Drept procesual civil. Solutionarea gresita de catre prima instanta a cererii de interventie în interes propriu fara a intra în cercetarea fondului acesteia, motiv de desfiintare, în apel, a sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizie 959-R din 11.09.2007


Drept procesual civil.

Solutionarea gresita de catre prima instanta a cererii de interventie în interes propriu fara a intra în cercetarea fondului acesteia, motiv de desfiintare, în apel, a sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Limitarea controlului exercitat de catre instanta de recurs la modul în care instanta de apel a facut aplicarea prevederilor art.297 alin.1 din Codul de procedura civila.

Sesizata fiind cu o cerere de interventie voluntara, prima instanta avea de verificat, în conditiile disp.art.52 alin.1 din Codul de procedura civila, daca tertul justifica un interes si pretinde un drept propriu, daca cererea sa are legatura cu cererea principala si daca, în raport de natura litigiului dintre reclamant si pârât, interventia voluntara este admisibila.

Solutia de respingere  în principiu a cererii de interventie prin încheiere care nu cuprinde motivele în considerarea carora a fost pronuntata, este gresita cu atât mai mult cu cât, în ipoteza în care într-adevar s-ar fi ajuns la concluzia ca subzista motive de respingere, solutia corecta era cea de respingere a cererii ca inadmisibila.

Verificarile întreprinse de instanta de recurs sunt limitate la examinarea legalitatii solutiei de desfiintare cu trimitere pronuntata în apel, ele neputând fi extinse si la analizarea motivelor de recurs axate pe probleme referitoare la fondul pricinii.

Decizia civila nr.959/2007-R a Curtii de Apel Oradea

Prin sentinta civila nr. 3064 din 27 aprilie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea s-a admis actiunea formulata de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâtii I. F. si I. A. în calitate de mostenitori ai def. I. M. si respectiv I. F., în nume propriu, si în consecinta a constatat ca reclamantul a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra terenului cu nr.top 8367 în suprafata de 198 m.p., înscris în C.F. 4921 Oradea.

A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, la C.F. si a obligat  pârâtii în favoarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, în suma de 88,5 RON.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamantul este proprietar tabular asupra imobilului înscris în C.F. 3680 Oradea , cu nr. top. 8366 reprezentând casa si teren în suprafata de 389 m. p. dobândit cu titlu de întretinere si mostenire de la parintii sai si prin cumpararea cotelor parti mostenire de la fratii sai .

Instanta de fond a conchis ca în speta s-a facut dovada existentei celor doua conditii prevazute de art. 1890 cod civil , anume exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani , de catre reclamant si antecesorii acestuia .

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel reclamantul A. I. , pârâtii I.F.,I.A. V.precum si intervenientul A.T. .

Apelantul A.I. prin apelul formulat a solicitat schimbarea în parte a sentintei atacate în sensul obligarii pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 600 RON , cu mentinerea  celorlalte dispozitii ale sentintei apelate , cu cheltuieli de judecata în apel .

Apelantul A.T. prin apelul formulat a solicitat admiterea cererii de interventie în nume propriu si respingerea actiunii principale formulata de reclamant, cu cheltuieli de judecata.

Apelantii I. prin apelul formulat au solicitat admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a hotarârii apelate în sensul respingerii actiunii formulate de reclamantul Avram Ioan.

Prin decizia civila nr.320/A din 11 aprilie 2007, Tribunalul Bihor a admis ca fondate apelurile civile formulate de apelantii A. I., I. F. si I. A.-V., si A. T. împotriva sentintei civile nr.3064/27.04.2006 pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a desfiintat-o în totalitate si a trimis cauza spre rejudecare judecatoriei care va tine seama de considerentele deciziei.

Cheltuielile de judecata vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecari în fond a cauzei.

Pentru a pronunta astfel, în urma  analizarii apelurile formulate prin prisma criticilor invocate , cât si din oficiu, în limitele efectului devolutiv instanta de apel a retinut urmatoarele:

În urma analizarii  cu prioritate a motivelor de apel invocate de apelantul A.T. , s-a constatat ca în mod gresit prima instanta a respins în principiu cererea de interventie formulata de acesta ,pe considerentul ca  nu justifica nici un interes în cauza ,din moment  ce prin cererea dedusa judecatii apelantul intervenient a urmarit sa-si valorifice dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel ca interesul sau legitim  ar putea fi afectat prin pronuntarea hotarârii la care  nu a fost parte .

Fata de aceste considerente, tribunalul a admis apelurile declarate împotriva sentintei civile nr. 3064/2006 , a desfiintat aceasta hotarâre si a  trimis cauza spre rejudecare la aceiasi instanta , care în urma reluarii ciclului procesual va analiza în fond , dupa admiterea în principiu a cererii de interventie  formulata de intervenientul A.T. , pretentiile tuturor partilor litigante , cheltuielile de judecata urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecarii cauzei în fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. I. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelurilor declarate de catre A.T. si I.F. si fiul I. A..

În motivarea cererii de recurs, sunt invocate urmatoarele:

- decizia instantei de apel este criticabila deoarece apelantul A. T. nu mai are nici un drept de proprietate asupra terenului din litigiu, el recunoscând ca l-a vândut numitilor I. M. si I. F., fiind evident ca posesia exercitata timp de 36 de ani de catre recurent este utila si exercitata în mod pasnic si neîntrerupt;

- audierea martorilor propusi de intimatii I. este inutila, iar în cazul apelantului A. T. este si inadmisibila, prin urmare trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Oradea pentru administrarea probelor cu martori este criticabila.

Cererea de recurs nu este motivata în drept.

Prin întâmpinare, intimatii au solicitat respingerea recursului ca nefondat , aratând în esenta ca, în fata primei instante, le-a fost încalcat dreptul la aparare prin faptul ca martorii propusi de ei nu au fost audiati, procesul verbal încheiat cu ocazia cercetarii la fata locului nu este conform cu realitatea, de asemenea, ei au fost împiedicati sa se apere în situatia în care, în mod voit, în actiunea în uzucapiune, reclamantul i-a indicat prin fals ca având domiciliu necunoscut. Pe fond, intimatii sustin ca afirmatia recurentului reclamant privind îndeplinirea conditiilor uzucapiunii asupra terenului este falsa, iar în cazul în care terenul va fi atribuit împotriva vointei lor recurentului, intimatii solicita acordarea de despagubiri la nivelul real al valorii terenului prin expertizarea acestuia.

Examinând decizia atacata prin prisma motivelor de recurs, precum si din oficiu, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Solutia instantei de fond asupra cererii de interventie în interes propriu formulata de numitul A. T. este eronata, prin modul de rezolvare a acesteia în sedinta publica din 27 octombrie 2005 fiind savârsite mai multe erori pe plan procesual. Astfel, dupa depunerea la dosar a unei cereri de interventie voluntara, instanta are de verificat, dupa ascultarea partilor si a celui care intervine, conform art.52 alin.1 din Codul de procedura civila, daca tertul justifica un interes si pretinde un drept propriu, daca cererea sa are legatura cu cererea principala si daca, în raport de natura litigiului dintre reclamant si pârât, interventia voluntara este admisibila.

În speta, din cuprinsul încheierii despre care s-a facut vorbire mai sus nu rezulta ce verificari a întreprins instanta investita cu solutionarea cererii de interventie aflate în discutie, pentru ca instanta s-a marginit a "respinge în principiu cererea de interventie în interes propriu formulata de numitul A. T.", fara sa-si motiveze în vreun mod solutia. Nu numai ca solutia adusa asupra cererii de interventie nu cuprinde motivele în considerarea carora aceasta a fost pronuntata, dar instanta a respins-o în principiu, desi în ipoteza respingerii solutia corecta este cea de respingere a cererii ca inadmisibila, bineînteles cu aratarea motivelor în temeiul carora s-a ajuns la o atare solutie.

Fara îndoiala ca daca instanta de fond ar fi facut verificarile impuse de lege, ar fi ajuns la o solutie contrara celei pronuntate, fiind evident ca tertul intervenient A.T. justifica un interes în promovarea cererii sale de interventie, câta vreme scopul urmarit de intervenient prin introducerea acesteia este tocmai de a i se stabili dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, iar în acest scop erau necesare verificari pe fondul pricinii. Apoi, este neîndoios ca cererea de interventie are legatura cu cererea principala, iar în raport de natura actiunii principale prin care titularul acesteia a solicitat instantei a i se stabili dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune, interventia voluntara formulata în cauza apare ca fiind admisibila dat fiind ca titularul acestei cereri pretinde la rându-i stabilirea în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra aceluiasi imobil disputat pe calea actiunii principale.

Motivele anterior expuse conduc la concluzia ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a prevederilor art.297 alin.1 din Codul de procedura civila, urmând ca în cadrul noului ciclu procesual sa se analizeze în fond pretentiile tuturor partilor litigante. În acest context este de precizat ca în actuala etapa procesuala verificarile instantei de recurs sunt axate doar pe examinarea solutiei de desfiintare cu trimitere pronuntate în apel, nefiind posibila examinarea temeiniciei motivelor de recurs vizând solutia adusa asupra actiunii în  uzucapiune, deoarece fata de erorile savârsite de judecatorie din punct  de vedere procesual din perspectiva  modului de solutionare a cererii de interventie, se impune reluarea judecatii în prima instanta pentru rezolvarea pe fond atât a actiunii principale cât si a cererii de interventie.

Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia atacata fiind pastrata în tot.

Domenii speta