Aplicabilitatea dispoziţiilor art.7201 Cod procedură civilă în cazul obligaţiilor alternative: restituirea mărfurilor sau plata contravalorii acestora

Aplicabilitatea dispoziţiilor art.7201 Cod procedură civilă în cazul obligaţiilor alternative: restituirea mărfurilor sau plata contravalorii acestora

(Cod procedură civilă: art.7201)

Prevederile art.7201 Cod procedură civilă prevăd o procedură obligatorie şi trebuie respectată întocmai.

(Decizia comercială nr.15 din 15.01.2007 - Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)

Prin acţiunea înregistrată sub nr.11012/3/2006 la Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială reclamanta SAAF - S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. RBN S.A., ca aceasta să fie obligată la restituirea mărfurilor reprezentând 186.316 Kg cutii de unsoare, aflate în custodia sa, sau la plata contravalorii acestora, de 85.451,88 RON, conform preţului minim de valorificare stabilit prin normele interne ale societăţii, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a S.C. PE S.R.L., arătând că între S.C. RBN S.A. şi S.C. PE S.R.L. s-a încheiat contractul de prestaţii nr.37/PAN/04.05.2001, prin  care se stipula că lucrările de dezmembrare erau efectuate de chemata în garanţie care a depozitat în realitate aceste materiale.

Prin sentinţa comercială nr.6368 din 5 septembrie 2006 Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială a admis excepţia prescripţiei şi a respins capătul de cerere formulat de reclamantă cu privire la restituirea mărfurilor ca prescris.

A respins ca prematur formulat, capătul de cerere având ca obiect plata contravalorii mărfurilor şi a respins cererea de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pentru capătul de cerere privind contravaloarea cutiilor de unsoare la preţul minim de valorificare stabilit de normele interne ale societăţii, cerere evaluabilă în bani, nu au fost îndeplinite dispoziţiile art.7201 Cod procedură civilă, motiv pentru care s-a admis excepţia prematurităţii.

S-a reţinut că pentru capătul de cerere privind restituirea mărfurilor, care are caracterul unei obligaţii de "a face" termenul de prescripţie este conform art.3 alin.1  din Decretul nr.167/1958 de 3 ani şi curge, în lipsa stabilirii convenţionale a unui termen de restituire de la data naşterii raportului juridic, deci în speţă de la data procesului-verbal de păstrare  în custodie a mărfurilor - 21 mai 2001, termen întrerupt la 13.12.2002, prin  adresa nr.1463 transmisă de pârâtă, adresă prin care se propune lichidarea custodiei.

Având în vedere soluţionarea cererii principale - respingere pe excepţia prescripţiei şi a prematurităţii, cererea de chemare în garanţie a rămas fără obiect.

Împotriva sentinţei comerciale nr.6368 din 5 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială a declarat apel în termen, legal timbrat, reclamanta SAAF - S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin criticile formulate apelanta a susţinut în esenţă următoarele:

- În mod greşit instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii mărfurilor, reţinând că în cauză nu au fost îndeplinite cerinţele art.7201 Cod procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe "obligaţia de a face" şi nu era o acţiune în realizare.

Nu s-a reţinut că situaţia litigioasă dintre părţi durează de 5 ani, perioadă în care între părţi s-a desfăşurat o corespondenţă cu privire la această cauză.

Se critică sentinţa instanţei de fond şi pe aspectul reţinerii în mod greşit a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, susţinându-se că în perioada 2001 - 2005 între părţi a existat o întreagă corespondenţă cu privire la situaţia litigioasă care a întrerupt cursul prescripţiei.

În drept s-a invocat dispoziţiile art.282 şi următoarele Cod procedură civilă.

Apelul este nefondat pentru următoarele considerentele:

Prin acţiune, apelanta-reclamantă a solicitat ca pârâta să fie obligată la restituirea mărfurilor în greutate de 186.316 Kg aflate în custodia acesteia sau la plata contravalorii acesteia de 85.431,88 RON.

Criticile apelante nu vor fi admise întrucât, în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii pe care apelanta susţine că în mod greşit a fost reţinută, instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.7201 Cod procedură civilă, al doilea capăt al cererii fiind evaluabil în bani, respectiv plata contravalorii bunurilor.

Prevederile art.7201 Cod procedură civilă prevăd dispoziţii clare, ce trebuiesc respectate întocmai, ceea ce apelanta nu a făcut dovada.

Nu a făcut dovada convocării intimatei în vederea unei prealabile concilieri iar corespondenţa purtată nu poate suplini procedura obligatorie  prevăzută în mod expres de lege.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, conform căruia în cauză în mod greşit s-a reţinut excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în mod corect s-a reţinut că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art.1073 şi următoarele Cod civil, şi fiind o acţiune ce derivă din contractul de prestaţii încheiat între părţi, este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, termen care începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, conform art.7 din Decretul nr.167/1958.

Instanţa de fond a reţinut corect că în perioada 13.12.2002 - 13.12.2005 nu a intervenit nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei, adresa nr.503/22.06.2005 neavând acest efect întrucât în această adresă se menţionează că bunurile nu se pot livra pentru că nu se află în posesia intimatei.

Pentru toate aceste considerente, constatându-se că sentinţa apelată este temeinică şi legală, în baza art.296 Cod procedură civilă, s-a respins apelul ca nefondat.

Taxele de timbru au fost legal achitate.

Domenii speta

Spete similare