Eroare materială. Acordarea cheltuielilor de judecată.

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 06.10.2014, în dosarul nr. 763/311/2013, recurenta reclamantă V. V., în contradictoriu cu intimata pârâtă M.M., în temeiul dispoz. art. 281 V.C.P.civ. a solicitat instanţei să îndrepte eroarea materială strecurată în  dispozitivul deciziei civile nr. 252/03.06.2014, pronunţată de Tribunalul Olt, în sensul de a se menţiona şi cheltuielile de judecată, respectiv taxa judiciară şi onorariu de avocat, urmând să se dispună obligarea pârâtei la achitarea în favoarea  sa a acestor sume, în cauză fiind aplicabile dispoz. art. 274 alin. 1 V.C.pr.civ.

A mai arătat recurenta reclamantă că, întrucât această decizie nu i-a fost comunicată, a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia la data de 10.09.2014, aşa cum rezultă din cererea formulată şi anexată la dosar.

Prin concluziile scrise formulate la data de 21.11.2014, intimata pârâtă M. M. a solicitat respingerea cererii de îndreptare eroare materială formulată de recurenta reclamantă, ca neîntemeiată.

Referitor la cheltuielile de judecată la care reclamanta susţine că este îndreptăţită, arată că în practica judiciară s-a stabilit că la baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul,  poziţia juridică de parte câştigătoare fiind determinată de raportul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului.

Astfel, prin decizia civilă nr. 1837/22.05.2014 ÎCCJ a statuat că „prin anularea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, acţiunea reclamantului nu a fost soluţionată, nefiind stabilită partea câştigătoare, astfel că, în mod corect, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată”.

Se arată că,  în cauza de faţă, prin admiterea recursului a fost casată sentinţa de la fond iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare. În rejudecare, la instanţa de fond, cauza a fost înregistrată cu nr. 763/311/2013*, cu termen de judecată la data de 08.12.2014, când, cheltuielile de judecată solicitate, vor fi acordate cu ocazia pronunţării soluţiei asupra fondului , iar modul de suportare al acestora în raport de obiectul procesului şi la cererile părţilor.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La termenul de astăzi, în temeiul art. 84 C.proc.civ., pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri, tribunalul a calificat cererea formulată de recurenta reclamantă drept cerere de completare dispozitiv.

Analizând cererea formulată de recurentă în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 2812 alin. 1 C.proc.civ., „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.”.

În speţă, tribunalul reţine că prin decizia civilă nr. 252/03.06.2014, pronunţată în dosarul nr. 763/311/2013 Tribunalul Olt a admis recursul declarat de recurenta reclamantă V. V. împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 12.09.2013 şi a sentinţei civile nr. 12523/17.12.2013, a casat cele două hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Slatina.

Este drept, atât prin cererea de recurs, cât şi cu ocazia dezbaterilor orale consemnate în practicaua deciziei sus-menţionate, recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Însă, tribunalul reţine că, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.

Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumţia de culpă procesuală a celui ce cade în pretenţii, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

În cauză, prin casarea hotărârilor instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, acţiunea reclamantei nu a fost soluţionată şi cum la baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului, se constată că prin trimiterea cauzei spre rejudecare nu s-a stabilit partea câştigătoare, astfel încât în mod corect instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de trimitere odată cu soluţionarea fondului.

Astfel fiind, raportat la aceste considerente, tribunalul urmează să respingă cererea de completare dispozitiv formulată de recurenta reclamantă.

Data publicarii pe portal:21.01.2015

Domenii speta

Spete similare