Reziliere contract. Renuntare la dreptul dedus judecatii în faza recursului. Admisibilitate în recursul partii adverse.

SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIA: Drept procesual civil.

OBIECT: Reziliere contract.

Renuntare la dreptul dedus judecatii în faza recursului.

Admisibilitate în recursul partii adverse.

Temei de drept: art.316, art. 247 Cod procedura civila,

Sursa primara : (Decizia civila nr.1272din 15 noiembrie 2007)

(dosar 2114/111/2007)

 Prin sentinta civila nr. 5359/2005 pronuntata de Judecatoria Oradea în dos.nr.2577/2004 s-a admis actiunea formulata de reclamantii C.N.A. si C.C.C. în contradictoriu cu pârâta B.V.M. si s-a dispus rezolutiunea conventiei încheiate între parti la data de 10.07.2001 si autentificata sun nr. 1120/10.07.01. de catre BNP V.C. cu privire la imobilul situat în Oradea. De asemenea a fost obligata pârâta la plata sumei de 174.000 lei cheltuieli de judecata în favoarea reclamantilor.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Judecatoria Oradea a retinut ca între parti s-a încheiat la data de 10.07.2001. actul intitulat  "conventie" prin care pârâta se obliga sa faca demersuri pentru cumpararea de la statul român a imobilului situat în Oradea si apoi sa-l înstraineze reclamantilor cel mai târziu pâna la data de 15.09.2001. contra sumei de 32.500 DM, iar reclamantii se obligau sa cumpere imobilul de la pârâta, în conditiile stabilite prin conventie. Întrucât pârâta nu si-a îndeplinit obligatiile asumate prin conventie, instanta de fond la solicitarea reclamantilor vazând si disp. art. 969 al.2. c.civ. conform carora conventiile se pot revoca prin consimtamântul mutual sau din cauze autorizate de lege, a dispus rezolutiunea conventiei încheiate între parti.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, apelantii C.N. si C.C.C.au formulat apel solicitând în principal casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata la instanta de fond pentru motive de nelegala citare a pârâtei, iar în subsidiar solicita modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii formulate pentru lipsa de interes al reclamantilor.

Prin decizia civila nr.535/A din 1 iunie 2007, Tribunalul Bihor a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii C.N. si C.C. în contradictoriu cu intimata B.V. împotriva sentintei civile nr.5359 din 13.10.2004. pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a schimbat-o în tot în sensul ca a respins actiunea formulata de reclamantii C.N. si C.C. împotriva pârâtei B.V., fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca,prin apelul formulat, apelantii au invocat nelegala citare a partii adverse, respectiv a intimatei în fata instantei de fond, solicitând desfiintarea sentintei atacate.

S-a retinut ca, procedura de citare a fost instituita de legiuitor ca o masura de protectie în favoarea partilor din proces în vederea asigurarii dreptului la aparare. Astfel, art.85 Cod procedura civila  instituie interdictia judecatorului de a hotarî asupra unei cereri fara citarea sau înfatisarea partilor tocmai pentru asigurarea acestui drept la aparare. Partea careia i s-a încalcat acest drept este îndreptatita sa introduca o cerere ( apel) pentru repararea acestui drept. Conform art. 111 Cod procedura civila  partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept, prin urmare, s-a apreciat de instanta de apel ca, singura în masura sa invoce nelegalitatea citarii este partea careia i s-a încalcat dreptul la aparare ca urmare a necitarii sale, respectiv în speta, intimata,  considerente fata de care, tribunalul a  constatat ca motivul de apel privind nelegala citare a pârâtei este inadmisibil fiind invocat de o persoana, fara interes.

Referitor la al doilea motiv de apel formulat, instanta de apel a constatat în fapt,  ca la data de 10.07.2001. între parti s-a încheiat o conventie sinalagmatica în virtutea careia reclamantii apelanti se obligau sa cumpere un apartament situat în Oradea cu pretul de 32.500 DM în timp ce pârâta intimata, care era chiriasa în acel apartament proprietate de stat, se obliga sa faca demersuri pentru a cumpara acel imobil de la stat si ulterior sa-l vânda apelantilor. Apelantii reclamanti au achitat un avans din pretul apartamentului stipulat în contract si cu acordul intimatei au ocupat acel imobil, efectuând o serie de îmbunatatiri la imobil. Determinati de comportamentul intimatei care a fost condamnata prin mai multe hotarâri judecatoresti, reclamantii au promovat o actiune de rezolutiune a conventiei încheiate. Ulterior, pronuntarii sentintei de fond, intimata a obtinut titlul de proprietate asupra imobilului în discutie încheind un contract de vânzare cumparare cu SCCTI  SA ca reprezentant al statului.

Prin apelul formulat apelantii au solicitat schimbarea sentintei de fond în sensul executarii conventiei încheiate si respingerea rezolutiunii conventiei.

Instanta de apel a retinut ca, rezolutiunea consta în desfiintarea unui contract sinalagmatic, cu titlu de sanctiune, la cererea uneia dintre parti, pentru motivul ca cealalta parte nu si-a executat culpabil obligatiile sale, prin urmare, pentru se putea solicita rezolutiunea unei conventii este obligatoriu ca una dintre parti sa nu-si execute culpabil obligatia asumata. Din probatoriul administrat în fata instantei de fond rezulta ca pârâta intimata a fost în imposibilitate de a vinde imobilul în discutie reclamantilor datorita procedurilor administrative si a litigiului avut cu P.O. cu privire la imobil fiind indubitabil lipsa culpei intimatei în neexecutarea conventiei. Mai mult, conf. art. 1021 Cod civil, reclamantii apelanti au facilitatea de a cere executarea conventiei sau desfiintarea ei cu daune interese, iar instanta de judecata va aprecia de la caz la caz daca se impune rezolutiunea contractului, tinând cont de faptul ca executarea conventiei este primordiala, iar desfiintarea conventiei este exceptia fiind o sanctiune îndreptata împotriva partii culpabile.

Fata de aceste considerente si tinând cont de faptul ca intimata a devenit proprietara imobilului în discutie fiind astfel apta pentru a-si îndeplini obligatia asumata prin conventia autentificata între parti, si tinând cont ca apelantii au platit o parte din suma imobilului stipulata în conventie si ca au facut investitii majore la imobil fiind astfel interesati în executarea conventiei încheiate, instanta de apel a  constatat ca în cauza nu se impune rezolutiunea conventiei nefiind îndeplinite conditiile acestei sanctiuni astfel cum sunt înserate în art.1021 Cod civil.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B.V., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca inadmisibil si nefondat si pastrarii în totalitate a sentintei.

În motivarea recursului sunt formulate urmatoarele critici:

-prin hotarârea sa, instanta de apel a analizat conditiile rezolutiunii unei conventii si culpe pe care partile nu le-au detaliat si nici probat vreodata, desi în prezenta cauza reclamantii au fixat limitele si obiectul procesului, precizând clar ca au ales rezolutiunea conventiei iar pârâta a achiesat la cererea astfel fixata, litigiul încheindu-se prin acordul ambelor parti;

-prin întâmpinarea depusa la fond, pârâta a aratat în mod expres ca nu se opune la rezilierea conventiei din 10.07.2001, ea opunându-se doar la constatarea oricarei culpe a sa în neexecutarea conventiei, iar instanta de fond, vazând si prevederile art.969 alin.2 Cod civil, a admis actiunea, pe baza consimtamântului mutual al partilor, fara administrarea vreunei probatiuni;

-apelantii nu pot justifica nici un interes legitim în declararea apelului, câta vreme au câstigat procesul, iar faptul ca s-au razgândit dupa peste doi ani de la pronuntarea hotarârii nu justifica interesul legitim, apoi o parte care a sesizat instanta cu o cerere si i-a fixat limitele si obiectul nu poate sa-si modifice în apel obiectul actiunii si sa ceara respingerea propriei actiuni;

-instanta de apel a savârsit o imixtiune nepermisa în vointa comuna a partilor exprimata si confirmata printr-o hotarâre judecatoreasca.

Intimatii, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat , cu motivarea ca, astfel cum se arata în opinia separata din decizia de casare, ei nu aveau nici un interes sa ceara rezolutiunea actului de vânzare-cumparare provizoriu, intimatii precizând ca ei pot sa exercite si în apel dreptul de optiune ce deriva din dispozitiile art.1021 Cod civil.

La termenul de judecata din 8 noiembrie 2007, intimatii reclamanti prin avocat au depus la dosar actele autentificate sub nr.1881 si 1884 de Biroul Notarului Public D.C., prin care acestia au declarat ca renunta la dreptul de a solicita rezolutiunea conventiei de vânzare-cumparare încheiata între parti la data de 10 iulie 2001 si autentificata sub nr.1120 din 10 iulie 2001 la Biroul Notarului Public V.C .

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar în actuala etapa procesuala, instanta va cerceta cauza în primul rând din perspectiva incidentei în speta a prevederilor art.247 din Codul de procedura civila, analizarea acestei probleme de ordin procesual având prevalenta în raport de alte aspecte, respectiv de cercetarea motivelor de recurs.

În aplicarea principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, principiu în continutul caruia intra si dreptul partilor de a face acte procesuale de dispozitie, reclamantul dintr-un proces îsi poate manifesta vointa de a renunta la dreptul subiectiv.

În speta, reclamantii au renuntat la dreptul  pretins prin actiunea dedusa judecatii, în etapa recursului, etapa în care recurenta pârâta si-a exprimat dezacordul pentru ca instanta sa ia act de renuntarea la drept, pozitia sa de opunere fiind motivata cu argumentul ca în actuala etapa a procesului nu mai este posibil un atare act de dispozitie.

În contextul sus aratat, este necesar a fi evocate prevederile art.247 alin.2 din Codul de procedura civila, norma care dispune ca renuntarea la drept se poate face si fara învoirea celeilalte parti, atât în prima instanta cât si în apel, iar date fiind prevederile art.316 din Cod, potrivit caruia dispozitiile de procedura privind judecata în apel se aplica si în instanta de recurs, în masura în care nu sunt potrivnice acestora, înseamna ca reclamantul poate sa renunte la dreptul subiectiv si în etapa recursului.

Cât priveste acordul pârâtului, un atare acord nu este necesar, în conditiile în care pentru el nu mai exista riscul de a fi actionat din nou în judecata pentru valorificarea dreptului la care se renunta, pe cale de consecinta, în speta, fata de argumentele mai sus relevate, nu subzista nici un impediment în considerarea caruia instanta sa nu ia act de renuntarea reclamantilor la drept, renuntare savârsita în conditiile statornicite de art.247 alin.3 din Codul de procedura civila, prin înscris autentic, din cuprinsul caruia rezulta ca aceasta este expresa si neechivoca.

Renuntarea intimatilor reclamanti la dreptul pretins va produce consecinta anularii în totul a deciziei pronuntate în apel si respectiv a sentintei primei instante, în conformitate cu prevederile art.247 alineatul final din Codul de procedura civila, iar în temeiul dispozitiilor înscrise în alineatul 1 al aceluiasi articol, se va respinge actiunea ca nefondata, reclamantii urmând a fi obligati în favoarea pârâtei la plata sumei de 1010 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în toate etapele procesuale, reprezentând taxa de timbru si onorariile avocatiale.

Cât priveste motivele invocate în cererea de recurs, examinarea acestora nu se mai impune, data fiind solutia pronuntata în recurs, de anulare a hotarârilor de fond, ca o consecinta a actului de dispozitie intervenit în recurs, si caruia, chiar în absenta acordului partii recurente pârâte, se impunea  a i se da curs, în conformitate cu principiul disponibilitatii care le confera partilor reclamante dreptul de a renunta la dreptul subiectiv.

Domenii speta

Spete similare