Incuviintarea executarii silite

Decizie 1608 din 13.10.2009


Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCEDURĂ CIVILĂ

1. Incuviintarea executării silite.

Caracterul lichid al creanţei trebuie să rezulte din însuşi titlul executoriu Împrejurarea că se poate determina cuantumul creanţei, nu poate fi reţinută drept temei pentru caracterul lichid,  cand in contract s-a stipulat că debitorului trebuie să îi fie prezentate calculele creditoarei.

DOSAR NR. 11961/3/2009

DECIZIA CIVILĂ NR. 1608

Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 13.10.2009

Tribunalul constituit din :

PREŞEDINTE: Lazăr Florica

JUDECĂTOR: Spătaru Adriana

JUDECĂTOR: Rîşnoveanu Gabriela

GREFIER: Micu Maria Manuela

Pe rol soluţionarea recursului civil declarat de către recurentul Cabinet de Avocat B.I. împotriva încheierii de şedinţă din data de 14.05.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului l Bucureşti, în contradictoriu cu intimata C. SA, având ca obiect încuviinţare executare silită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 06.10.2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care este parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 08.05.2009, petentul B.C, la solicitarea creditorului Cabinet de Avocat, a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în contractele de asistenţă juridică nr. 127/30.01.2008 şi nr. 130/09.12.2008, emise de creditor, în contradictoriu cu debitoarea C. S.A..

Prin încheierea pronunţată la 14.05.2009, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a respins cererea, reţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 379 C.pr.civilă, având în vedere că nu este întrunită cerinţa caracterului lichid al creanţei.

Astfel, prima instanţă a apreciat că suma de 78357,36 lei, ce reprezintă creanţa pretinsă de creditor, nu rezultă din contractele de asistenţă juridică, factura şi anexa la contracte fiind emise unilateral de creditor şi neînsuşite de către debitoare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, creditorul Cabinet Individual, solicitând modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii.

În motivarea căii de atac, recurentul susţine că raţionamentul instanţei de fond este nelegal, faţă de dispoziţiile art. 379 alin. 4 C.pr.civilă, recurentul făcând trimitere la art. 2 din cele două contracte de asistenţă juridică.

De asemenea, susţine că suma de 78.354,36 lei este lichidă, fiind determinată prin actele de creanţă şi prin anexa întocmită pentru luna martie 2009, act neautentic, dar opozabil debitoarei în baza stipulaţiilor conţinute în actele de creanţă.

În drept, recurentul invocă art. 3041, art. 304 pct. 7 şi 8 C.pr.civilă.

Intimata, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civilă, invocate de recurent, dar şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 C.pr.civilă, Tribunalul constată că încheierea supusă căii de atac este legală şi temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.

Astfel, Tribunalul reţine că prima instanţă a pronunţat o soluţie cu aplicarea şi interpretarea corectă a art. 379 C.pr.civilă, reţinând că pretinsa creanţă nu îndeplineşte cerinţa lichidităţii, reţinând, în acest sens, că suma pretinsă de creditor nu a fost însuşită de către debitare.

Din analiza contractelor de asistenţă juridică a căror executare silită se solicită, rezultă că recurentul creditor şi intimata debitoare au stabilit obligaţia de plată a unei sume de 250 euro/oră facturată plus TVA, pentru serviciile prestate de către Cabinetul de avocat intimatei, dar nu mai mult decât suma pe care aceasta din urmă o plăteşte lunar la bugetul de  stat în temeiul art. 7 lit. a din Legea nr. 448/2006.

Recurentul creditor a întocmit o anexă pentru luna martie 2009 la contractele de asistenţă juridică, n cuprinsul căreia a efectuat un calcul pentru sumele pretinse ca şi contravaloare a orelor lucrate, stabilind în cuprinsul acestei anexe că a lucrat în folosul clientului 62 de ore, a câte 250 euro ora.

În raport de clauzele contractuale şi de această anexă, recurentul susţine că suma pe care o pretinde are un caracter lichid, pentru că este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă, fiind opozabilă debitoarei în baza stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă.

O atare apărare însă nu poate fi reţinută, având în vedere că intimata debitoare nu şi-a însuşit această anexă, aşa cum corect a reţinut judecătorul fondului, din conţinutul art. 2 al contractelor de asistenţă juridică rezultând că anexa la contract , întocmită d e Cabinetul de Avocat, trebuie să fie prezentată lunar clientei C. S:A.

În speţă, această anexă a fost unilateral întocmită de către recurent, astfel că, nu se poate susţine că respectiva creanţă îi este opozabilă intimatei în temeiul clauzelor contractuale, astfel că, pretinsa creanţă ar avea un caracter lichid.

Constatând că nu este incident în cauză niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civilă, în temeiul art. 12 alin. 1 teza a II-a C.pr.civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.