.2009 a EON Iaşi rezultă explicit că proprietatea lui nu se învecinează cu terenul care deserveşte staţia de 110/20 kw Tîrgu Frumos.

Mai arată pârâtul că el nu a ocupat vreo suprafaţă de teren din proprietatea reclamanţilor, terenul pe care îl stăpâneşte fiind acoperit în faza iniţială cu resturi materiale de construcţii şi era inutilizabil fără ecologizare.

In drept au fost invocate disp. art. 115 c.pr.civ.

Cu privire la probele solicitate de părţi, instanţa a admis pentru reclamanţi proba cu înscrisuri şi expertize tehnică topografică şi agricolă şi proba cu înscrisuri pentru pârâţi, apreciind ca fiind  utile şi pertinente soluţionării cauzei.

Din analiza acelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma normelor legale în materie, reţine următoarele: 

Pe numele defunctului B.D., a  fost eliberat titlul de proprietate nr. 180295/07.02.1994 pentru o suprafaţa de 2,70 ha, titlu în care apare înscrisă şi o suprafaţa de teren de 1,70 ha, situat în extravilan Târgu Frumos, jud. Iaşi, tarlaua nr. 102, parcela nr. 2716/52. Reclamanţii din prezenta cauză, BEE, BI şi CM, cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 103/03 august 2004 eliberat de BNP C. R.D., sunt moştenitorii defunctului B.D..

Această suprafaţă de teren de 1,70 ha se învecinează, la Vest şi Sud, cu terenurile proprietatea pârâţilor.

Pârâtul D.I., conform titlului de proprietate nr. 180796/14.08.1995, are în proprietate suprafaţa de 1000 mp teren, situată în intravilan Tîrgu Frumos, T. 102, p. nr. 2716/63 unde conform autorizaţie nr. 211/28.12.1991, are edificată construcţie, casă locuit, anexe.

Pârâta MC, este şi ea, conform Titlului de proprietate nr. 180256/20.01.1994, titulara dreptului de proprietate a suprafeţei de 2241 mp, situat în intravilan extins Tîrgu Frumos, T. 102, p. 2716.

Din concluziile raportului de expertiză topografică realizată în cauză coroborate cu înscrisurile depuse de părţi, instanţa reţine că pârâţii DI şi MC deţin în fapt mai mult teren decât cel înscris în actele de proprietate, ocupând teren din proprietatea reclamanţilor.

Astfel, pârâtul DI ocupă fără drept din terenul proprietatea reclamanţilor o porţiune de 503 mp teren, situată în extravilan Tîrgu Frumos, T. 102, parcela nr. A2716/52, delimitată de punctele 9-11; 18; 9, din planul de situaţie nr. 2, anexă la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, iar linia de hotar dintre proprietăţile reclamanţilor şi a pârâtului DI, este încălcată ca urmare a acestei ocupări abuzive.

Pârâta MC ocupă şi ea fără drept din terenul proprietatea reclamanţilor o porţiune de 80 mp, situată în extravilan Tîrgu Frumos, T. 102, parcela nr. A2716/52, delimitată de punctele 6; 5; 15; 16; 6 din planul de situaţie nr. 2, anexă la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, linia de hotar dintre proprietăţile reclamanţilor şi a pârâtei MC, fiind de asemenea încălcată ca urmare a acestei ocupări abuzive.

Linia de hotar ce desparte reclamanţilor şi a pârâtului DI, aşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză este delimitată de punctele 19; 18; 9; 8,  din planul de situaţie nr. 2 anexa la raport, linie de hotar încălcată de pârâtul DI ce ocupă o suprafaţă de 503 mp teren din proprietatea reclamanţilor.

Linia de hotar ce desparte reclamanţilor şi a pârâtei MC este delimitată de punctele 16; 15, din planul de situaţie nr. 2 anexa la acelaşi raport, linie de hotar încălcată, ce ocupă o suprafaţă de 80 mp teren din proprietatea reclamanţilor.

Prin amplasarea semnelor de hotar pe linia stabilită în expertiză de punctele 19; 18; 9; 8, la hotarul cu proprietatea pârâtului DI şi de punctele 16; 15, hotarul cu proprietatea pârâtei MC, proprietatea reclamanţilor ar fi întregită cu suprafaţa de 583 mp teren ocupată de pârâţi.

Art. 480 C.civ. reglementează acţiunea în revendicare ca fiind acţiunea  prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului.

Pentru a putea fi admisa aceasta acţiune, fie pârâtul posedă terenul reclamantului fără a avea titlu, fie ambele părţi au titlu asupra aceluiaşi teren, posedat în fapt doar de pârât.

Potrivit disp. art. 584 C.civ.  „Orice proprietar poate îndatora pe  vecinul  său la  grăniţuirea proprietăţii  lipite de a sa ; cheltuielile  grăniţuirii  se vor face  pe jumătate„ , de unde rezultă că, este de esenţa  grăniţuirii, caracterul limitrof al terenurilor.

În condiţiile în care rezultă că pârâtul DI ocupă o suprafaţă de 503 mp teren din proprietatea reclamanţilor, iar pârâta MC ocupă o suprafaţă de 80 mp teren din proprietatea acestora, instanţa, în baza disp. art. 480 cod civil va dispune obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafeţele de 503 mp şi 80 mp teren suprafaţa cu amplasamentele şi delimitările menţionate, din planul de situaţie nr. 2 anexă la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză.

Dată fiind situaţia proprietăţilor părţilor care sunt limitrofe, acţiunea în grăniţuirea proprietăţilor promovată de reclamanţi este admisibilă în condiţiile în care rezultă că pe linia delimitată de punctele 19; 18; 9; 8, din planul de situaţie nr. 2 anexa la raportul de expertiză topografică şi pe linia delimitată de punctele 16; 15, din planul de situaţie nr. 2 anexa la acelaşi raport, linia de hotar dintre proprietăţile reclamanţilor şi pârâţilor DI şi MC .

Potrivit prevederilor art. 483  Cod civil fructele naturale sau industriale ale pământului se cuvin proprietarului.  Dispoziţiile menţionate urmează a fi coroborate cu prevederile disp. art. 485 cod civil, care prevăd că posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună credinţă. În caz contrar el este dator a înapoia fructele.

Textul de lege reglementează atât situaţia posesorului de bună credinţă cât şi cea a celui de rea credinţă, prevăzând că în aceasta din urma situaţie, posesorul este obligat a restitui fructele obţinute.

Prin urmare situaţia fructelor naturale sau industriale ale terenului depinde de buna sau reaua credinţă a posesorului la momentul dobândirii acestora. 

În materie, buna-credinţă nu trebuie confundată cu principiul bunei-credinţe instituit de art. 1899 Cod civil,  buna credinţă în situaţia reglementată de art. 485 Cod civil fiind dată, aşa cum prevăd disp. art. 486 cod civil de împrejurarea ca posesorul să posede ca proprietar, în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute.

În speţă, aşa cum rezultă din piesele dosarului nr. 3420/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, în care a fost dată ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală la data de 04 mai 2009, pârâţii ştiau de existenţa titlului de proprietate al reclamanţilor, fiind efectuată în cursul urmăriri penale şi o expertiză topografică. Mai mult pârâţii au recunoscut prin întâmpinare faptul că de-a lungul anilor au existat mai multe neînţelegeri, la faţa locului deplasându-se membrii comisiei locale de fond funciar.

Cât priveşte cuantumul prejudiciului, la stabilirea acestuia instanţa va avea în vedere concluziile raportului expertiză agricolă dispusă în cauză, în funcţie de producţia obţinută pe hectar, raportat suprafeţele de teren ocupate de fiecare pârât în parte.

 În concluzie, prejudiciul real suferit de reclamanţi, prejudiciu constând in contravaloarea produselor agricole şi a fructelor ce le-ar fi putut obţine aceştia de pe suprafaţa de 503 mp teren, respectiv 80 mp teren, în ultimii trei ani, anterior introducerii cererii se ridica la suma de 457,61 lei, respectiv, suma de 432 lei, urmând a se dispune obligarea pârâţilor la plata acestor sume.

Domenii speta

Spete similare