Procese funciare. Taxă de timbru.

. Procese funciare. Taxă de timbru.

Prin sentinţa civilă nr. 11578/13 decembrie 2004 a Judecătoriei Iaşi, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia lipsei de interes şi în consecinţă s-a respins pe acest temei acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.M.A, G.M.E., S.A. şi S.E. în contradictoriu cu pârâţii Z.E., G.V.N. şi Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

S-a respins totodată cererea pârâţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut:

Cele două excepţii invocate în cauză sunt întemeiate, din compararea titlurilor de proprietate ale părţilor rezultând că suprafeţele de terenuri înscrise în ele nu se suprapun.

În expertiza tehnică topometrică efectuată în cauză se arată că pârâţii persoane fizice au ocupat o suprafaţă de teren de 464 m2 proprietatea reclamanţilor, dar, totodată, se arată că reclamanţii nu deţin titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care solicită anularea parţială a titlului de proprietate al pârâţilor persoane fizice, urmând ca acesta să fie obţinut ulterior.

Având în vedere aceste considerente, precum şi dispoziţiile art. 480 şi următoarele Cod civil, instanţa a admis cele două excepţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de către reclamanţi.

Deoarece onorariul apărătorului pârâţilor persoane fizice nu a fost precizat şi nici dovedit cu chitanţă, instanţa a respins cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii C.A., G.M.E., S.A. şi S.E, apel care a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 420 din 27 mai 2005 a Tribunalului Iaşi.

Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 3 lit. a şi art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 din O.U.G. nr. 321995, reclamanţilor-apelanţi li s-a pus în vedere să timbreze calea de atac cu suma de 55.000 lei şi timbru judiciar în valoare de 1.500 lei, aceştia nu s-au conformat, astfel încât s-a aplicat sancţiunea prevăzută în art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Reclamanţii C.A. ş.a. au formulat în termen legal recurs împotriva deciziei tribunalului, invocând în drept pct. 5, 7, 9 şi 10 ale art. 304 Cod procedură civilă, iar în fapt următoarele:

-în mod abuziv instanţa a respins cererea de amânare pentru termenul din 27.05.2005, apărătorul fiind în imposibilitatea de a se prezenta, acordând asistenţă juridică la o altă instanţă, încălcându-i-se dreptul la apărare;

-aplicarea greşită a legii în soluţionarea excepţiei netimbrării, acţiunile referitoare la Legea nr. 18/1991 fiind scutite de plata taxei de timbru.

Recursul nu este întemeiat.

Din lucrările dosarului nr. 2736/2005 al Tribunalului Iaşi rezultă că în cauză s-au acordat două termene de judecată. Un termen la data de 22.04.2005, când apelanţii-reclamanţi reprezentaţi de avocat au primit termen în cunoştinţă şi li s-a pus în vedere de instanţă obligaţia de a achita taxa de timbru şi timbru judiciar. Cauza a fost amânată pentru termenul de judecată din 27 mai 2005 când au avut loc şi dezbaterile.

Apărătorul ales al reclamanţilor-recurenţi a depus o cerere de amânare, invocând imposibilitatea de prezentare, fără a produce vreo dovadă cu privire la motivul invocat.

Prin aplicarea corectă a legii, instanţa a constatat că nu este întemeiată cererea de amânare, fiind incidente dispoziţiile art. 156 Cod procedură civilă.

Curtea constată că dreptul de apărare nu a fost încălcat, nefiind făcută dovada motivului pentru amânarea cauzei.

Cauza a fost soluţionată pe excepţie, fiind incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 care prevăd pentru partea care nu-şi îndeplineşte obligaţia de plată a taxelor de timbru, până la termenul acordat de instanţă, sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 18/1991 recurenţii nu fac parte din categoria autorităţilor care nu sunt scutite de plata taxelor de timbru. În condiţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 orice cerere sau acţiune adresată instanţei de judecată este supusă legii taxelor de timbru, scutite de plata acestora fiind doar persoanele prevăzute în cazurile de excepţie.

În conformitate cu art. 1 Cod civil, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă. Judecarea cauzelor civile are loc potrivit dispoziţiilor Codului civil şi prevederilor din legile speciale, între care şi cele privind taxa de timbru.

Conform art. 725 Cod procedură civilă, dispoziţiile legii noi se aplică din momentul intrării legii în vigoare şi dispune numai pentru viitor.

În consecinţă, modificarea Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 247/14 iulie 2005, sub aspectul timbrajului, nu poate retroactiva, respectiv nu înlătură obligaţia reclamanţilor-recurenţi de a-şi fi timbrat apelul introdus la 14.03.2005 şi soluţionat pe excepţie la 27 mai 2005.

Curtea are în vedere obligaţia stabilită de Legea nr. 146/1997 de achitare anticipată sau cel mai târziu la termenul acordat de instanţă, a taxei de timbru datorată conform legii în vigoare în momentul exercitării şi soluţionării căii de atac a apelului.

Actele de procedură, sub aspectul formei, trebuie să îndeplinească cerinţele legii în vigoare la data efectuării lor.

Motivele de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Deşi încadrate de recurenţi şi în pct. 5, 7 şi 10 ale textului citat, motivele dezvoltate nu se încadrează în aceste texte, deoarece hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept ce au stat la baza propunerii, formele de procedură prevăzute de lege nu au fost încălcate şi instanţa  s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de probă şi de apărare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă respinge recursul ca nefondat.

(Decizia civilă nr. 72/25.01.2006)

Domenii speta

Spete similare