Minor. Dreptul părintelui divorţat de a avea legături personale cu minorul. Interesul superior al copilului.

Părintelui divorţat căruia i s-a încredinţat copilul nu i se poate contesta dreptul  de a avea legături personale cu acesta , precum şi  de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională, în acest sens dispunând prevederile art.43 alin.3 din  Codul familiei. Singura cerinţă care trebuie respectată într-o astfel de situaţie este cea impusă de art.97 alin.2 din Codul familiei, respectiv aceea ca drepturile părinteşti să fie exercitate numai în  interesul copilului.

Exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul minor trebuie să se facă numai în condiţii care să nu-l influenţeze negativ pe  acesta din urmă, dar şi în împrejurări care să nu constituie o restrângere a acestui drept pentru părintele căruia  nu i-a fost  încredinţat copilul cu ocazia divorţului, precum vizitarea acestuia doar la domiciliul mamei şi în prezenţa acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 1239/14 decembrie 2006, Judecătoria Sighişoara a admis în parte acţiunea civilă precizată a reclamantei S. A. în contradictoriu cu pârâtul S. Z. şi Autoritatea Tutelară S., şi tot în parte cererea reconvenţională formulată între aceleaşi părţi şi, drept consecinţă:

- a declarat desfăcută, din vina ambilor soţi, căsătoria părţilor încheiată şi înregistrată sub nr. 49/20 octombrie 2001 la Starea civilă  S.;

- a dispus revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei;

- a încredinţat reclamantei spre creştere şi educare pe minora S. A. născută la 19 ianuarie 2003 şi a obligat pârâtul-reclamant reconvenţional la plata către reclamanta-pârâtă reconvenţională, a unei pensii de întreţinere lunare de 70 RON, pentru aceeaşi minoră, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei;

- în baza art. 246 Cod procedură civilă, a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capătului de cerere având a obiect evacuare;

- a încuviinţat reclamantului reconvenţional, să aibă legături personale cu minora A., născută 19 ianuarie 2003, după cum urmează: bilunar, în prima săptămână a lunii în ziua de sâmbătă între orele 10,00 – 16,00, şi în a treia săptămână a lunii, duminica între orele 10,00 – 16,00, fără posibilitatea luării minorei de la domiciliu, iar în vacanţa mare în prima lună a vacanţei integral, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliu;

- a compensat cheltuielile de judecată ale părţilor.

De asemenea, s-a luat act de cererea părţilor pentru nemotivarea hotărârii în ceea ce priveşte desfacerea căsătoriei.

În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit în data de 20 octombrie 2001 în oraşul Sovata, din căsătorie rezultând minora A., născută la data de 19 ianuarie 2003. Instanţa a apreciat că din cauza neînţelegerilor dintre părţi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, de destrămarea relaţiilor de familie făcându-se vinovaţi ambii soţi. În privinţa minorei, după administrarea probelor, instanţa a apreciat că este în interesul acesteia să fie încredinţată spre creştere şi educare mamei. La  stabilirea programului de vizitare a minorei de către reclamantul-reconvenţional s-a ţinut seama de vârsta acesteia, de programul de educaţie al acesteia şi de legăturile afective dintre minoră şi tatăl său.

Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat apel ambele părţi, căile de atac fiind respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 188/29 mai 2007 a Tribunalului Mureş, în baza următoarelor considerente:

Pretenţia reclamantului reconvenţional de a se stabili un program de vizitare a minorei mai amplu, bilunar, de sâmbăta de la ora 10 până duminica la  ora 16,  nu este admisibilă în prezent. Vârsta relativ redusă a minorei şi legăturile afective mai puternice dintre mamă şi fetiţă, fac inoportună modificarea programului de vizitare a minorei, aşa cum a fost stabilit de către judecătorie.

Referitor la apelul declarat de reclamanta pârâtă-reconvenţională, s-a apreciat că programul de vizitare a minorei, stabilit de judecătorie, este potrivit cu vârsta minorei şi cu necesitatea păstrării unor legături personale fireşti a pârâtului cu minora. Faptul că minora urmează să petreacă la domiciliul pârâtului două nopţi în fiecare lună nu este de natură să afecteze starea de sănătate a acesteia.

Având în vedere aceste argumente, tribunalul a respins ca nefondate cele două apeluri, compensând cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul-reclamant reconvenţional, solicitând stabilirea unui program de vizitare a minorei, cu ridicarea acesteia de la domiciliul mamei, lunar, în prima şi a treia săptămână, de sâmbătă de la orele 10, până duminică la orele 16, precum şi o lună în timpul vacanţei de vară, în prima parte a acesteia.

În motivarea recursului s-a invocat prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, susţinându-se că decizia instanţei de apel este netemeinică, întrucât cuprinde motive contradictorii, respingându-se apelul declarat de pârât, deşi în cuprinsul considerentelor s-a arătat că starea de sănătate a minorei nu este afectată dacă aceasta urmează să petreacă la domiciliul tatălui două nopţi în fiecare lună.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, pârâta s-a opus admiterii recursului, arătând că minora urmează cursuri de învăţare a limbii române şi engleze în fiecare sâmbătă, între orele 18 – 21, împrejurare care face imposibilă – fără afectarea programului educaţional al minorei – stabilirea unei alte modalităţi de păstrare de către tată a legăturilor personale cu aceasta.

Pentru dovedirea acestei susţineri, reclamanta a depus la dosarul cauzei o declaraţie autentică dată de profesoara minorei,însoţită de copia diplomei de licenţă şi a autorizaţiei pentru exercitarea de către aceasta a activităţii de traducător şi interpret pentru limbile engleză şi maghiară. De asemenea, a depus înscrisuri care atestă faptul că minora frecventează cursurile Grădiniţei nr. 3 – Sovata, secţia maghiară, fiind înscrisă în grupa mare din data de 14 septembrie 2006.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este întemeiat, astfel că l-a  admis pentru considerentele relevate în continuare:

În cadrul ocrotirii părinteşti, deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază proclamate de Codul familiei ( art. 97 alin.1). De aceea, părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul minor nu i se poate contesta dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională, în acest sens dispunând prevederile art. 43 alin. 3 Codul familiei. Singura cerinţă care trebuie respectată într-o astfel de situaţie, este cea impusă de art. 97 alin. 2 Codul familiei, respectiv aceea ca drepturile părinteşti să fie exercitate numai în interesul copilului.

Cu referire la acest aspect, atât în practica judiciară, cât şi în literatura juridică s-a decis că exercitarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu copilul minor trebuie să se facă nu numai în condiţii care să nu-l influenţeze negativ pe acesta din urmă, dar şi în împrejurări care să nu constituie o restrângere a acestui drept pentru părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul cu ocazia divorţului, precum vizitarea acestuia doar la domiciliul mamei şi în prezenţa acesteia.

De aceea, Curtea a împărtăşit punctul de vedere exprimat în literatura de specialitate, în sensul că măsura vizitării copilului la domiciliul acestuia trebuie luată numai în cazuri extreme, când interesul copilului o cere şi când ar fi singura măsură posibilă, de exemplu o boală gravă a copilului, care-l împiedică să comunice altfel cu celălalt părinte.

Cum în speţă o atare situaţie nu se regăseşte şi în condiţiile în care vârsta şi starea de sănătate a minorei au permis primelor două instanţe să constate ca fiind pe deplin oportună şi în interesul minorei menţinerea legăturilor personale cu tatăl, prin preluarea acesteia de la domiciliul mamei timp de o lună, în perioada vacanţei de vară, Curtea reţine că neacordarea aceluiaşi drept pe parcursul celorlalte perioade de vizită stabilite – respectiv bilunar, în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10, până duminica la ora 16 – nu poate fi interpretată decât ca o restrângere nepermisă a dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul cu ocazia divorţului, de a păstra legături personale cu acesta.

De altfel, instanţa de apel a şi reţinut în considerentele hotărârii adoptate, că starea de sănătate a minorei nu va fi afectată dacă aceasta urmează să-şi petreacă două nopţi pe lună la domiciliul tatălui. În mod surprinzător, însă, apelul pârâtului a fost respins, deşi constatările instanţei erau de natură a conduce spre o soluţie de admitere, astfel că în cauză devin incidente prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea pronunţată necuprinzând motivele pe care se sprijină soluţia, dar cuprinzând, în schimb, motive contradictorii.

De asemenea, decizia instanţei de apel apare, în opinia Curţii, ca fiind dată şi cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art.43 alin. 3 Codul familiei, atrăgând, astfel, incidenţa prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece formarea şi consolidarea unei legături afective între tată şi fiică nu poate fi realizată în mod firesc, pe parcursul anului, fără preluarea acesteia de la domiciliul mamei (cu excepţia unei luni în vacanţă de vară).

În ceea ce priveşte dovezile invocate în apărare de către mama-reclamantă, Curtea le-a apreciat ca neprezentând  relevanţă în cauză, pregătirea extraşcolară a minorei putând fi astfel programată încât să nu impieteze asupra dreptului recunoscut de lege tatălui-pârât, de a păstra legăturile personale cu propriul copil şi de a veghea la creşterea şi educarea sa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul dedus judecăţii şi a modificat în parte decizia instanţei de apel, în sensul admiterii apelului declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanţe şi schimbării  parţiale a acesteia, cu consecinţa încuviinţării ca pârâtul să aibă legături personale cu minora A., cu drept de ridicare de la domiciliul mamei, astfel:

- în prima şi a treia săptămână a lunii, din ziua de sâmbătă, ora 10, până duminică, la ora 16; 

- în prima lună a vacanţei de vară, integral.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei atacate, iar în baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului, suportate în apel şi recurs ( doar taxa de timbru, cuantumul onorariului avocaţial nefiind dovedit ).

Domenii speta

Spete similare