Societate agricolă; microîntreprindere în sensul art.1 din o.g. nr.24/2001. condiţii. erori de inregistrare fiscală. corectare.

SOCIETATE AGRICOLĂ; MICROÎNTREPRINDERE ÎN

SENSUL ART.1 DIN O.G. NR.24/2001. CONDIŢII. ERORI DE

INREGISTRARE FISCALĂ. CORECTARE.

Art. 3 şi 4 din Legea nr.133/1999

 Art.1 din O.G. nr.24/2001

 Art.5 din Legea nr.36/1991

Art.26 din Legea nr.82/1991

Societatea agricolă, deşi nu este comerciant, se poate

încadra în categoria microîntreprinderilor, aşa cum este dată

definiţia de dispoziţiile art.3 din Legea nr.133/1999 şi art.1

din O.G. nr.24/2001, în măsura în care se dovedeşte

îndeplinirea cerinţelor expres menţionate în aceste dispoziţii

legale.

Potrivit art.26 pct.12 din Legea contabilităţii, eventualele

erori constatate în situaţiile financiare pot fi corectate, corectură ce

se regăseşte  în evidenţele fiscale din anul în care s-au făcut

rectificările.

(Decizia nr.678/R-C din 13 octombrie 2006)

Prin acţiunea înregistrată, Societatea Agricolă „D” a solicitat

în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeş anularea deciziei nr.29 emisă de

pârâtă la 19 mai 2005 şi anularea deciziei de impunere

nr.141/56/11.03.2005, motivat de faptul că, reclamanta intră sub

incidenţa O.G. nr.24/2001, iar obligaţiile fiscale suplimentare reţinute în

sarcina sa sunt nejustificate, câtă vreme a avut loc rectificarea bilanţului

contabil.

Prin sentinţa nr.118/CF/2006, Tribunalul Argeş a respins

contestaţia, reţinând că refacerea bilanţului şi înregistrarea unor pierderi

nejustificate cu documente nu lipseşte de suport obligarea la impozit pe

profit, cheltuială fiscală calculată în baza prevederilor O.G. nr.70/1994 şi

nu a celor din O.G. nr.24/2001, întrucât societatea agricolă nu este

comerciant.

Recursul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Piteşti

prin decizia nr.678/R-C/2006, şi a fost modificată sentinţa în sensul

admiterii în parte a acţiunii, şi anulării tot astfel a deciziei criticate şi, ca o

consecinţă, admiterii contestaţiei.

A fost anulată în parte decizia de impunere, înlăturând

obligaţia recurentei la plata sumei de 483.297.483 lei, reprezentând

impozit pe profit, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente acestei

sarcini bugetare.

Pentru a hotărî astfel instanţa de control  judiciar a reţinut că

art.3 din Legea nr.133/1999 condiţiona calitatea de microîntreprindere

de aceea a existenţei unei persoane juridice, care desfăşoară activităţi

economice, este autonomă patrimonial şi este autorizată să facă acte şi

fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri

materiale, prin prestări de servicii sau prin vânzarea acestora în condiţii

de concurenţă.

Statuând asupra sferei agenţilor economici la care se referă

O.G. nr.24/2001, privind calculul impozitului pe profit al

microîntreprinderilor, a reţinut că pot avea această calitate acele persoane

juridice care sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii

şi/sau desfăşoară activităţi de comerţ şi îndeplinesc şi alte cerinţe (art.1).

Aceste alte cerinţe se referă la existenţa unui capital privat, la un număr

între 1 şi 9 salariaţi, la producerea de bunuri materiale şi prestarea de

servicii, fie că acestea sunt sau nu activităţi de comerţ, din care însă se

obţine un profit de până în 100.000 Euro.

Societatea agricolă nu este comerciant faţă de disp.art.5 din

Legea nr.36/1991, însă desfăşoare activităţi de natura celor la care se

referă O.G. nr.24/2001.

Nu există, aşadar, nici un impediment ca aceste persoane

juridice să nu poată primi calificarea de microîntreprindere, în măsura în

care îndeplinesc şi celelalte cerinţe, şi să beneficieze de calculul

impozitului specific acestei categorii de agenţi economici.

În recurs s-au depus dovezi cu privire la îndeplinirea

numărului scriptic de angajaţi, structurii capitalului social şi cifrei de

afaceri, documente ce au fost eliberate de instituţiile expres menţionate în

art.4 din Legea nr.133/1991 şi art.1 din O.G. nr.24/2001,

concluzionându-se faţă de toate aceste aspecte că reclamanta este

îndreptăţită la un calcul al impozitului pe profit în conformitate cu acest

din urmă act normativ.

În ceea ce priveşte erorile constatate în situaţiile financiare, în

condiţiile art.26 pct.12 din Legea contabilităţii, acestea pot fi corectate în

anul în care se constată.

Nu există aşadar nici un impediment pentru care să nu fie

avută în vedere corectarea ce s-a făcut în anul 2005, referitor la greşita

înregistrare în contabilitatea anului 2002 a unui profit impozabil de

1.334.589.000 lei, când societatea agricolă a avut, în realitate, pierderi.

Aceste înregistrări au fost stornate, iar rectificare apare ca fiind legală, aşa

cum de altfel a calificat-o şi expertul, reţinând că ea se bazează pe

documente justificative şi nu există nici un motiv pentru care organele

fiscale să nu o aibă în vedere.

Domenii speta

Spete similare