Principiul precauţiei în adoptarea deciziilor privind mediul. Principiul prevenirii riscurilor ecologice şi al producerii daunelor. Garantarea dreptului de consultare în vederea luării deciziilor privind legislaţia şi normele de mediu.

Principiul precauţiei în adoptarea deciziilor privind  mediul. Principiul prevenirii riscurilor ecologice şi al producerii daunelor. Garantarea dreptului de consultare în vederea luării deciziilor privind legislaţia şi normele de mediu. Reguli de tehnică legislativă. Principii de drept material. Deosebiri.

Cu privire la disp. art.3,4,5 şi 6 Legea nr.137/1995 abrogată prin  art.105/2005 aprobată cu modificările Legii nr.265/2006, dispoziţii ce se regăsesc şi în legislaţia în vigoare.

Principiul precauţiei în luarea deciziilor şi cel al acţiunii preventive reprezintă linii directoare ce guvernează acţiunile comunitare şi politica mediului în statele membre, implicând acţiuni concertate cu scopul întâmpinării evenimentelor prejudiciabile cu scopul diminuării şi înlăturării factorilor de risc, urmărindu-se formularea unei politici unitare privind mediul.

Rezultă că aceste principii reprezintă principii de natură legislativă, nefiind susceptibile de încălcare de către persoane de drept privat.

De asemenea, dreptul recunoscut în art.5 Legea nr.137/1995, art.4 4 lit.b Legea nr.265/2006 privind educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul nu presupune, aşa cum s-a susţinut, consultarea tuturor persoanelor ce pretind a fi implicate în eliberarea acordurilor şi autorizaţiilor de mediu, ci creează cadrul necesar participării publicului  în elaborarea legislaţiei privind  mediul.

A rezultat că în eliberarea autorizaţiei de  construire dispoziţiile Legii mediului precum şi ale Legii privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor au fost respectate.

În consecinţă, apreciind legală şi temeinică sentinţa atacată, în conformitate cu disp. art.296 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.

(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială. Decizia comercială nr.157 din 26.03.2007).

Asupra apelului de faţă.

Deliberând, reţine următoarele:

Prin cererea, înregistrată sub nr.8960/16.07.2004, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanţii BALCAN STOIAN, MARINESCU CRISTIAN, MĂLDĂRESCU CĂLIN CONSTANTIN, PATEGA MILENA MIHAELA şi DOBRICĂ ARTUR, au chemat în judecată  pârâta MOBIFON SA solicitând instanţa să oblige pârâta să demoleze construcţia Releu Bază de Transmisie pentru Comunicaţii Electronice situat  în terenul lui Necula Marin, în subsidiar să autorizeze reclamanţii să demoleze construcţia  pe cheltuiala pârâtei; cu obligarea la plata  daunelor cominatorii în sumă de 100 Eu/zi întârziere.

În motivarea cererii s-a învederat că pârâta a construit pe terenul pârâtului N.M, situat  în str.Bacriului nr.3, sat Roşu, com. Chiajna, Jud.Ilfov o antenă Releu Bază de Transmisie pentru Comunicaţii Electronice, punerea în funcţiune a acesteia or prejudicia grav  sănătatea proprietăţii terenurilor învecinate întrucât radiaţiile emise se propagă într-un perimetru în care intră şi locuinţele reclamanţilor.

S-a susţinut că pentru construcţia releului pârâta nu a obţinut toate autorizaţiile impuse de lege.

Au fost invocate prevederile Legii nr.137/1995 care prin art.5 garantează persoanelor dreptul la un mediu sănătos, recunoscând  dreptul de consultare al acestora în vederea luării deciziilor privind eliberarea acordurilor şi autorizaţiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi urbanism, cu posibilitatea sesizării instanţei în vederea prevenirii procedurii unui prejudiciu; obţinerea de despăgubiri în cazul producerii unui prejudiciu.

Aceste dispoziţii nu au fost respectate reclamanţii nefiind consultaţi cu privire la  montarea antenei; de asemenea nu a fost obţinut acordul SC Electrica SA a cărei reţea de înaltă tensiune se află la 200 m de releul pârâtei.

Prin întâmpinarea formulată SC MOBIFON SA  a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3, faţă de schimbarea sediului social al pârâtei la 12.07.2004, menţionată în registrul comerţului în temeiul încheierii judecătorului delegat nr.3300/12.07.2004 prin care s-a încuviinţat cererea de înscriere de menţiuni; excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în promovarea acţiunii având ca obiect  obligaţie de a face, întemeiată pe disp. art.1075 Cod civil, întrucât între părţi nu exista un raport obligaţional contractual care să îi îndreptăţească  a acţiona în judecată pârâta, cu consecinţa respingerii ca inadmisibile a acţiunii.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, întrucât  lucrările de construire a staţiei de emisie-recepţie în sistem GSM au fost executate în temeiul autorizaţiei de construire nr.937/9.02.2004 emisă de Primăria Chiajna, conform legislaţiei privind protecţia mediului, autorizaţie emisă ca urmare a obţinerii avizelor solicitate.

S-a mai susţinut că nu s-a probat cauzarea unui prejudiciu ca efect al radiaţiilor, funcţionarea staţiei nu poluează mediul înconjurător, astfel că pretenţiile financiare nu au fost dovedite.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului Local Chiajna, în calitate de emitent al autorizaţiei de  construire.

Prin sentinţa civilă nr.6512/8.09.2004, pronunţată în dosarul nr.8960/2004 Judecătoria Sectorul 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a  cauzei în favoarea Judecătoriei Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile  art.5 C.pr.civ. rap. la 158 C.pr.civ. potrivit cărora cererea se face la instanţa de  domiciliu a pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr.9468/20.12.2004, pronunţată în dosarul nr.14095/2004 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti  - Secţia Comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că a  fost investită cu soluţionarea unei cereri în materie comercială întrucât pârâta are calitatea de comerciant, cerere cu obiect neevaluabil în bani cu incidenţa disp. art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ. rap. la 159 C.pr.civ.

S-a argumentat calificarea litigiului ca fiind  de natură comercială rap. la disp. art.890 pct.1 şi 893 C.com; art.4,5,6 prin care se instituie  prezumţia de comercialitate pentru toate actele comerciantului.

După declinare cauza a fost înregistrată sub nr.2758/2005 (18427/3/2005) pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Prin cererea înregistrată la 20.11.2005, pârâta SC M SA a renunţat la cererea de chemare în garanţie a pârâtei Primăria Chiajna.

Prin sentinţa comercială nr.9674/7.11.2006, pronunţată în dosarul nr.18427/3/2005, Tribunalul Bucureşti a anulat  cererea formulată de BALCAN STOIAN; a respins excepţia  calităţii procesuale active a reclamanţilor ca neîntemeiată; a respins cererea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere  încheierea de la 9.05.2006, prin care s-a consemnat neîndeplinirea cerinţelor art.161 Cod pr.civ., cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat T.N. ce nu a probat calitatea de reprezentat iar reclamantul B.S citat cu menţiunea de a semna cererea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

A fost înlăturată excepţia privind lipsa calităţii procesuale active, neavând relevanţă inexistenţa raportului obligaţional contractual, ci existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel ce se pretinde titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că din probatoriul  administrat nu a rezultat construirea releului pe un teren învecinat terenurilor reclamanţilor; faptul că pentru eliberarea autorizaţiilor de construire nr.937/9.02.2004 au fost obţinute avizele de mediu înregistrate de legislaţia  în vigoare.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Balcan Stoian, Măldărescu Călin Constantin, Patega Milena Mihaela şi Dobrică Artur.Au fost invocate disp. art.304 alin.7 C.pr.civ. în considerentele hotărârii nefiind expuse temeiurile  anulării cererii reclamantului B.S; în temeiul art.304 pct.9 s-a susţinut că în mod eronat instanţa a reţinut incidenţa art.1169 Cod civil, apreciind ca nedovedit faptul că releul construit se află în imediata  lor la vecinătate; că este cea de a doua  antenă staţie de emisie-recepţie într-un perimetru de 100 m, nivelul radiaţiilor electromagnetice neionizate dublându-se.

A fost invocat principiul precauţiei în luarea deciziei  prevăzut de art.3,5,6 din Legea protecţiei mediului prin aplicarea căruia se urmăreşte prevenirea sau limitarea posibilelor consecinţe negative cauzate de un fenomen produs sau procedeu înainte ca expunerea să aducă atingere sănătăţii, atunci când prin evaluări ştiinţifice obiective s-au identificat efecte potenţial negative periculoase fără ca riscul să poată fi determinat cu suficientă certitudine.

Prin încheierea de la 5.03.2007, în temeiul art.84 C.pr.civ. rap. la 282 C.pr.civ. instanţa a  calificat cererea  ca fiind apel.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază apelul nefondat pentru următoarele  considerente:

Cu privire la motivele de apel formulate de B.S, reţine că în considerente instanţa a făcut trimitere la cele cuprinse în încheierea de şedinţă de la 9.05.2006 prin care s-a dispus anularea cererii ca nesemnată, în condiţiile art.161 C.pr.civ., reţinându-se că reprezentantul  părţii nu a probat calitatea sa şi nu a complinit lipsa semnăturii mandnatului pe împuternicirea avocaţială şi a contractului de asistenţă judiciară la termenul  acordat, iar reclamantul, legal citat  cu menţiunea de a  semna cererea nu s-a prezentat în instanţă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, reţine că din probatoriul administrat a rezultat emiterea autorizaţiei de construire nr.937/9.02.2004 de către Primăria Chiajana, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, ca urmare a prezentării de către pârât a certificatelor de urbanism; a avizului sanitar nr.134/23.02.2004; avizul Agenţiei de Protecţie a Mediului Ilfov nr.876/23.02.2004; avizul Autorităţii Aeronautice Civile Române nr.2239/17.02.2004 emis de Electrica Muntenia Sud SA Sucursala Ilfov; certificat de furnizor de reţele şi servicii de comunicaţii electrice nr.782/24.12.2002 emis de ANRC contractul de închiriere, extras carte funciară, certificat tip ANRC.

A fost depus de asemenea studiul de impact ce concluzionează în sensul că staţiile de bază pentru telefonie mobilă nu prezintă nici un risc privind protecţia împotriva radiaţiilor, la o distanţă de 10 m de antenă, intensitatea  radiaţiilor fiind foarte scăzută.

În mod corect prima instanţă, a reţinut că nefiind probată amplasarea în raza de 50 - 100 m potrivit celor susţinute în cererea  introductivă, 5-50 m în concluziile scrise, proprietăţile reclamanţilor nefigurând în planul de amplasament depus la dosarul cauzei.

În apel s-a afirmat ca relevantă pentru admiterea cererii situarea releului în "imediata apropiere" a proprietăţilor fără să se precizeze şi probeze  distanţele la care terenurile reclamanţilor se află amplasate.

Cu privire la disp. art.3,4,5 şi 6 Legea nr.137/1995 abrogată prin  art.105/2005 aprobată cu modificările Legii nr.265/2006, dispoziţii ce se regăsesc şi în legislaţia în vigoare.

Principiul precauţiei în luarea deciziilor şi cel al acţiunii preventive reprezintă linii directoare ce guvernează acţiunile comunitare şi politica mediului în statele membre, implicând acţiuni concertate cu scopul întâmpinării evenimentelor prejudiciabile cu scopul diminuării şi înlăturării factorilor de risc, urmărindu-se formularea unei politici unitare privind mediul.

Rezultă că aceste principii reprezintă principii de natură legislativă, nefiind susceptibile de încălcare de către persoane de drept privat.

De asemenea, dreptul recunoscut în art.5 Legea nr.137/1995, art.4 4 lit.b Legea nr.265/2006 privind educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul nu presupune, aşa cu, s-a susţinut consultarea tuturor persoanelor ce pretind a fi implicate în eliberarea acordurilor şi autorizaţiilor de mediu, ci creează cadrul necesar participării publicului în elaborarea legislaţiei privind  mediul.

A rezultat că în eliberarea autorizaţiei de  construire dispoziţiile Legii mediului precum şi ale Legii privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor au fost respectate.

În consecinţă, apreciind legală şi temeinică sentinţa atacată, în conformitate cu disp. art.296 C.pr.civ. a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare