Fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 358/R/2012

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: …………………….

JUDECĂTOR: ………………………..

JUDECĂTOR: …………………..

GREFIER: ………………………………

Pe rol fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de petenţii SZ. ZS. şi SZ. S. împotriva sentinţei civile nr. 2255 din 07 octombrie 2011 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul civil nr. 936/305/2009, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, părţile sunt lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 22 mai 2012, când părţile prezente prin apărătorul ales au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru 29 mai 2012, 05 iunie 2012, 12 iunie 2012, respectiv pentru data de astăzi când, în aceeaşi compunere, a decis următoarele:

T R I B U N A L U L:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 2255 din 07 octombrie 2011 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul civil nr. 936/305/2009, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia locală Sfântu Gheorghe pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, invocată prin întâmpinare.

A fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanţii Sz. Zs. şi Sz. S. jr. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală Sfântu Gheorghe pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

S-a anulat în parte art. I pct. 3 din Hotărârea nr. 4/2008 al Comisiei locale Sfântu Gheorghe pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului şi art. 1 pct. 3 din Hotărârea nr. 712/2009 al Comisiei judeţene Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate.

S-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 7,99 ha în beneficiul autoarei reclamanţilor, respectiv SZ. S., după defuncta Sz. N. I.

A fost obligată pârâta Comisia locală Sfântu Gheorghe pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la plata către reclamanţi a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată pârâta Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la plata către reclamanţi a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 4798/06.04.1998 defuncta Sz. S. (născută Sz.), autoarea reclamanţilor a solicitat Comisiei locale Sfântu Gheorghe pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor:

- 14,38 ha fâneaţă şi 2,30 ha arabil după defuncta K. Cz. Z.;

- 17,20 ha teren arabil după defuncta Sz. I.;

- 8 ha teren arabil în nume propriu.

În urma analizării cererii, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul lui Sz. S. prin Titlul de proprietate nr. 38810/11.10.2003 asupra suprafeţei totale de 11,76 ha teren arabil.

Împotriva modalităţii de soluţionare a cererii, reclamanţii au formulat plângere, care a fost respinsă prin Hotărârea Comisiei Locale nr. 4/2008. Ulterior, reclamanţii s-au adresat Comisiei judeţene Covasna, contestaţia fiind însă respinsă prin Hotărârea nr. 712/22.01.2009. Prin aceasta, s-a reţinut că mama petiţionarilor a primit prin Titlul de proprietate nr. 38810/2003 împreună cu B. F. suprafaţa de 11,76 ha dovedită cu cărţi funciare după autorii K. A. Cz. şi Sz. I. În continuare s-a arătat că petenţii pretind o suprafaţă mai mare, însă probele prezentate în sprijinul acestora nu sunt concludente prin raportare la prevederile art. 11 din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000.

În ceea ce priveşte dreptul petenţilor, prima instanţă a reţinut în primul rând că reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după mai mulţi autori.

Astfel, s-a avut în vedere suprafaţa de 14,38 ha fâneaţă şi 2,30 ha teren agricol, reclamanţii arătând că această suprafaţă li se cuvine după tatăl lor, Sz. S., decedat în luna septembrie 1983, defunctul dobândind imobilele în calitate de moştenitor testamentar al defunctei Cz. K. (născută G.) conform testamentului autentificat sub nr. 48/18.04.1950 de B.N.P. N. I.

De asemenea, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 17,20 ha, suprafaţă dobândită de autoarea reclamanţilor Sz. S. cu titlu de moştenire din partea mamei, respectiv a defunctei Sz. I.

Suprafaţa de 8 ha teren arabil a fost solicitată iniţial de fostul titular Sz. S. şi ulterior de către reclamanţi succesorii acesteia.

Cum s-a arătat în cele precedente, prin titlul de proprietate nr. 38810/11.10.2003 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul defunctei Sz. S. asupra suprafeţei totale de 11,76 ha teren arabil. Prin cerere şi precizările ulterioare reclamanţii au învederat şi şi-au întemeiat petitele pe faptul că la emiterea titlului au fost avute în vedere doar suprafeţele cuvenite beneficiarei de la defuncta Sz. I., fapt care a rezultat din titlul de proprietate până la înscrierea în fals.

Sub aceste aspect prima instanţă a avut în vedere că într-adevăr în titlul de proprietate arătat se menţionează că pentru suprafaţa pentru care a fost emis, dreptul de proprietate a fost reconstituit în favoarea beneficiarei după autoarea Sz. I.

Însă, din întâmpinările depuse la dosar, hotărârile comisiilor locale şi judeţene prin care s-a propus şi s-a validat reconstituirea, precum şi tabelele privind calculul suprafeţelor rezultă că la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 11,76 ha, au fost avuţi în vedere toţi autorii indicaţi de reclamanţi şi autoarea acestora. Or, în aceste condiţii s-a apreciat că susţinerile reclamanţilor privitor la faptul că după defuncta K. Cz. Z. şi Sz. S. nu s-a dispus reconstituirea şi cererea a rămas nesoluţionată nu au fost întemeiate.

Chiar dacă pe titlu a fost indicat un singur autor, aceste aspect nu a creat o prezumţie absolută cu privire la faptul că la stabilirea dreptului de proprietate au fost avute în vedere doar drepturile defunctului indicat, din moment ce din probele administrate şi în special din hotărârile comisiilor prin care s-a dispus şi s-a validat reconstituirea a rezultat expres că la reconstituire au fost avute în vedere drepturile tuturor autorilor reclamanţilor şi de care ei pot beneficia.

Tot astfel, potrivit instanţei de fond, la soluţionarea cauzei s-a ţinut seama de faptul că niciuna dintre părţi nu a contestat calitatea de succesori ai reclamanţilor după autorii a căror drepturi au fost solicitate a fi reconstituite şi calitatea de proprietari ai acestora, elementul de divergenţă reprezentând doar întinderea dreptului de care petenţii pot benefica.

Având în vedere aceste aspecte, prima instanţă a constatat că a fost chemată a verifica, dacă suprafeţele pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate au fost corect determinate şi în consecinţă dacă solicitarea reclamanţilor privind suprafeţele indicate au fost justificate sau nu.

Astfel, în ceea ce priveşte prima categorie de terenuri, de care reclamanţii beneficiază după tatăl Sz. S., respectiv K. Cz. Z., la dosar a fost depusă copie de pe testamentul autentificat sub nr. 48/18.04.1950 de B.N.P. N. I. (filele 26, 188). Conform acestui act defuncta a lăsat în favoarea lui Sz. S. „moara de jos situată în comuna Chilieni împreună cu toate edificiile şi cu cele 25 jugăre de fâneaţă”. Tot astfel, prin declaraţiile date de către I. A. şi R. A. la data de 30.03.1998 aceştia au arătat că au cunoştinţă de faptul că „defunctul Sz. S., decedat în Israel în anul 1983, soţul petiţionarei Sz. S. născută Sz. a primit prin moştenire de la defuncta Cz. K. născută G., zisă şi K. A. în jurul morii Chilieni 25 jugăre teren fâneaţă la data moştenirii, egal astăzi cu 14,387 ha. De asemenea, a primit în acelaşi loc, prin acelaşi mod de la aceeaşi defunctă teren arabil în întindere de 2,3 holde arabil”.

Însă, prima instanţă a avut în vedere că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 şi art. 9 alin. 1 din H.G. nr. 1172/2001 , suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe inclusiv declaraţii de martori.

Rezultă aşadar, că dovada dreptului de proprietate al titularului cererii, precum şi întinderea acesteia prin proba cu martori are un caracter subsecvent, această posibilitatea existând doar în situaţia în care dovada proprietăţii nu poate fi efectuată prin înscrisurile enumerate de dispoziţiile arătate.

Aceste aspecte rezultă şi din prevederile art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, potrivit cărora în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate (…).

În cauza de faţă prima instanţă a constatat că existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamanţilor pot fi dovedite prin înscrisuri, la dosar fiind depuse în acest sens copii de pe acte translative de proprietate, extrase de carte funciară, registre agricole de intrare în cooperativă. Or, în aceste condiţii şi faţă de prevederile arătate, prima instanţă a apreciat că proba cu martori, respectiv declaraţiile date de I. A. şi R. A. nu au putut fi avute în vedere sub aspectul stabilirii întinderii dreptului de care părţile pot beneficia.

Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 14,38 ha fâneaţă şi 2,30 ha arabil după defuncta K. Cz. Z., învederând că în testamentul defuncta a dispus în favoarea autorului reclamanţilor de o suprafaţă de 25 jugăre.

Cu toate acestea, ţinând însă seama de faptul că prin actul de dispoziţie imobilul nu a fost identificat corespunzător, fiind indicat doar „moara de jos situată în comuna Chilieni împreună cu toate edificiile şi cu cele 25 jugăre de fâneaţă”, iar din extrasul şi copia Cărţii Funciare nr. 77 Chilieni, rezultă că terenurile de sub nr. top. 500, 501, 479, 494, 492, 552, 493, 478, 496, 497, 498, 499, 536, 537, 538 deţinute de către defuncta A. Cz. născută G. (identică cu K. Cz. Z.) sunt în suprafaţă totală de 8,03 ha, prima instanţă a avut în vedere această din urmă suprafaţă, constatând că reclamanţii pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate după această defunctă în limita întinderii de 8,03 ha.

De altfel, prin concluziile scrise, reclamanţii au arătat că în ceea ce priveşte întinderea de teren ce li se cuvine după această defunctă, potrivit Cărţii Funciare nr. 77 Chilieni este de 80.342 m.p. arabil şi fâneaţă.

În ceea ce priveşte terenurile după Sz. I., mama defunctei Sz. S. (astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar), reclamanţii au învederat că aceasta a deţinut suprafaţa de 18,81 ha.

În dovedirea acestor susţineri a fost depusă la dosar copie de pe cererea de intrare C.A.P. nr. 727/21.05.1953, din care rezultă că defuncta Sz. I. (identifică cu Sz. M.) a deţinut în proprietate suprafaţa totală de 7,99 ha situat în comuna Coşeni. Martorii, au arătat că „Sz. I., mama lui Sz. S., în hotarul comunei Coşeni a avut 30 holde teren luat de autorităţile comuniste”.

Prin depoziţiile lor martorii I. A. şi R. A. au declarat că, cunosc faptul că Sz. I., mama lui Sz. S., în hotarul  comunei Coşeni a avut 30 holde – 18,81 ha –teren luat de autorităţile comuniste. Însă, pentru considerentele arătate în cele anterioare, prevederile art. 11 din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000 condiţionând posibilitatea dovedirii cu martori a întinderii suprafeţelor deţinute de inexistenţa vreunui înscris pentru dovedirea acestor aspecte, cerinţă neîndeplinită în cauză, instanţa de fond nu a putut avea în vedere aceste susţineri.

Aşadar, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au dreptul de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea Sz. I. asupra unei suprafeţe totale de 7,89 ha.

În ceea ce priveşte terenurile deţinute de către însăşi autoarea reclamanţilor Sz. S. judecătoria a stabilit că prin contractul de donaţie încheiat la data de 14.09.1936 (fila 164, 189) aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra unor cote diferite din dreptul de proprietate asupra mai multe imobile printre care şi cele întabulate în cărţile funciare nr. 132, 156, 171, 230, 237, 238, 330, 350, 372, 373, 472. Dreptul beneficiarei a fost întabulat în cărţile funciare arătate la data de 03.10.1936, astfel cum a rezultat şi din extrasele şi copiile de carte funciară depuse la dosar (filele 133 – 152).

Însă, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv cerere de intrare în cooperativa agricolă de producţie nr. 8301/11.12.1950, a rezultat că la data cooperativizării Sz. S. a deţinut în proprietate în hotarul comunei Coşeni suprafaţa totală de 4,89 ha arabil şi 0,86 ha.

Or, din coroborarea acestor probe, a rezultat pe de o parte că, terenurile aflate în proprietatea lui Sz. S. la data cooperativizării sunt suprafeţele dobândite de către aceasta prin contractul de donaţie arătat, în cauză neefectuându-se alte dovezi cu privire la deţinerea de către autoare a altor suprafeţe dobândite prin alte modalităţi.

În ceea ce priveşte întinderea, prima instanţă a apreciat că reclamanţii au fost îndreptăţiţi la reconstituire asupra suprafeţei totale de 5,75 ha, suprafaţă rezultată din cererea nr. 8301/11.12.1950. Aceasta deoarece din dispoziţiile art. 11 alin 3 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa agricolă de producţie la 1.01.1990, rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate se efectuează în limita suprafeţelor de teren transmise din patrimoniul deţinătorilor în patrimoniul C.A.P..

Aşadar, chiar dacă din înscrisurile depuse ar rezulta că beneficiarii dreptului de reconstituire, au dobândit, anterior cooperativizării, dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe mai mari, reconstituirea acestui drept priveşte doar suprafeţele transmise către C.A.P.. Or, în cauza de faţă, din înscrisurile depuse, respectiv cerea nr. 8301/11.12.1950 a rezultat că Sz. S. a intrat în C.A.P. la data de 11.12.1950 cu suprafaţa totală de 5,75 ha.

În consecinţă, faţă de cele arătate în precedente, prima instanţă a constatat că reclamanţii au fost, în principiu, îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 21,67 ha – 8,03 ha după K. Cz. Z., 7,99 ha după Sz. I. şi 5,75 ha după Sz. S..

În ceea ce priveşte suprafaţa de 2,30 ha, instanţa fondului a reţinut că prin întâmpinările depuse pârâtele au arătat că această suprafaţă a fost reconstituită după aceeaşi autoare dar în favoarea lui B. F., reclamanţii neavând astfel dreptul de a beneficia de acest teren. Însă, ulterior, din notele de şedinţă depuse la data de 07.05.2010 de către comisia locală, a rezultat că această suprafaţă a fost reconstituită în favoarea beneficiarului în nume propriu, nefăcând obiectul prezentei cauze.

Aşadar, prima instanţă a apreciat că reclamanţii au dreptul de a beneficia de reconstituire şi cu privire la această suprafaţă.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că prin titlul de proprietate nr. 38810/11.10.2003 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei totale de 11,76 ha. Potrivit susţinerilor pârâtelor şi hotărârii comisiilor, această suprafaţă înglobează suprafaţa de 8,03 ha după defuncta K. Cz. Z. şi suprafaţa de 6,03 ha (din care s-a scăzut 2,30 ha retrocedat către B. F.) după autoarele Sz. I. şi Sz. S. conform Cărţilor Funciare nr. 402, 472, 373, 202, 132, 171, 230, 156, 238, 237, 350 şi 2712.

În consecinţă, prima instanţă a constatat că după autoarea K. Cz. Z. s-a dispus deja reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe de care reclamanţii pot beneficia.

În ceea ce priveşte terenurile după autoarele Sz. I. şi Sz. S., conform celor stabilite în cele de mai sus, reclamanţilor li s-ar cuveni suprafaţa de 7,99 ha după Sz. I. şi 5,75 ha după Sz. S..

Însă, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, că deşi s-a menţionat că dreptul de proprietate asupra terenului de 3,73 ha (reprezentând diferenţa dintre 6,03 ha şi 2,30 ha) a fost reconstituit după ambele autoare, din înscrisurile depuse a rezultat că terenurile înscrise în cărţile funciare arătate se aflau în proprietatea lui Sz. S. şi nu şi a lui Sz. I.. Or, în aceste condiţii, prima instanţă a reţinut că stabilirea dreptului asupra întinderii de 3,73 ha s-a efectuat după autoarea Sz. S..

În al doilea rând prima instanţă a reţinut că prin notele de şedinţă depuse la data de 14.10.2009 reclamanţii au renunţat la judecată cu privire la capătul de cerere având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor dobândite de Sz. S. de la părinţii ei. Or, din cele arătate în precedente a rezultat că aceste suprafeţe sunt identice cu cele cu privire la care s-a solicitat reconstituirea în nume propriu de către autoarea reclamanţilor.

În aceste condiţii, s-a menţionat că deşi  din probele administrate a rezultat că reclamanţii au dreptul de a beneficia după această autoare de suprafaţa de 5,75 ha, din care s-a dispus reconstituirea doar asupra suprafeţei de 3,73 ha, potrivit instanţei de fond nu s-a putut dispune în acest sens,  avându-se  în vedere actul de dispoziţie irevocabil al părţilor.

Din coroborarea celor arătate şi ţinând seama de suprafaţa totală de care reclamanţii au fost îndreptăţiţi să beneficieze, s-a constatat că acestora nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 7,99 ha cuvenită după Sz. I..

În consecinţă, prima instanţă a apreciat că solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7,99 ha este îndreptăţită.

Astfel, prima instanţă a admis în parte cererea, a dispus anularea în parte art. I pct. 3 din Hotărârea nr. 4/2008 al Comisiei locale Sfântu Gheorghe pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi art. 1 pct. 3 din Hotărârea nr. 712/2009 al Comisiei judeţene Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 7,99 ha în beneficiul autoarei reclamanţilor, respectiv SZ. S., după defuncta Sz. N. I..

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă partea cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Însă, având în vedere că judecătoria a admis doar în parte cererea, prima instanţă a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată proporţional cu dreptul de care reclamanţii urmau a beneficia, urmând ca fiecare pârâtă să fie obligată la plata către reclamanţi a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs petenţii  Sz. Zs. şi Sz. S. , în calitate de moştenitori ai petiţionarei iniţiale Sz. S. solicitând rejudecarea cauzei şi în fond restituirea terenurilor solicitate după K. Z. Cz. şi după mama lor Sz. S. născută Sz..

În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală , fiind criticabilă din perspectiva art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 1171 şi următoarele din Codul Civil, întrucât se bazează pe întâmpinările depuse de cele două comisii, hotărârile de reconstituire adoptate de acestea şi pe tabelele privind calculul suprafeţelor de teren, acestea fiind simple afirmaţii nedovedite iar în ceea ce priveşte titlul de proprietate nr. 38810/11.10.2003 emis de Comisia Judeţeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, în condiţiile în care acesta are valoarea unui act autentic referitor la constatările personale ale funcţionarului care l-a întocmit, nefiind iniţiată procedura înscrierii în fals, atunci este nelegal să se considere în suprafaţa totală de teren menţionată în titlu se include şi terenul de 8 ha reconstituit după K. Cz., cu alte cuvinte deşi titlul este eliberat după Sz. N. I., mama lui Sz. S., acesta ar cuprinde şi terenul aparţinând altor proprietari deposedaţi.

Au susţinut recurenţii că titlul de proprietate emis după defuncta Sz. N. I. a intrat în circuitul civil deoarece s-a dezbătut succesiunea acestei persoane iar drepturile rezultate din conţinutul actului au fost întabulate, potrivit art. II din Legea nr. 169/1997 titlurile de proprietate emise cu respectarea legii rămânând valabile, fiind de menţionat că hotărârea Comisiei Locale Sfântu Gheorghe nr.4/2008 şi hotărârea Comisiei Judeţene Covasna nr. 712/2009 nu prevăd faptul că în acest titlu de proprietate se includ şi terenurile cuvenite după K. Z. Cz. şi Sz. S..

În dovedirea aspectelor de mai sus recurenţii au învederat că „tabelul nominal” aflat la dosar şi fişa de punere în posesie atestă că în baza Decretului nr. 83/1949 autorităţile comuniste au preluat 11,76 ha de la Sz. N. I. exact cât s-a şi restituit după această defunctă, punerea în posesie fiind realizată numai cu privire la terenurile care au aparţinut acestei persoane şi nu altora, iar în ceea ce priveşte terenul cuvenit după K. Cz. Z., suprafaţa de 14 ha care a aparţinut acesteia este dovedită cu testamentul lăsat de defunctă care se coroborează cu declaraţiile martorilor I. A. şi R. A.

În fine, recurenţii au subliniat că referitor la terenul cuvenit după Sz. S., prima instanţă a stabilit în mod corect că este vorba de suprafaţa de 5,75 ha, dovedită cu acte, numai că în mod greşit se apreciază că o parte din acest teren ar fi inclus în titlul de proprietate emis după  Sz. N. I., renunţarea la judecată făcută de avocat pentru restul de teren, nefiind valabilă.

Intimata Comisia Judeţeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat deoarece reconstituirea dreptului de proprietate realizată prin emiterea titlului nr. 38810/2003 include suprafaţa de 3,73 ha moştenită de la autoarele Sz. I. şi Sz. S.  şi suprafaţa de 8,03 ha moştenită de la autoarea K. Cz., în mod legal şi temeinic judecătoria apreciind că dovada dreptului de proprietate numai în mod subsecvent, în lipsa unor înscrisuri, poate fi dovedită cu martori, esenţiale fiind în acest sens cererile de intrare în C.A.P. nr. 8301/11.12.1950 şi nr. 727/21.05.1953 care probează că Sz. S. deţinea la data cooperativizării în hotarul comunei Coşeni suprafaţa totală de 4,89 ha arabil şi 0,86 fâneaţă, iar Sz. I. avea suprafaţă totală de 7,99 ha în comuna Coşeni, drept pentru care în mod just prima instanţă a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru această ultimă suprafaţă de teren, luând act că prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 14.10.2009 s-a renunţat la judecata capătului de cerere având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor dobândite de Sz. S. de la părinţii săi.

Întâmpinare a depus şi intimata Comisia Locală Sfântu Gheorghe pentru aplicarea legilor fondului funciar, prin care a cerut respingerea recursului întrucât potrivit C.F. nr. 77 Chilieni, terenul arabil şi fâneaţa situată lângă moara din Chilieni are o suprafaţă de 80.342 m.p., constituind averea lui K. Z. Cz., moştenită mai apoi de Sz. S. soţul lui Sz. S., cei 8,03 ha fiind incluşi în titlul de proprietate nr. 38810/2003, concluzionându-se că notificatoarea Sz. S. a primit înapoi tot ceea ce a predat statului la vremea respectivă.

Examinând sentinţa atacată prin raportare la motivele de recurs invocate tribunalul reţine că în mod legal şi temeinic s-a stabilit de către prima instanţă suprafaţa de teren care a aparţinut lui K. Z. Cz., judecătoria dând prioritate probei cu înscrierile de carte funciară, testamentul neavând valoarea unui titlu de proprietate pentru că este un act cu caracter declarativ şi nu constitutiv de drepturi, datele din  înscrierile de carte funciară neputând fi suplimentate pe calea probelor testimoniale, atare probe putând fi valorificate, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, art. 9 alin. 1 din H.G. nr. 1172/2001 respectiv art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, numai în lipsa înscrisurilor relevante, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Titlul de proprietate emis după Sz. I. deşi are puterea unui înscris autentic nu face credinţă până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările personale ale funcţionarului care a întocmit actul, întrucât datele menţionate în titlu provin din analiza unor comitele de lucru, prin urmare funcţionarul care completează titlul nu are în vedere nişte realităţi faptice şi juridice percepute de el în mod direct ci la baza titlului stă fie hotărârea comisiei judeţene, în cazul în care această autoritate este de acord cu reconstituirea dreptului de proprietate, fie hotărârea instanţei când actul administrativ al comisiei este atacat în faţa instanţei.

Ca atare, teza recurenţilor cum că titlul de proprietate se referă exclusiv la moştenirea lui Sz. I., pentru că această persoană este menţionată în titlu drept autor după care se face reconstituirea dreptului de proprietate, este greşită, fiind evident că din moment ce în cererile depuse de Sz. S. aceasta face referire la mama sa Sz. I. şi la autoarea soţului său, K. Cz., atunci prin  titlul de proprietate mai sus indicat şi emis în favoarea lui Sz. S. s-a avut în vedere o parte din ceea a aceasta a deţinut  prin donaţie de la părinţii săi, cum bine a stabilit prima instanţă (3,73 ha) dar şi ceea ce defunctul său soţ Sz. S. senior a cules din moştenirea lui K. Cz. (8,03 ha).

Chiar dacă titlul de proprietate nu redă în mod fidel pe cei după care s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate, originea dreptului de proprietate reconstituit este clarificată, în sensul  învederat şi de cele două comisii, pentru că dacă s-ar accepta susţinerea recurenţilor, în raport şi de reconstituirea realizată de prima instanţă, s-ar ajunge ca după Sz. I. să se reconstituie pe de-o parte dreptul asupra a 11,76 ha şi încă a 7,99 ha, ceea ce este excesiv, nefiind corect ceea ce susţin recurenţii - că Sz. I. ar fi deţinut pe de-o parte 11,76 ha , pentru că aşa menţionează tabelul de la fila 102 din dosarul de fond şi pe de altă parte încă 7,99 ha indicaţi în actul de la fila 86 din acelaşi dosar.

O atare afirmaţie nu este corectă deoarece un tabel nominal întocmit de autoritatea locală ulterior anului 1989 nu face prin el însuşi dovada suprafeţei de teren deposedate de la Sz. I. , ştiut fiind că dovada dreptului de proprietate se face cu acte anterioare anului 1989 şi nu cu acte create ulterior acestui moment , prin urmare înscrisului de la fila 86 datând din anul 1953 şi referindu-se la trecerea în proprietatea statului a 7,99 ha în detrimentul lui Sz. I. este cel căruia trebuie să i se dea eficienţă , la fel de nefondată fiind şi afirmaţia că Sz. I. a deţinut atât 11,76 ha cât şi 7,99 ha , ambele terenuri în locuri diferite.

Tabelul nominal şi fişa de punere în posesie de la filele 8-10 din dosarul de recurs sunt acte care îşi propun să ilustreze  întinderea unor drepturi , le redau aşa cum au fost preluate din alte acte , prin urmare neavând un caracter originar nu sunt probe incontestabile , ci pur şi simplu menţionează un fapt care trebuie înţeles în sensul că s-a pierdut în favoarea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 şi a altor acte normative o suprafaţă de 11,76 ha ,  greşit menţionată ca aparţinând lui Sz. I. , suprafaţă pe care succesorii celor de la care s-a preluat  ( K. Cz. şi Sz. S. )  au şi redobândit-o  odată cu emiterea titlului de proprietate nr.38810/11.10.2003.

Prima instanţă a stabilit că Sz. S. a deţinut cu titlu de donaţie cei 5,75 ha menţionaţi în adresa nr.8301/11.12.1950 de la fila 87 din dosar , prin urmare dacă se are în vedere că 3,73 ha sunt deja incluşi în titlul de proprietate nr.38810/2003 , atunci este evident că diferenţa care trebuie retrocedată este de 2,02 ha , diferenţă cu privire  la care apărătorul petenţilor nu putea renunţa la judecată în mod valabil , având nevoie de un mandat special conform art.69 alin.1 Cpc , mandat pe care nu l-a înfăţişat nici la fond şi nici în recurs.

Aşa fiind , în baza art.312 alin.1 teza I Cpc raportat la art.312 alin.3 Cpc , reţinând că în mod greşit s-a aplicat de către prima instanţă legea în ceea ce priveşte renunţarea la judecată făcută de un apărător fără mandat special , ceea ce atrage incidenţa art.304 pct.9 Cpc , tribunalul  va admite recursul declarat ,  va modifica în parte sentinţa după care în baza art.39 din Legea nr.18/1991 va dispune reconstituirea dreptului de proprietate în folosul petenţilor după autoarea lor Sz. S. şi asupra terenului în suprafaţă de 2,02 ha, dobândit cu titlu de donaţie şi provenit din terenul întabulat în C.F. nr.350 Coşeni nr. top 269/4.

În baza art.274 şi 277 Cpc va obliga în solidar intimatele Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia locală Sfântu Gheorghe pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să plătească recurenţilor suma de 300 lei, cheltuieli parţiale de judecată, provenite din onorariul avocaţial.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de petenţii Sz. Zs. şi Sz. S. împotriva sentinţei civile nr. 2255/07.10.2011 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pe care o modifică în parte şi în consecinţă dispune reconstituirea dreptului de proprietate în folosul petenţilor după autoarea lor Sz. S. şi asupra terenului în suprafaţă de 2,02 ha, dobândit cu titlu de donaţie şi provenit din terenul întabulat în C.F. nr.350 Coşeni nr. top 269/4.

Obligă în solidar intimatele Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia locală Sfântu Gheorghe pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să plătească recurenţilor suma de 300 lei, cheltuieli parţiale de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Irevocabilă .

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Domenii speta

Spete similare