Plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului. Calitate procesuală. Agenţia Naţională de Integritate

1. Plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului. Calitate procesuală. Agenţia Naţională de Integritate

Cod procedură penală, art.2781

Legea nr. 144/2007

Curtea Constituţională, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010

Potrivit art.2781 C.p.p., plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului poate fi făcută de o persoană al cărui interes legitim a fost vătămat, or Agenţia Naţională de Integritate nu poate avea această calitate faţă de atribuţiile acesteia stabilite prin Legea 144/2007 şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Capitolului I "Dispoziţii generale" (art.1-9), ale art.11 lit.e), f) si g), ale art.12 alin.(2), ale art.13, ale art.14 lit.c), d), e) si f), ale art.17, ale art.38 alin.(2) lit.f), g) si h), ale art.42 alin.(2), (3) si (4), ale Capitolului VI - "Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilităţilor" (art.45-50) si ale art.57 din Legea nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, publicata în Monitorul Oficial nr. 294/2010.

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA I PENALĂ, DECIZIA NR. 1188/R DIN 24.08.2010)

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr.946/15.07.2010 pronunţată în dosarul penal nr.7461/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a c.p.p. s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu intimatul P.S. împotriva Rezoluţiei nr. 4244/P/2009 din 08.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 şi a Rezoluţiei nr.521/II2/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.pen., a fost obligată petenta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată petenta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 4244/P/2009 din 08.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 şi a rezoluţiei nr. 521/II2/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5.

În motivarea plângerii s-a arătat că soluţia atacată este nelegală şi netemeinică, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii constând în completarea declaraţiei de interese de către intimatul P.S. cu date necorespunzătoare adevărului.

Astfel, prin rezoluţia nr.4244/P/2009 din 08.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti în baza arta 10 lit. d C.p.p rap. la art.228 al.6 C.p.p. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.S. sub aspectul săvârşirii infr. prev.de art. de arta 292 Cod penal în sensul art. 51 alin. 1 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea ANI.

Împotriva acestei soluţii petenta a formulat în baza art. 278 c.p.p. plângere la Primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5, iar prin rezoluţia nr.521/ II 2/2010 din 16 04 2010 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanţa fondului a mai reţinut că la data de 04.05.2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti sesizarea formulată de Agenţia Naţională de Integritate privind săvârşirea infracţiunii de fals in declaraţii, faptă prev. şi ped. de art. 292 Cod penal în sensul art. 51 alin. 1 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea ANI ("fapta uneia dintre persoanele prevăzute de lege care cu intenţie depun o declaraţie de interese care nu corespunde adevărului constituie infracţiunea de fals in declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului Penal”) de către numitul P.S., consilier general la Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

La data de 18.12.2008 ANI a declanşat din oficiu procedura de control în urma nedepunerii în termenul prevăzut de lege a declaraţiilor de avere şi de interese de către numitul P.S., consilier general la Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Cu ocazia verificărilor s-a constatat că sus-numitul nu a consemnat în declaraţia de interese pentru anul fiscal 2007 depusă la data de 29.08.2008 unele calităţi pe care le deţinea în diferite societăţi comerciale şi anume: asociat şi administrator la SC P.G. CO SRL, asociat la SC E. SRL şi asociat la SC P.O.L. SRL.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că intimatul P.S. a avut calitatea de consilier general la Consiliul General al Municipiului Bucureşti în perioada 2004-2008, 2008-prezent, aşa cum reiese din adresa Direcţiei Asistenţă Tehnică şi Juridică a C.G.M.B. nr.837710 din data de 15.06.2009. În copia conform cu originalul a declaraţiei de interese a numitului P.S. figurează ca dată a depunerii, 29.08.2008 fiind completată doar calitatea de “membru CA” la CN A.C.. În adresa de furnizare de informaţii a Oficiului Registrului Comerţului nr. A/624/LI./2008 din 19.02.2009 către ANI se consemnează faptul că P.S. are:

- calitatea de asociat cu 10% şi administrator cu puteri depline PRP.G. CO SRL din 1995 şi până în 05.05.2008.

- calitatea de asociat cu 20% la SC E. SRL de la 11.02.2003 până la 11.06.2008;

- calitatea de asociat la SC P.O.L: SRL cu 30 la suta de la 06.08.2003 până la 08.07.2008.

Cu privire la aceste aspecte, în declaraţia dată intimatul a arătat că în ceea ce priveşte SC P.O.L. SRL la data depunerii declaraţiei de interese nu mai deţinea calitatea de asociat la respectiva firmă, ieşind din societate prin cesiunea părţilor sociale la data de 30.06.2008. Acesta a mai arătat  că nu a avut intenţia de a ascunde această calitate, depunând în susţinerea afirmaţiei copia declaraţiei sale de  interese depusă la dosarul de candidat la alegerile locale la CGMB din data de 14.04.2008 verificată de BEC şi ANI.

Referitor la SC P.G. CO SRL, P.S. a declarat că societatea a fost înfiinţată în 1995 şi datorită faptului că la modificarea legislaţiei nu  mărise capitalul social de la 1 200 000 Rol la 2 000 000 Rol şi întrucât sancţiunea pentru aceasta era radierea din oficiu, a fost convins că societatea a fost radiată.

Cu privire la SC E. SRL, P.S. a declarat că a omis sa o menţioneze in declaraţia de interese deoarece nu avea cunoştinţă despre faptul ca firma mai este încă activă, că nedeclararea aspectelor sesizate de ANI nu a rezultat din intenţia sa de a ascunde realitatea şi nu i-a produs vreun avantaj.

Având în vedere cele expuse mai sus, în mod corect a apreciat procurorul că  se poate retine intenţia numitului P.S., condiţie esenţială a laturii subiectiva a infracţiunii reclamate. De asemenea, declararea necorespunzătoare a adevărului în acest caz nu a fost de natură să producă consecinţe juridice faţă de sine sau pentru altul întrucât aspectele nedeclarate de susnumit nu îl pun pe acesta în nici unul dintre cazurile de incompatibilitate.

Potrivit disp. art. 278 ind. 1 c.p.p. „După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.”

Faţă de conţinutul dispoziţiei legale enunţate a rezultat că plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului poate fi făcută de o persoană al cărui interes legitim a fost vătămat, or în cauză petenta Agenţia Naţională de Integritate nu are această calitate faţă de atribuţiile acesteia stabilite prin Legea 144/2007 şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Capitolului I "Dispoziţii generale" (art.1-9), ale art.11 lit.e), f) si g), ale art.12 alin.(2), ale art.13, ale art.14 lit.c), d), e) si f), ale art.17, ale art.38 alin.(2) lit.f), g) si h), ale art.42 alin.(2), (3) si (4), ale Capitolului VI - "Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilităţilor" (art.45-50) si ale art.57 din Legea nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, publicata în Monitorul Oficial nr. 294/2010.

Faţă de cele expuse mai sus, apreciind că petenta Agenţia Naţională de Integritate nu are calitatea de persoană ale cărei interese ar putea fi vătămate, nemaiavând atribuţii de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, urmează ca în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a c.p.p. să respingă plângerea formulată  împotriva Rezoluţiei nr. 4244/P/2009 din 08.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 şi a Rezoluţiei nr. 521/II2/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea recursului, petenta arată că procedura de verificare a intimatului s-a făcut anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale, astfel că nu produc nici un efect în cauza supusă judecăţii potrivit art.147 din Constituţie.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art.385/6 al.3 C.pr.pen., Tribunalul reţine următoarele următoarele:

Ca şi instanţa de fond, tribunalul reţine că plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului poate fi făcută de o persoană al cărei interes legitim a fost vătămat.

Prin decizia nr.415/2010 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.14 lit.c), d), e) si f) si ale Capitolului VI - *Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilităţilor* (art.45-50) din Legea nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, şi s-a constatat ca acestea sunt neconstituţionale.

S-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Capitolului I *Dispoziţii generale* (art.1-9) din Legea nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, şi s-a constatat că acestea sunt neconstituţionale in măsura in care prevăd competenta Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua si întocmi acte de cercetare si de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilităţilor.

S-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.11 lit.e), f) si g), art.12 alin.(2) si ale art.42 alin.(2), (3) si (4) din Legea nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, şi s-a constatat ca acestea sunt neconstituţionale in măsura in care prevăd transmiterea declaraţiilor de avere si de interese Agenţiei Naţionale de Integritate si publicarea lor pe pagina de internet a acesteia si a instituţiei.

În raport de această decizie este evident că petenta Agenţia Naţională de Integritate nu mai are îndreptăţirea de a se adresa instanţei de judecată în temeiul art.2781 C.pr.pen., întrucât nu are calitatea nici de persoană vătămată nici de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.

Potrivit art.145 alin.1, 4 din Constituţie „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”

Tribunalul consideră că aceste dispoziţii sunt pe deplin aplicabile şi în cauza de faţă.

Cum legitimitatea petentei de a se adresa instanţei ţine de dreptul procesual, este evident că după publicarea deciziei Curţii Constituţionale, vechea reglementare şi-a încetat aplicabilitatea, petenta pierzându-şi calitatea de persoană vătămată sau persoană ale cărei drepturi legitime au fost încălcate.

A permite petentei să acţioneze în continuare în temeiul unor dispoziţii declarate neconstituţionale, înseamnă a aplica dispoziţii procesuale abrogate într-un proces nefinalizat, ceea ce este inadmisibil, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile care recunoşteau legitimitatea procesuală a petentei nu mai pot fi supuse controlului de constituţionalitate.

Prin urmare, tribunalul apreciază soluţia instanţei de fond ca legală şi temeinică, mai ales în contextul în care plângerea a fost depusă de petentă la 12 zile după declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor legale ce îi recunoşteau legitimitatea procesuală.

Drept urmare, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge ca nefondat recursul petentului constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Totodată, în baza art.192 alin.2 C.pr.pen., tribunalul va obliga recurenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat şi a sumei de 2616.40 lei către intimatul P.S., reprezentând  cheltuieli judiciare făcute de acesta.

Domenii speta

Spete similare