Revendicare imobiliară

Dosar nr. XXXX/193/2009 Revendicare imobiliară

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 116 R

Şedinţa publică din 02 februarie 2011

Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de pârâţii A. G şi A. C., în contradictoriu cu reclamanta intimată V. M., împotriva sentinţei civile nr. 37XX din 25 mai 2010, pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2009 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pârâţii recurenţi A. G şi A. C. asistaţi de avocat P. D., lipsind intimata V. M..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii arătând că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită.

Se constată că la dosar a fost depusă întâmpinare formulată de intimată, chitanţă nr. seria BT FRU nr. 008622 din 24.01.2011 în cuantum de 154 lei, copie cerere formulată de intimată şi adresată Primarului comunei Frumuşica, răspuns nr. 281 din 24.01.2011 emis de Primăria comunei Frumuşica adresat intimatei, declaraţie de impunere pe numele lui A. I. G..

Avocat P. D. depune la dosar concluzii scrise.

Conform art. 133 alin.2 Cod procedură civilă, în timpul şedinţei de judecată, pârâta A. C. semnează cererea de recurs formulată în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii prezente asupra fondului.

Avocat P. D. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei civile nr. 37XX/25.02.2010 a Judecătoriei Botoşani în sensul respingerii cererii principale – acţiune în revendicare şi admiterii cererii reconvenţionale – constatare dobândire drept de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de teren de 1596 m.p. situat în p.c. XXX/1 intravilan sat Vlădeni Vale, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani. Arată că suprafaţa de teren din litigiu a fost dobândită de clienţii săi prin uzucapiunea de 30 de ani, întrucât aceştia au exercitat încă din anul 1977 o posesie utilă, neîntrerupt mai bine de 30 de ani, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Mai arată că recurenţii au exercitat ambele elemente ale posesiei, având atât elementul material „corpus”, cât şi elementul intenţional „animus sibi habendi”, comportându-se nu ca nişte detentori precari, ci ca nişte adevăraţi proprietar. Că, prin apariţia Legilor nr. 58 şi 59 din 1974 nu s-a întrerupt cursul prescripţiei achizitive. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Întrebaţi fiind, recurenţii arată că au stăpânit terenul în litigiu în timpul CAP-ului ca lot în folosinţă.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil, de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 37XX din 25.05.2010 Judecătoria Botoşani a admis acţiunea principală formulată de reclamanta V. M., în contradictoriu cu pârâţii A. G şi A. C..

A obligat pârâţii să lase reclamantei V. M. în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul arabil în suprafaţă de 1596 m.p. situat în p.c. XXX/1  intravilan sat Vladeni, comuna Frumusica. judeţul Botoşani.

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii A. G şi A. C. în contradictoriu cu V. M..

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, la data de 17.04.2009, sub nr. XXXX/193/2009, reclamanta V. M. a chemat în judecată pe A. G şi A. C. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii a-i lasa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul arabil în suprafaţă de 1596 m.p. situat în p.c. XXX/1  intravilan sat Vlădeni Vale, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani.

În motivare, reclamanta arată că potrivit titlului de proprietate nr. XXXXXX/2002 corectat conform H.C.J. nr. X/2008, i s-a reconstituit defunctei A. L. dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 8769 m.p. teren, din care 7200 m.p. teren situat în tarla nr.XX p.c. XXX/X  extravilan sat Vlădeni Vale, comuna Frumuşica, şi 1569 m.p. teren situat în parcela XXX/1 intravilan sat Vlădeni Vale, comuna Frumuşica jud. Botoşani. Precizează reclamanta că, potrivit

certificatului de moştenitor nr.XX/17.07.2007, suplimentat cu certificatul de moştenitor nr.XX, este unicul moştenitor al defunctei A. L., şi, pentru că titlul de proprietate nr. XXXXXX/2002 a fost emis după decesul acesteia, comisia locală a procedat la punerea în posesie a reclamantei cu terenul înscris în acest titlu.

Mai susţine reclamanta că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. XXXX/1/05.08.1977, pârâţii au dobândit casa situată în sat Vlădeni Vale comuna Frumuşica jud. Botoşani, compusă din două camere, sală, grajd şi beci, terenul aferent construcţiei trecând în proprietatea statului la data perfectării contractului, în temeiul Legii 58/1974 şi a Legii 58/1974. În baza Legilor fondului funciar pârâţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul aferent casei, curţii şi grădinii, în vecinătatea suprafeţei de 1569 m.p. care i-a fost reconstituită defunctei A. L., însă, fără niciun drept, stăpânesc şi acest teren, în dispreţul opoziţiei reclamantei.

În dovedirea acţiunii, reclamanta înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi cea testimonială.

Legal citaţi, pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii, iar pe cale reconvenţională au solicitat instanţei să constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1569 m.p. situat în  intravilanul satului Vlădeni Vale, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani.

În motivare pârâţii au aratat că stăpânesc suprafaţa de 1569 m.p. de la data de 5 august 1977, când au cumpărat de la autoarea reclamantei casa situată în sat Vlădeni Vale, comuna Frumuşica, şi când, datorită legislaţiei în vigoare la acea epocă nu au putut perfecta actul autentic şi pentru terenul în suprafaţă de 1596 m.p. aferent, teren care însă a rămas în folosinţa lor până în prezent. Mai arată pârâţii că au stăpânit acest teren în baza înţelegerii pe care au avut-o cu defuncta vânzătoare, şi că în acest sens a fost întocmit şi un înscris sub semnătură privată care, însă nu-l pot înfăţişa instanţei.

Pârâţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a probei cu expertiză tehnică cadastrală.

Din probele administrate prima instanţă a reţinut că  potrivit art. 480 C.Civ., dreptul de proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, în limitele determinate de lege.

Reţine, în continuare, instanţa că, potrivit dovezilor administrate în cauză, rezultă că prin titlul de proprietate nr. XXXXXX/2002, i s-a reconstituit în nume propriu numitei A. L., autoarea reclamantei, o suprafaţă totală de 0,8769 ha teren, pe raza satului Vlădeni Vale comuna Frumuşica judeţul Botoşani, iar potrivit certificatului de moştenitor nr. XX/17.07.2007, reclamanta, în calitate de fiică este moştenitor al defunctei A. L. cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, din care face parte, conform certificatului de moştenitor nr.14/17.07.2007, şi suprafaţa de 1.569 m.p. teren arabil situat în intravilanul satului Vlădeni Vale comuna Frumuşica jud. Botoşani, p.c. XXX/1, terenul fiind stăpânit în prezent de pârâţi care au cumpărat în anul 1977, prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. XXXX/1/5.08.1977 o casă situată în sat Vlădeni Vale, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani. preluând de la acel moment în stăpânire şi terenul aferent, deşi acesta, prin efectul Legii 59/1974 intrase în proprietatea statului la vânzarea cumpărarea casei. Se arată că pârâtului A. G i s-a emis titlul de proprietate nr. XXXXXX/27.06.2004 pentru suprafaţa de teren aferentă casei cumpărate de la autoarea reclamantei, în anul 1977, în baza actului autentic încheiat cu aceasta, iar pentru restul terenului în suprafaţă de 1596 m.p., stăpânit de pârâţi şi revendicat de reclamantă, aceştia invocă prescripţia achizitivă, în baza unei convenţiei de vânzare cumpărare încheiată cu defuncta A. L. la data perfectării actului autentic pentru imobilul casă. 

Totodată instanţa reţine că pârâţii stăpânesc terenul revendicat de reclamantă, încă din anul 1977, prescripţia achizitivă fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate prin transformarea unei stări de fapt într-o stare de drept, însă aceştia nu pot opune în mod temeinic, reclamantei, dobândirea terenului prin uzucapiune, întrucât, posesia pârâţilor este o posesie precară şi că pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată de art. 1890 Cod civil, este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume: posesia propriu-zisă să fie utilă şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 1847 Cod civil, pentru a se putea prescrie se cere o posesiune continuă neîntreruptă netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Se mai arată că posesia pârâţilor nu a putut fi o posesie sub nume de proprietar, de vreme ce la baza ei s-a aflat o împrejurare care nu a avut nici un moment puterea de a transmite proprietatea, iar pârâţii nu s-au putut erija nici un moment în  proprietari ai terenului, apreciindu-se că, în speţă, nu operează nici intervertirea precarităţii întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile transformării detenţiei precare a pârâţilor în posesie propriu-zisă.

Instanţa mai arată că pârâţii au avut deschisă, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul prezentei cauze şi calea acţiunii în realizare întemeiată pe dispoziţiile speciale ale Legii 18/1991, în temeiul căreia ar fi putut contesta actele premergătoare emiterii titlului şi chiar titlul de proprietate nr. XXXXXX/2002 şi ar fi avut posibilitatea solicitării suprafeţelor suplimentare în temeiul Legii nr. 247/2005, în măsura în care acestea nu au fost reconstituite în baza Legii 18/1991 şi a celorlalte legi speciale anterioare de stabilire a dreptului de proprietate, motive pentru care admite acţiunea şi va obliga pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul arabil în suprafaţă de 1596 m.p. situat in p.c. XXX/1 intravilan sat Vladeni comuna Frumusica jud. Botoşani, respingând cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs pârâţii A. G şi A. C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, arătând că instanţa de judecată a identificat corect care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru dobândirea proprietăţii prin posesie de lungă durată, dar în mod greşit a considerat că posesia exercitată de ei a fost afectată de viciul precarităţii.

Arată în continuare recurenţii faptul că, cu toate că a identificat corect care sunt condiţiile de dobândire a proprietăţii prin efectul uzucapiunii de lungă durată, instanţa s-a raportat greşit la dispoziţiile Legilor nr. 58 şi 59 din 1974, motivând că datorită apariţiei acestor două legi nu s-a putut transmite dreptul de proprietate asupra terenului şi în consecinţă au fost nişte simpli detentori precari.

Mai arată recurenţii că, atât timp cât au înconjurat acest teren cu gard încă din anul 1977, pe care l-au folosit după bunul lor plac, că terţii i-au considerat proprietari de drept ai acestui teren, că au achitat impozitul aferent terenului, nu puteau fi consideraţi decât posesori sub nume de proprietar, având animus sibi habendi. Se arată că instanţa a pierdut din vedere tocmai faptul că este vorba despre uzucapiunea mare de 30 de ani, unde nu este necesar un just titlu, astfel încât simpla posesie conferă un drept de proprietate posesorului după scurgerea timpului necesar.

Mai mult, precizează recurenţii, prin apariţia Legilor nr. 58 şi 59 din 1974 nu s-a întrerupt cursul prescripţiei achizitive mari, iar pe cale de consecinţă, în cazul prescripţiei achizitive mari, termenul a început să curgă şi după apariţia legilor.

De asemenea recurenţii arată că, având în vedere că uzucapiunea exercitată de ei nu a fost afectată de apariţie Legilor nr. 58 şi 59 din 1974, toate condiţiile pentru dobândirea dreptului de proprietate au fost îndeplinite.

Pentru toate aceste motive, solicită instanţei admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale şi pe cale de consecinţă pronunţarea unei decizii prin care să se constate dobândirea de către ei a terenului în cauză prin uzucapiune, cu cheltuieli de judecată.

Examinând recursul, Tribunalul constată că acesta este nefondat.

Cert este faptul că pârâţii A. G şi A. C. au stăpânit terenul în litigiu pe timpul cooperativizării, cu titlu de lot în folosinţă, cunoscând astfel caracterul precar al posesiei pe care au exercitat-o, iar precaritatea acesteia nu poate duce la dobândirea proprietăţii prin prescripţie achizitivă.

Pârâţii au opus reclamantei în apărare faptul dobândirii proprietăţii prin posesie îndelungată, însă nu au avut în vedere aspectul potrivit căruia situaţia acestora este una specială tocmai datorită modificării regimului juridic al terenului în litigiu  în timp şi prin efectul apariţiei legilor funciare reparatorii în anul 1991 şi ulterior, moment în care nu atât reclamanta, dar şi pârâţii au avut posibilitatea conferită de această lege de a-şi valorifica pretinsul drept de proprietate cu privire la acest teren, cu respectarea şi în condiţiile legii, prin reconstituirea sau prin constituirea dreptului, cunoscut fiind şi faptul că acest teren a avut şi un regim juridic aparte, în perioada cooperativizării din vechiul regim comunist.

Pârâţii nu pot pretinde la acest moment faptul că nu au cunoscut regimul juridic al acestei suprafeţe şi condiţiile în care au exercitat posesia asupra acesteia, posesie care, aşa cum just a apreciat şi prima instanţă în considerentele sentinţei atacate cu prezentul recurs, nu este aptă a transmite proprietatea.

Situaţia pe care o evocă recurenţii în legătură cu efectul neîntreruptiv de prescripţie al Legilor nr. 58 şi 59/1974 nu este aplicabil în speţă, dat fiind faptul că dispoziţiile cuprinse în decizia nr.IV din 16 ianuarie 2006 a ÎCCJ privind unificarea practicii judiciare în materie vizează cu totul alte situaţii juridice, iar mai mult, în opinia Tribunalului, nici nu se poate susţine o astfel de idee, câtă vreme posesia pârâţilor asupra terenului a început evident în anul 1977, după apariţia Legilor nr. 58 şi 59/1974, fără ca dispoziţiile legale menţionate să se interpună pe faptul posesiei şi să intre astfel sub incidenţa dispoziţiilor cuprinse în decizia Înaltei Curţi. Mai mult, dispoziţiile invocate devin cu atât mai mult ineficiente şi nu pot susţine interesul recurenţilor, cu cât în cauză s-a făcut dovada caracterului precar al posesiei exercitate de aceştia.

Pentru aceste motive, recursul declarat de pârâţii A. G şi A. C., împotriva sentinţei civile nr. 3756 din 25 mai 2010, pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2009 al Judecătoriei Botoşani, va fi respins ca neîntemeiat, iar în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va menţine hotărârea primei instanţe, ca fiind dată cu aplicarea corectă a legii.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii A. G şi A. C. ambii din sat Vlădeni, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 3756 din 25.05.2010 a Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine, în contradictoriu cu reclamanta intimată V. M. din Iaşi, str. X nr. Y, bl. Z, et. T, ap. U, judeţul Iaşi şi cu domiciliul ales la Cab.Av. N. B., str. X nr. Y, bl. Z, sc. U, parter, ap. V, judeţul Iaşi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din 2 februarie 2011.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,  GREFIER,

6

Domenii speta

Spete similare