Contract de vânzare-cumpărare acţiuni. Vicierea consimţământului prin dol. Inexistenţa. Confirmarea actului prin executarea obligaţiei de către debitor.

Contract de  vânzare-cumpărare acţiuni. Vicierea consimţământului prin dol. Inexistenţa. Confirmarea actului prin executarea obligaţiei de către debitor.

În fapt, între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001 având ca obiect un nr. de 1.319.299 acţiuni reprezentând 50,96% din capitalul social al SC Hidromecanica SA.

La cererea intimatei SC Alexander Co SRL, cumpărătoare s-au încheiat  acte adiţionale ce au avut  ca obiect declararea termenelor de plată a preţului, de asemenea, ulterior constatării inadvertenţelor existente între situaţia reală a patrimoniului şi cele cuprinse în dosarul de prezentare părţile au încheiat o convenţie privind  menţinerea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, convenind să renunţe la efectele pactului comisoriu stipulat în art.5.7, ce opera ca urmare a neachitării diferenţei de preţ.

Întrucât SC Alexander CO SRL nu ţi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin actele adiţionale, la termenul din 9.10.2003 Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului a notificat desfiinţarea de drept a contractului ca urmare a nerespectării obligaţiei de plată a preţului.

Reclamanta, ulterior constatării neconcordanţelor existente între documentaţia avută în vedere la încheierea contractului şi situaţia reală a patrimoniului, invocate drept motiv de nulitate, a ales executarea în continuare a contractului: solicitând atât eşalonarea plăţii preţului cât şi înlăturarea pactului comisoriu pentru neîndeplinirea acestei obligaţii.

Cauza de nulitate invocată, consimţământul viciat prin dol potrivit art.960 şi 961 C.civ., nu atrage nulitatea absolută a convenţiei ci nulitatea relativă, care  nu exclude confirmarea. Aşa cum am reţinut, a rezultat fără îndoială intenţia reclamantei de a confirma actul anulabil, prin alegerea executării acestuia.

Va reţine şi incidenţa principiului nemo audiatur propriam turpitudinem allegans – potrivit căruia nimănui nu îi este îngăduit a se prevala de propria  culpă în afirmarea unui drept.

Reclamanta a susţinut în temeiul dispoziţiilor art.953 C.Civ. art.960 C.civ. şi 961 C. civ. vicierea consimţămîntului prin  dol ceea ce presupune inducerea în eroare a unei persoane  prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic.

Rezultă că dolul ca viciu de consimţământ presupune un element obiectiv utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare şi un element subiectiv,  intenţia.

Aceste elemente nu pot fi socotite întrunite câtă vreme cumpărătorului îi era recunoscut dreptul la informare prin lege art.9 0.U.G 88/1997; art.3.76, art.3.78, art.3.91, art.3.95, art.3.96 din contract documentele de prezentare fiind destinate a asigura potenţialului cumpărător cunoaşterea principalelor date şi informaţii de natură tehnică, economică, financiară şi juridică în vederea efectuării de către aceasta a propriului raport de expertiză.

Mai mult, prin contract cap. VIII cumpărătorul s-a obligat şi a garantat vânzătorul că a desfăşurat propria investigaţie due diligence în vederea obţinerii de informaţii satisfăcătoare cu privire la activitatea societăţii.

În consecinţă neîndeplinirea propriilor obligaţii, neexercitarea dreptului la informare recunoscut de lege, constituie argumente suficiente pentru a înlătura susţinerile privind intenţia de a induce în eroare potenţialul cumpărător.

 (Curtea de Apel – Bucureşti, secţia a VI-a comercială. Decizia comercială nr. 12/ 15 ianuarie 2007)

Prin cererea, înregistrată sub nr. 6282/2004, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta  SC AC SRL, a chemat în judecată pârâta APAPS, solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001, pentru vicierea consimţământului prin dol; restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată.

  În motivarea cererii s-a învederat că părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 9/18.02.2001, având ca obiect pachetul de acţiuni, deţinut de pârâtă la SC H SA reprezentând 56,96 % din valoarea capitalului, pentru un preţ de 2,22 USD/acţiuni preţul total fiind de 2.029.152 USD, ce urma a fi achitat în avans 40% şi diferenţă în 2 tranşe egale valoric.

S-a învederat că, în cursul anului 2003, pe parcursul derulării contractului cumpărătorul a descoperit în urma unor investigări inadvertenţe esenţiale între datele cuprinse în dosarul de prezentare, avute în vedere la încheierea contractului şi situaţia patrimonială reală a societăţii: valoarea capitalului social şi structura activelor din patrimoniul societăţii comerciale erau inferioare, prin înstrăinări succesive parte din activele societăţii construcţie şi terenurile aferente patrimoniul societăţii fusese diminuat, cu mult înainte de întocmirea documentaţiei de prezentare, capitalul social de 64 miliarde lei există la data de 27.06.1996 conform înregistrării menţiunilor la Registrul Comerţului.

S-a invocat reaua credinţă a vânzătoarei APAPS,  care în calitate de succesoare în drepturi a FRS avea  cunoştinţă de modificările intervenite în structura patrimoniului societăţii.

În drept au  fost invocate disp. art. 953-961  Cod civil, cu deosebire 960-961 Cod civil.

Prin cerere precizatoare (fila 143 dosar fond)  recurenta a solicitat, în ceea ce priveşte capătul II de cerere,restabilirea situaţiei anterioare încheierii acestui contract, prin restituirea sumelor achitate în valoare de 46.043.196.496 lei, reactualizată în raport de indicele inflaţiei până la data plăţii efective.

Prin întâmpinarea formulată la 17.11.2004, pârâta AVAS a solicitat  respingerea acţiunii formulate.

S-a susţinut că reclamanta nu a produs probe cu privire la mijloacele viclene întrebuinţate de pârâtă, de natură a vicia consimţământul acesteia, manopere fără de care reclamanta nu ar fi consimţit la încheierea contractului; înstrăinarea activelor societăţii, anterior încheierii de contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni a cărei anulare se solicită era de notorietate, contractele de vânzare-cumpărare ale acestora fiind încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale.

Prin cererea înregistrată sub nr.7812/2004, pe rolul  Tribunalului Bucureşti, AVAS a solicitat obligarea pârâtei SC AC SRL la plata sumei de 4.111.578,98 USD cu titlul de daune interese în temeiul art.21 0.U.G nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a desfiinţării de drept a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001.

Prin încheierea de la 17.11.2004 (fila 89) dosar 6282/2004, Tribunalul Bucureşti a dispus conexarea dosarului 7812/2004 apreciind incidente disp. art.164 C.pr.civ.

Prin cerere precizatoare formulată la 18 ian.2005 (fila 96) AVAS a majorat câtimea obiectului acţiunii cu suma de 187.599,84 USD, invederând  instanţei că ulterior introducerii acţiunii iniţiale prin hotărârea 291/29.10.2004 dosar 46/2003 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti; AVAS a fost obligată la plata onorariului de succes convenit  prin art.6 din condiţiile speciale al contractului de servicii de consultanţă prestate, ce au avut ca obiect privatizarea SC Hidromecanica SA.

 Prin încheierea de la 16.02.2005 (fila 134 Vol.II) tribunalul a constatat calitatea de succesoare în drepturile generale ale reclamantei a numitei LVK, cesiunea  dreptului litigios fiind convenită de părţi prin contractul de împrumut încheiat la 7.08.2004 (fila 93-94 d. Vol.II).

Prin încheierea de la 8.06.2005 (fila 207 Vol.II) s-a încuviinţat cererea părţilor privind disjungerea cauzei ce formează obiectul dosarului 7184/2004 de cea care formează obiectul dosarului 6282/2004, conform disp. art.165 C.pr.civ.

Prin sentinţa comercială nr. 5819/28.06.2006 pronunţată în dosarul 23420/3/2004 (6282/2004) Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001; a obligat  AVAS să restituie suma de 1.369.681 USD, în lei la data plăţii; a obligat pârâta la plata sumei de 58.154,73 lei cheltuieli de judecată.

 Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut consimţământul viciat prin dol al reclamantei  care nu a avut posibilitatea să cunoască situaţia patrimonială reală a SC H SA întrucât întocmirea dosarului de prezentare s-a realizat cu ignorarea înstrăinărilor succesive a unor active importante valoric – construcţii şi terenuri aferente, aspect relevat de expertizele administrate.

De asemenea, au fost  reţinute concluziile raportului  de expertiză contabilă potrivit cărora patrimoniul societăţii nu s-a diminuat prin înstrăinările survenite  în perioada 1.01.1999 – 31.12.2001 lei, dimpotrivă a crescut la suma de 82.467.803.000 lei, creştere însă irelevantă în raport cu rata inflaţiei..

Fluctuaţiile valorice ale patrimoniului societăţii nu au avut  drept urmare modificări ale valorii capitalului social, acţionarii nu au adoptat o hotărâre de majorare sau diminuare a acestuia ulterior anului 1996.

Instanţa a apreciat irelevant atât faptul că reclamanta a încheiat mai multe acte adiţionale, privind eşalonarea plăţii diferenţei de preţ, întrucât  eroarea trebuie să existe la momentul încheierii actului juridic, cât şi obligaţia reclamantei de a efectua propria investigaţie, consemnate în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

S-a reţinut viciat prin dol consimţământul cumpărătorului SC AC SRL  la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001, în temeiul art.960 Cod civil; în temeiul art.953 Cod civil s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.9/18.09.2001 a admis capătul de cerere privind restabilirea  situaţiei anterioare actului juridic.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta AVAS, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei respingerea acţiunii.

În primul motiv de apel s-a criticat soluţia primei instanţe care a omis a se pronunţa cu privire la excepţia nulităţii cererii de  chemare în judecată pentru lipsa semnăturii invocată prin concluziile scrise; în cel de al doilea motiv de apel s-a susţinut interpretarea eronată a materialului probator din analiza căruia rezulta că în urma înstrăinărilor intervenite activul patrimonial nu a fost afectat.

Cel de al treilea motiv de apel a privit înlăturarea nejustificată a apărărilor pârâtei precum şi ignorarea dispoziţiilor legale din domeniul privatizării, potrivit cărora reclamanta avea obligaţia efectuării propriei investigaţii asupra situaţiei economice a societăţii.

S-a susţinut interpretarea eronată a disp. art. 960 Cod civil întrucât nu au fost probate reaua credinţă a AVAS; săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni cu caracter doloziv; ignorarea invocării propriei culpe de către reclamantă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata LVK a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta AVAS ca neîntemeiat.

S-a susţinut că intimata, verificând dosarul de prezentare însoţit de actele doveditoare extrase de carte funciară în care  nu fuseseră operate înstrăinările principalelor active, nu a apreciat necesar a efectua  propria investigaţie.

Modificările intervenite nu se oglindeau nici în documentele contabile verificate de către cumpărător – bilanţul contabil şi balanţele financiare din anul anterior vânzării; din verificările efectuate de către expert, rezultând înregistrarea falsă în evidenţele contabile  a unui profit nerealizat de 16.667.837.000 lei.

De asemenea s-a susţinut irelevanţa actelor adiţionale prin care s-a solicitat eşalonarea plăţii preţului de către cumpărător.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază apelul întemeiat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată rap. la disp. art.133 alin.1 C.pr.civ. excepţie invocată prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după încheierea dezbaterilor, prin care s-a susţinut lipsa semnăturii reprezentantului legal al SC AC SRL.

Dispoziţiile art.133 alin.1 C.pr.civ. ce sancţionează cu nulitatea lipsa semnăturii de pe cererea  de chemare în judecată sunt imperative. Faptul că în privinţa semnăturii art.133 alin.2 C.pr.civ. recunoaşte în mod explicit pârâtului dreptul de a o invoca, nu are drept consecinţă înlăturarea caracterului de ordine publică, nefiind posibil ca instanţa  să soluţioneze o cerere căreia îi lipseşte un element esenţial.

Astfel, excepţia de ordine publică poate fi reiterată în condiţiile art.294 alin.1 teza II C.pr.civ.

Instanţa constată că cererea de chemare în judecată a  fost semnată de către apărătorul ales, împuternicire avocaţială nr.367039/16.12.2003 (fila 8 dosar fond Vol.I semnată de către reprezentantul legal al societăţii în condiţiile art.68 alin.3 C.pr.civ. mandatul fiind presupus dat pentru toate  actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă.

În consecinţă apreciază excepţia nulităţii cererii  pentru lipsa  semnăturii, rap. la pe disp. art.133 alin.2 C.pr.civ. ca neîntemeiată, şi în consecinţă o va înlătura.

În fapt, între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001 având ca obiect nu nr.1.319.299 acţiuni reprezentând  50,96% din capitalul social al SC H SA.

La  cererea intimatei SC AC SRL s-au încheiat 7 acte adiţionale ce au  avut ca obiect decalarea termenelor de plată a preţului; de asemenea, ulterior constatării inadvertenţelor existente între situaţia menţinerii reală a patrimoniului societăţii şi cele cuprinse în dosarul de prezentare părţile au încheiat o convenţie privind menţinerea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni convenind să renunţe la efectele pactului comisoriu stipulat în art.5.7,  ce opera ca urmare a neachitării diferenţei de preţ.

Întrucât SC AC SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin actele adiţionale, la termenul din 9.10.2003 AVAS a notificat desfiinţarea  de drept a contractului ca urmare a nerespectării obligaţiei de plată a preţului.

A rezultat că SC AC SRL, ulterior constatării neconcordanţelor existente între documentaţia avută în vedere  la încheierea contractului şi situaţia reală a patrimoniului, invocate drept motiv de nulitate a ales executarea în continuare a contractului, solicitând atât eşalonarea preţului cât şi înlăturarea  pactului comisoriu pentru neîndeplinirea  acestor obligaţii (f.154-164 dosar fond Vol.II).

Cauza de nulitate invocată, consimţământul viciat prin dol potrivit art.960 şi 961 Cod civil, nu atrage nulitatea absolută a convenţiei, ci nulitatea relativă, care nu exclude confirmarea. Aşa cum am reţinut, a rezultat fără îndoială intenţia reclamantei de a confirma actul anulabil, prin alegerea executării acestuia.

Va reţine şi incidenţa principiului „nemo audiatur propriam turpitudinem allegans” potrivit căruia nimănui nu îi este îngăduit a se prevala de propria culpă în afirmarea unui drept.

Reclamanta a susţinut în temeiul disp. art.953 Cod civil, art.960 Cod civil şi art.961 Cod civil vicierea consimţământului prin dol, ceea ce presupune inducerea în eroare a  unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic.

Rezultă că dolul ca viciu de consimţământ presupune un element obiectiv – utilizarea  de mijloace viclene pentru a induce în eroare şi un element subiectiv – intenţia.

Or, aceste elemente nu pot fi socotite întrunite câtă vreme cumpărătorului îi era recunoscut dreptul la informare prin lege art.9 0.U.G 88/1997; art.3.76; art.3.78; art.3.91; art.3.95; art.3.96 documentele de prezentare fiind destinate a asigura potenţialului cumpărător cunoaşterea principalelor date şi informaţii de natură tehnică, economică, financiară şi juridică în vederea efectuării de către acesta a propriului raport de expertiză.

Mai mult, prin contract cap.8, cumpărătorul s-a obligat şi a garantat vânzătorul că a desfăşurat propria investigaţie due diligence în vederea  obţinerii de informaţii satisfăcătoare cu privire  la activitatea societăţii.

În consecinţă, neîndeplinirea propriilor obligaţii, neexercitarea dreptului la informare recunoscut de lege, constituie argumente suficiente pentru a înlătura susţinerile  privind intenţia de a induce în eroare potenţialul cumpărător la încheierea actului, întrucât nu poate fi reţinută culpa apelantului.

Astfel cele constatate prin expertizele efectuate nu au relevanţă, întrucât, reclamanta era obligată să efectueze propria investigaţie.

A rezultat, aşa cum s-a arătat în cererea introductivă că reclamantul ulterior constatării modificărilor de esenţă operate în patrimoniul societăţii a ales executarea contractului solicitând  succesiv, amânarea termenului de plată a preţului.

Nu este lipsit de relevanţă nici faptul că acţiunea  a fost promovată de către reclamantă ulterior  acţionării în judecată de către AVAS, în vederea constatării desfiinţării de drept a contractului ca urmare a neachitării diferenţei de preţ cu consecinţa obligării la plata despăgubirilor.

Faţă de acestea apreciază în mod greşit prima instanţă a reţinut vicierea consimţământului reclamantul prin dol rap. la disp. art.953, art.960 şi art.961 Cod civil, culpa pentru încheierea unui contract în condiţii dezavantajoase, a admis apelul în temeiul art.296 C.pr.civ. a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond a respins cererea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare