Înşelăciunea n convenţii. Conţinut constitutiv. Latură subiectivă. Folosirea unui bilet la ordin fără a exista disponibil în cont

Decizie 1330/R din 21.09.2010


3. Înşelăciunea n convenţii. Conţinut constitutiv. Latură subiectivă. Folosirea unui bilet la ordin fără a exista disponibil în cont

Cod penal, art.215 alin. 1, 2, 3, 5

Nu orice act de folosire a unui bilet la ordin, neexistând disponibil în cont, poate să echivaleze cu lipsa unui element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, ci trebuie stabilit în ce măsură a existat o inducere în eroare intenţionată cu prilejul emiterii biletelor la ordin neacoperite de disponibil în cont, de către intimată, prin efectuarea de activităţi ca: obţinerea unor extrase de cont referitoare la fluctuaţia disponibilului bănesc în contul debitoarei, pentru a se verifica în ce măsură intimata, la data emiterii biletelor la ordin, a putut aprecia cu bună credinţă că va exista disponibil de plată, verificări cu privire la celelalte raporturi comerciale anterioare dintre părţi (şi perioada acestora), cu privire la care preţul a fost achitat şi modalitatea de plată, precum şi cu privire la emiterea de către intimată a unor ordine de plată fără acoperire în disponibil bănesc în cont şi către alte societăţi în aceeaşi perioadă.

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA I PENALĂ, DECIZIA NR. 1330/R DIN 21.09.2010, DEFINITIVĂ)

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 1131/28.05.2010, pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul penal nr. 13/4/2010, s-a admis plângerea formulată de petenta SC M.G. SRL.

S-au desfiinţat rezoluţiile nr. 9704/P/2009 din 18.11.2009 şi nr. 179/II – 2/2009 din 05.11.2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti.

S-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti în vederea completării cercetărilor cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 Cp de către intimata M.R..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată petenta SC M.G. SRL a atacat rezoluţiile nr. 0704/P/2009 din 18.11.2009 şi nr. 179/II – 2/2009 din 05.11.2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti prin care s-a dispus, respectiv s-a confirmat neînceperea urmăririi cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 1 – 4 Cp de către intimata M.R., constând în aceea că intimata, în cadrul relaţiilor comerciale dintre petentă şi SC M.P.F. SRL (reprezentată de intimată), a emis bilete la ordin fără a asigura disponibil în cont.

Procurorul şi-a motivat soluţia de netrimitere în judecată pe faptul că nu a existat o inducere în eroare a petentei de către intimată în momentul emiterii biletului la ordin, nu a existat o intenţie în acest sens a intimatei, iar neplata preţului mărfurilor achiziţionate şi lipsa disponibilului care ar fi trebuit să acopere biletele la ordin emise generează un litigiu civil.

Instanţa fondului a observat că, deşi, fără îndoială, există şi o componentă civilă a litigiului dintre societatea petentei şi societatea pe care o reprezentase intimata, litigiul civil nu exclude, de plano, existenţa unei infracţiuni atunci când elementele de fapt se înscriu în conţinutul constitutiv al respectivei infracţiuni.

În cazul înşelăciunii, este necesară probarea unei induceri în eroare săvârşită cu intenţie, în scopul obţinerii unui folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă.

În speţă, ceea ce este de analizat este în ce măsură a existat o inducere în eroare intenţionată cu prilejul emiterii biletelor la ordin neacoperite de disponibil în cont, de către intimată.

S-a constatat că cercetările au fost sumare şi nu s-au administrat probe suficiente a contura o soluţie care să reflecte adevărul fără a lăsa loc dubiilor, fie în sensul vinovăţiei, fie în sensul nevinovăţiei.

Prin urmare, în baza art. 278 al. 8 lit. b Cpp a fost admisă plângerea şi a fost trimisă cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti în vederea completării cercetărilor, apreciindu-se a fi utile următoarele acte procedural:

- obţinerea unor extrase de cont referitoare la fluctuaţia disponibilului bănesc în contul SC M.P.F. SRL (pentru a se verifica în ce măsură intimata, la data emiterii biletelor la ordin, a putut aprecia cu bună credinţă că va exista disponibil de plată);

- audierea intimatei cu privire la explicaţia pe care o dă referitor la lipsa disponibilului bănesc în cont şi la afirmaţia petentei în sensul că ordinul de plată girat al SC D.B. a fost  de asemenea refuzat la plată pentru lipsă parţială de disponibil;

- verificări cu privire la celelalte raporturi comerciale anterioare dintre părţi (şi perioada acestora), cu privire la care preţul a fost achitat şi modalitatea de plată;

- audierea reprezentantului petentei legat de întocmirea unora din ordinele de plată de către o altă angajată a SC M.P.F. SRL (aşa cum pretinde intimata);

- verificări cu privire la emiterea de către intimată a unor ordine de plată fără acoperire în disponibil bănesc în cont şi către alte societăţi în aceeaşi perioadă (societăţi indicate de către reprezentantul petentei în sesizările sale);

- audierea ca martor a numitei C.A., angajată a SC M.P.F. SRL, indicată de intimată ca persoană care a emis ordinele de plată şi a lui Aksut Erhan, fostul asociat unic al societăţii, referitor la neplata mărfurilor achiziţionate şi la circumstanţele cesionării societăţii către actualii asociaţi (cesiune petrecută în perioada scadenţei ordinelor de plată).

Aceste probe pot contura fie vinovăţia (spre pildă un rulaj zero în contul SC M.P.F. SRL şi o lipsă totală constantă de disponibil în cont anterior emiterii biletelor la ordin şi apoi ulterior, e greu de presupus că nu ar fi fost cunoscută de intimată, ceea ce ar înlătura neştiinţa şi lipsa intenţiei), fie nevinovăţia (ce poate rezulta şi din faptul că lipsa disponibilului e posibil să fi fost ulterioară cesiunii societăţii către alte persoane sau din rulajul contului coroborat cu modul în care s-au desfăşurat raporturile anterioare şi plăţile între cele două societăţi, până la biletele la ordin în discuţie, etc.).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta M.R. fără a motiva în scris sau oral calea de atac.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art.385/6 al.3 Cod pr.pen., Tribunalul constată următoarele:

Reevaluând întreg materialul probator existent la dosarul cauzei Tribunalul va constata că soluţia pronunţată de instanţa fondului este corectă.

În esenţă, procurorul de caz s-a rezumat la a pronunţa o soluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art.215 al.1 – 4 Cod penal, în ceea ce o priveşte pe numita M.R. conchizând că faptei i-ar lipsi latura subiectivă întrucât aceasta, în calitate de reprezentant legal al SC M.P.F. SRL nu a acţionat cu intenţia de a înşela societatea beneficiară SC M.G. SRL în momentul în care a folosit bilete la ordin scadente fără existenţa unui disponibil bancar.

În opinia, instanţei de control judiciar, în mod corect judecătorul fondului a stabilit că pentru a lămuri latura subiectivă a cauzei este necesară întocmirea unor acte suplimentară de urmărire penală întrucât nu orice act de folosire a unui bilet la ordin, neexistând disponibil, poate să echivaleze cu lipsa unui element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune.

Din această perspectivă toate actele procedurale indicate de judecătorul fondului se impun a fi realizate în vederea completării cercetărilor şi pronunţarea unei soluţii legale.

Ca o notă, se va observa că recurenta nu prezintă nici un motiv de recurs în scris şi nici nu înţelege să-şi susţină oral calea de atac formulată iar parchetul, însuşindu-şi soluţia instanţei de fond, diferită de cea a procurorului de caz nu înţelege să o atace cu recurs.

Drept urmare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.pen. Tribunalul va respinge ca nefondat recursul petentei constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.pen., va obliga recurenta-petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.