Delict civil săvârşit de un comerciant. natura juridică a litigiului. competenţă materială

Decizie 651/R-C din 06.10.2006


DELICT CIVIL SĂVÂRŞIT DE UN COMERCIANT. NATURA

JURIDICĂ A LITIGIULUI. COMPETENŢĂ MATERIALĂ.

Art.998, 999 Cod civil

Art.4, 56 Cod comercial

 Litigiul prin care o persoană fizică solicită obligarea

unei persoane juridice la plata unor daune pentru lipsirea sa de

folosinţa unor imobile, are natură comercială şi este de competenţa

instanţei specializate.

 

(Decizia nr.651/R-C din 6 octombrie

2006)

Prin acţiunea formulată reclamanţii P.B.N., P.A., P.R., M.V. şi

P.I.D. au solicitat obligarea pârâtei S.C. „S” S.A. la plata sumei de

100.100 lei, reprezentând lipsa de folosinţă pe ultimii trei ani a imobilelor

teren şi construcţie, imobile asupra cărora au pretins un drept de

proprietate.

Tribunalul Comercial Argeş a pus din oficiu în discuţie

excepţia necompetenţei materiale şi prin sentinţa nr.414/C/2006 a

dispus declinarea în favoarea instanţei de drept comun, reţinând că

litigiul are natură civilă, el rezultând din neexecutarea unei hotărâri

judecătoreşti de revendicare, astfel încât este nerelevant faptul că, în

prezent, pârâta desfăşoară în continuare activităţi comerciale în imobilul

în litigiu.

Recursul formulat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri a

fost admis de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.651/R-C/2006,

reţinându-se natura comercială a cauzei.

Astfel, s-a arătat că  obiectul litigiului este reprezentat de

delictul pârâtei de a împiedica pe reclamanţi să folosească bunurile a

căror proprietate au dobândit-o printr-o hotărâre judecătorească. Acest

delict este săvârşit de un comerciant, în legătură cu activitatea acestuia

desfăşurată în spaţiul în litigiu, şi de aceea se încadrează în disp.art.4 din

Codul comercial.

Acestui argument de text i se adaugă şi cel din art.56 din

acelaşi act normativ şi apare ca lipsit de relevanţă faptul că reclamanţii au

redobândit proprietatea imobilelor printr-o hotărâre civilă, fapt care, prin

el însuşi, nu este de natură să schimbe caracterizarea litigiului, cu atât mai

mult cu cât pârâta deţine şi foloseşte în continuare, pentru activitatea sa

comercială, bunurile ce constituie elemente ale fondului de comerţ.