Controlori financiari ai curţii de conturi. neîndreptăţirea acestora la acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropshihică şi a asporului de fidelitate.

CONTROLORI  FINANCIARI AI CURŢII DE CONTURI. NEÎNDREPTĂŢIREA ACESTORA LA ACORDAREA SPORULUI DE RISC ŞI SUPRASOLICITARE NEUROPSHIHICĂ ŞI A ASPORULUI DE FIDELITATE.

Art. 3 şi art. 6  alin. 2 din OUG nr. 160/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Controlorii financiari ai Curţii de Conturi, salarizaţi în baza OUG nr. 160/2000, cu modificările şi completările ulterioare nu au dreptul la acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului de fidelitate, dispoziţiile legale care reglementau acordarea acestor sporuri anterior intrării în vigoare a OUG nr. 160/2000 fiind abrogate.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, decizia nr. 782/15.04.2009.

Prin sentinţa civilă nr.1534/7.10.2008, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta Curtea de Conturi respingând cererea de chemare în judecată pentru perioada 01.11.2000-18.06.2005.Prin aceeaşi sentinţă,  s-a admis în parte cererea, iar  pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor… sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de  50 % calculat de la data de 19.06.2005 la 30.06.2008, sumele urmând să fie actualizate de la data când trebuiau acordate şi până la achitarea efectivă şi s-a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Prin acţiunea formulată, reclamanţii  au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate şi sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada 01.11.2000-30.06.2008, sumă ce urmează a fi actualizată cu coeficientul de inflaţie calculat de la data la care trebuia plătită şi până la achitarea integrală a acesteia, corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurilor respective şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui controlor financiar.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi a României se face potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr. 160/13.10.2000, iar până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, controlorii financiari beneficiau, pe lângă salariul de bază, şi de o serie de sporuri  reglementate de Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor Curţii de Conturi.

S-a mai susţinut că până la aplicarea OUG nr. 160/2000, controlorii financiari mai beneficiau de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcţii economice de specialitate şi de control financiar , sporul pentru titlul ştiinţific de doctor şi de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază, aceste sporuri fiind introduse ulterior, prin punctul 14 din Legea nr. 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997 şi a OG nr. 56/1997, acte ce reglementează salarizarea magistraţilor.

Reclamanţii au precizat că pe data aplicării OUG nr. 160/2000 s-a sistat plata tuturor sporurilor, indeminzaţilor, stimulentelor, dar şi a sporurilor introduse în sistemul de salarizare a controlorilor financiari prin Legea nr. 104/1999 ( cu excepţia sporului pentru titlul de doctor), în baza prevederilor art. 6 alin.1 din OUG nr. 160/2000, rezultând că odată cu intrarea în vigoare a acestei ordonanţe au rămas fără aplicabilitate numai prevederile din Legea nr. 50/1995 referitoarea la sporuri, indemnizaţii, etc, stabilite prin acestă lege, iar nu şi prevederile Legii nr. 104/1999.

La pronunţarea sentinţei nr.1534/2008, prima instanţă a reţinut, în  esenţă, că reclamanţii au calitatea de controlori financiari în cadrul Curţii de Conturi a României, iar salarizarea acestora se realizează  în prezent în baza OUG nr. 160/13.10.2000.

S-a mai reţinut  că anterior adoptării OUG nr.160/2000, controlorii financiari beneficiau, pe lângă salariul de bază, şi de sporurile prevăzute de Legea nr. 50/19995 cu privire la salarizarea membrilor şi personalului Curţii de Conturi, precum şi de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază, de sporul pentru titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent de 15%, precum şi de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcţii economice de specialitate şi de control financiar între 10-20 %, prevăzute de punctul 14 din Legea 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997 şi a OG nr. 56/1997, acte ce reglementează salarizarea magistraţilor.

Totodată, s-a arătat că deşi potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr. 160/2000, odată cu aplicarea acestei ordonanţe s-au sistat sporurile prevăzute de Legea nr. 50/1995, nu şi cele prevăzute de Legea nr. 104/1999, pârâta a sistat în mod nelegal plata sporului de stabilitate şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.11.2000.

Susţinerea pârâtei în sensul că anexa III /2 şi punctul I din anexa nr. VI/2 lit. d din OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual sunt abrogate, nu a fost primită  reţinându-se că în acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii, prin decizia pronunţată în şedinţa din 10.03.2008, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate au drept la sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizaţia brută lunară şi după intrarea în vigoare a O.G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, tribunalul a constatat că acesta este întemeiată şi a fost admisă, respingându-se cererea de chemare în judecată pentru perioada 01.11.2000-18.06.2005, în raport de prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii.

Cererea de chemare în garanţie  a fost respinsă pe motiv că Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are atribuţii directe legate de plata drepturilor salariale ale reclamanţilor şi nici nu este parte a raporturilor juridice de muncă existente între reclamanţi şi pârâtă.

Printr-o cerere înregistrată la data de 19.12.2008 pe rolul aceleiaşi instanţe, reclamanţii au solicitat completarea sentinţei civile nr. 1534/07.10.2008 susţinând că deşi în cadrul procesului instanţa a fost învestită cu ambele categorii de sporuri, s-a pronunţat numai cu privire la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a omis să se pronunţe şi cu privire la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate.

Prin sentinţa civilă nr. 140/20.01.2009,  Tribunalul  Dâmboviţa a admis cererea de completare a hotărârii nr.1534/07.10.2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi a admis  în parte capătul de cerere referitor la acordarea sporului de stabilitate formulat de  reclamanţi obligînd pârâta la plata către reclamanţi a sporului de stabilitate între 10-20 % în raport de vechimea efectivă în funcţii economice de specialitate şi de control finanaciar calculat de la data de 19.06.2005 la 30.06.2008, sumele urmând să fie actualizate de la data când trebuiau acordate şi până la achitarea efectivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr.1534/07.10.2008 a omis a se pronunţa şi asupra capătului de cerere referitor la acordarea sporului de stabilitate solicitat de reclamanţi, astfel că sunt întemeiate susţinerile reclamanţilor privind necesitatea completării hotărârii în temeiul disp. art. 2812 alin.1 Cod proc civ.

S-a  reţinut că  în cauză, pentru perioada 01.11.2000-18.06.2005, operează excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi cu privire la acest capăt de cerere, iar pe fond, tribunalul a admis în parte cererea reclamanţilor, în sensul celor sus-arătate,în esenţă, pentru aceleaşi considerente ca cele reţinute în sentinţa civilă nr.1534/2008.

Împotriva ambelor sentinţe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticându-le ca nelegale şi netemeinice susţinându-se că s-au aplicat greşit dispoziţiile legale, respectiv art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi  art.8 din OG nr.83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1996.

 A mai arătat recurenta că potrivit art.3 din OUG nr.160/2000 privitoare la salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, indemnizaţia este unica formă de remunerare lunară a activităţii corespunzătoare funcţiei de controlor financiar şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial , iar drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze au fost reglementate de art.I  pct.362 din Legea nr.104/1999, prin care a fost modificat şi completat art.52 din OG nr.9/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1996 şi prin anexa nr.10 pct.10 din Legea nr.154/1998 au fost abrogate prevederile art.52 din Legea nr.50/1996.

De asemenea, s-a arătat că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că prin OG nr.83/2000 s-a modificat art.56 din această lege, iar conform art.8 din OG nr.83/2000 – nota la anexa nr.III/2 privitoare la Curtea de Conturi la OUG nr.24/2000 menţionează că beneficiază de spor de fidelitate controlorii financiari, în raport cu vechimea efectivă în funcţii economice de specialitate şi de control financiar, în condiţiile prevăzute la art.18 alin.3 şi 5 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, de 50% din salariul de bază brut lunar, precum şi de sporul pentru titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent, însă conform art.6 alin.2 din OUG nr.160/13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, anexa nr.III/2 din OUG nr.24/2000 a fost abrogată.

Prin decizia nr. 782/15.04.2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursurile şi a modificat în parte sentinţa civilă nr.1534/7.10.2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi în tot sentinţa civilă nr.140/20.01.2009 a aceluiaşi tribunal, în sensul că a respins în totalitate acţiunea, ca neîntemeiată, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei civile nr.1534/2008.

 Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că intimaţii-reclamanţi sunt controlori financiari, iar salarizarea controlorilor financiari ai Curţii de Conturi este reglementată prin OUG nr.160 din 13 octombrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a mai arătat că potrivit art.3 din OUG nr.160/2000, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia este unica formă de remunerare lunară a activităţii corespunzătoare funcţiei de controlor financiar şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

Prin art.6 alin.1 din aceeaşi ordonanţă s-a stabilit că pe data aplicării acestei ordonanţe de urgenţă, prevederile referitoare la salariul de merit, sporurile, indemnizaţiile şi stimulentele prevăzute de Legea nr.50/1995, cu privire la salarizarea membrilor şi personalului Curţii de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcţiilor de specialitate specifice Curţii de Conturi, iar conform art.6 alin.2 din acelaşi act normativ, Anexa III/2 şi punctul I din Anexa VI/2 lit.d din OUG nr.24/2000 s-au abrogat.

 De asemenea, s-a arătat că Legea nr.104/1999 pentru aprobarea OG nr.9/1997, care  a privit modificarea şi  completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, statuează la pct.14, că la art.I, după pct.36, se introduc pct.361 şi  362, acesta din urmă prevăzând că art.52 alin.1 din lege va avea următorul cuprins: „judecătorii financiari, procurorii financiari, judecătorii financiari-inspectori, magistraţii asistenţi, precum şi personalul auxiliar aferent activităţii jurisdicţionale din cadrul Curţii de Conturi beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din această lege”, iar conform alin.2 al art.52,  controlorii financiari beneficiază de o serie de sporuri expres enumerate, printre care sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcţia economică de specialitate şi de control financiar, precum şi sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică.

Prevederile legale referitoare la Curtea de Conturi din art.52 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti au fost  abrogate prin anexa nr.10 pct.10 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar  şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Conform art.56 alin.2 din Legea nr.50/1996, republicată în Monitorul Oficial al României nr.563/18.11.1999, controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcţii economice de specialitate şi de control financiar, de sporul pentru titlul  ştiinţific de doctor sau doctor docent, precum şi de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică.

Prin OG nr.83/2000, publicată  în Monitorul Oficial al României nr.452/1.09.2000, pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1996, s-a modificat cuprinsul art.56 din lege, iar la art.VIII din respectiva ordonanţă de guvern se menţionează că nota la anexa nr.III/2 „Curtea de Conturi” la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de  bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, se completează cu un nou alineat cu următorul  cuprins: „controlorii financiari  beneficiază de spor de fidelitate,  în raport cu vechimea efectivă în funcţii economice de specialitate şi de control financiar, în condiţiile prevăzute la art.18 alin.3 şi  5 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de  50% din salariul de bază brut lunar, precum şi de sporul pentru titlu ştiinţific de doctor  sau doctor docent, de  15% din salariul de bază brut”.

Aceste dispoziţii de modificare şi de completare s-au încorporat, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta conform art.60 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare.

Cum prin art.6 alin.2 din OUG nr.160/13.10.2000 privind salarizarea  controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi a fost abrogată anexa nr.III/2,  este evident în aceste condiţii, că a fost abrogată şi  nota la această anexă, mai sus-citată.

Raportat la considerentele ce preced, Curtea a reţinut că decizia nr.21/10.03.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţiile Unite, în interesul legii, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistraţii- asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate  au dreptul la sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizaţia brută lunară şi după intrarea în vigoare a O.G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 nu are aplicabilitate în speţa de faţă, care îi vizează pe controlorii financiari, salarizaţi în baza OUG nr.160/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Nici existenţa unei discriminări a reclamanţilor în raport cu alte categorii profesionale, salarizate în baza altor acte normative decât cele aplicabile controlorilor financiari nu a fost reţinută, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 şi art.27  alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale,  în măsura în care din acestea  se desprinde înţelesul că  instanţele judecătoreşti au  competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască  cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi prin deciziile nr.818/3.07.2008, nr.820/3.07.2008 şi nr.821/3.07.2008, decizii care sunt definitive şi general obligatorii, aşa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituţie  şi ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Pentru aceste considerente, Curtea a privit recursurile ca fondate, astfel încât  în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le-a admis în sensul celor mai sus-arătate,  în cauză fiind incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.

Domenii speta

Spete similare